Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Gazela
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Gazela 
  
La marginea unui pustiu întins şi cenuşiu din Magreb, între marea nesfârşită cu dune de nisip şi poalele Munţilor Atlas, trecea un drum anevoios, pietros şi plin de spini, ce făcea legătură între două localităţi îndepărtate, prospere, drum ce trecea şi printr-un sătuc neînsemnat, având doar câteva căsuţe amărâte, dărăpănate, uitate de zeci de ani în acelaşi peisaj de nisip şi prăpăstii bolovănoase, lipsite aproape în totalitate de vegetaţie şi de apă. Una dintre acele umile căsuţe ale micului sătuc era bordeiul unui beduin, numit Hodja, care numai bogat nu se putea numi. Casa sa era dintre cele mai prăpădite, cu acoperişul spart, iar un perete se înclina ameninţând să se dărâme. Mai avea improvizat un mic şopron unde-şi adăpostea, noaptea, cele trei capre, să nu fie devorate de şacali. În jurul casei – mai nimic, doar câteva straturi de ceapă şi napi, câteva tulpini de porumb răsărite pe lângă gardul sărăcăcios din jurul gospodăriei. Dimineaţa lăsa locuinţa descuiată, cu uşa larg deschisă, să intre soarele şi aerul curat înăuntru, iar el pleca pe coclauri întinse din jur, să caute ceva de mâncare pentru căpriţe. Ici-colo mai găsea câte un smoc de iarbă, ba mai rupea din tufe nişte frunze cu care hrănea protejatele sale neastâmpărate. 
  
Dar, ceea ce avea beduinul cel sărac şi n-avea niciun alt locuitor al satului, era o viroagă stâncoasă, drept în spatele gospodăriei, din care ţâşnea un fir de apă. Acel filon de apă era o binecuvântare pentru el! Nu contenea să mulţumească Cerului pentru acel dar! Într-adevăr, sârguinciosul beduin, săpând în stâncă şi amenajând un pic izvorul, a făcut ca din munte să iasă un firicel de apă rece, ce se aduna într-o mică fântână zidită din pietre. Ca să răsplătească darul ceresc cu acea apă, atât de valoroasă în acel ţinut pustiu, beduinul Hodja ieşea adesea în faţa casei sale, aşeza o măsuţă de lemn la marginea drumului, punea pe măsuţă un vas plin cu apă rece, şi, ori de câte ori trecea vreun drumeţ, sfârşit de sete şi de arşiţa zilei, el umplea cana de lut cu apă, oferind-o trecătorului. Fără plată! Îi făcea atâta plăcere să facă această faptă bună ori de câte ori avea prilejul. Se-nţelege, apa din izvorul din izlazul său nu se sfârşea, precum nici bunătatea sa. 
  
Ceea ce ne-ar părea foarte curios, nu se ştie cum şi de unde, în faţa casei beduinului apăru un pui de gazelă, mic, drăgălaş şi jucăuş. Ieşi din casă să vadă minunea de gazelă. Nu-i venea a crede. Puiul nu fugea, dimpotrivă, stătea încrezător şi se uita la el. Ce figură sublimă avea, cu urechiuşe lungi şi corniţe încă foarte mici! Ce să mai vorbim de ochişorii lui cât se poate de expresivi, ca de fată frumoasă! Atunci, beduinul luă o cană cu apă, se apropie de pui şi-l îmbie, cu vorbe blânde, să bea din cană. Se vede că puiul remarcase bunătatea deosebită a omului, de aceea nu se sperie deloc de el, nici când cana îi atinse botişorul. În acel moment, puiul se cutremură, o zbughi mai încolo câţiva paşi. Dar mirosul răcoritor şi irezistibil al apei rece nu-l lăsa în pace. Se apropie din nou de omul cu cana întinsă, cu apa rece ca gheaţa. Începu să deguste din apă, încet. Închidea ochii de plăcerea de a bea apă răcoritoare. Băuse toată cana. Omul intră în casă, şi mai umplu o cană. Când aduse şi pe-a treia, puiul o împinse cu botul, încât apa se vărsă pe marginea cărării. 
  
Acest ritual de adăpare a puiului de gazelă continuă, de atunci, în fiecare zi. Tânăra gazelă prinse drag de beduin, şi păştea mai mult pe pajiştile din preajma casei acestui om primitor. Se-nţelege, după ce se sătura de păscut, venea să-şi ia porţia de apă, chiar din mâna lui Hodja. Puiului îi mergea bine, se vedea asta, crescuse binişor în ultimele luni. Beduinul se simţea cel mai fericit om în preajma gospodăriei sale, dar, mai ales, datorită prieteniei cu puiul de gazelă. 
  
