Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Năstase Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

fragent 2 din eseul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