Ce remarcă omul după trei luni, că acolo unde avea loc adăparea gazelei, datorită apei vărsate de năravul nostim al puiului, care, atunci când se sătura de băut, împingea cu botul ulcica, vărsând apa, în acel loc crescu iarbă verde. Dar, în mijlocul ierbii, răsări un fir viguros, care nu se ştia ce este. Acel fir tot crescu, până făcu două frunzuliţe gemene, depărtate una de alta. În zilele următoare, beduinul îşi dădu seama că acel fir este un lăstar de pom de rodie. Ce minune! De bună seamă, călătorii care treceau pe drum, când luau apă de la beduin, mai mâncau câte un fruct, iar seminţele cădeau pe pământ. Datorită apei vărsate de puiul de gazelă, acele seminţe încolţiseră şi iată, răsărise un mic copăcel de rodie! 
  
Nu trebuia să-i spună cineva lui Hodja să aibă grijă de acel copăcel firav, răsărit în faţa casei sale. Îl udă zilnic, aduse pământ şi-l presără la rădăcină, făcu şi un mic gărduleţ, să-l apere de rozătoare. Nu vă gândiţi la puiul de gazelă, căci în chip miraculos, puiul înţelegea că acel pom nu e de ronţăit, chiar şi el simţea bucuria stăpânului îngrijind micul pom. După câţiva ani, şi gazela, şi pomul crescuseră mari. Dar rămaseră prieteni, şi se bucurau la fel de mult împreună. Pomul tot creştea, se ridica semeţ. Dar, cea mai mare bucurie pentru beduin, într-un alt an, fu când acel pom de rodie înflori şi, nici după două luni, coapse nişte fructe mari şi roşii, de toată frumuseţea! Se-nţelege, beduinul mânca fiecare rodie împreună cu gazela prietenă, şi unde puteai găsi fericire mai mare, decât în acea prietenie dintre beduin şi gazelă! 
  
Dar anii trecuseră. Gazela crescuse mare şi, urmându-şi instinctul, începuse să tânjească după pereche. Apoi dispăruse pentru multă vreme din preajma casei beduinului Hodja. Când şi când, cam odată pe an, mai venea pe la casa sărmanului beduin, să-l vadă, să mai deguste din apa aceea minunată din ulciorul de lut. Într-un an, venise chiar cu un pui de-al el, care se dădea sperios, nu îndrăznea să se apropie de beduin, oricât l-ar fi ademenit! Se vede, nu orice sălbăticiune poate fi îmblânzită! 
  
Şi mai trecură alţi câţiva ani. Beduinul îmbătrânise, puterile îl părăsiseră. Nu mai ieşea din casă. Caprele din ţarcul din spatele casei behăiau de supărare. Nu avea cine să le ducă la păscut. Atunci veni şi gazela, prietenă cu beduinul. Ceva a chemat-o, să fie acolo. Bătea neliniştită cu picioarele din faţă în pământ. Era disperată. Un vecin din sătuc, trecând pe-acolo, se miră văzând o gazelă stând neînfricată în drum, ba încă mai bătând din picioare. Ceva-i părea nefiresc în acea întâmplare. Îi veni în minte să intre în casă, să vadă ce e cu beduinul vecin, pe care nu-l mai văzuse de mult timp. Îl găsi pe bietul Hodja cu suflarea vieţii aproape stinsă. Îl luă, totuşi, în braţe şi-l scoase în drum, aşezându-l pe o băncuţă de piatră. Beduinul bătrân abia mai sufla. Se bucură mult văzând gazela stând aproape, în drum, fără un pic de frică. Se vedea tristeţea pe faţa animalului din pustie. Atunci, cu ultimele puteri, beduinul deschise buzele, să spună: 
  
- Vecine beduin, eu mă sting! Îţi dau în grijă toată averea mea: căpriţele cele dragi, căsuţa, izvorul. Dar, mai ales, îţi dau, ca dar de mare preţ, această gazelă, suflet de înger! Dar şi acest pom de rodie, dar al Cerului. Te rog, ai grijă de ele, ca de sufletul tău! 
  
După ce rosti aceste cuvinte, beduinul Hodja îşi dădu suflarea. Gazela, cu capul plecat în pământ, se depărtă, se tot depărtă, până dispăru în pustie… Doar pomul cel mândru de rodie, an de an, îşi făcea datoria, aducând ca dar satului, bunătatea sa de roade minunate, pentru a mulţumi pe omul călător, obosit şi însetat! 
  
Referinţă Bibliografică:
Gazela / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1665, Anul V, 23 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!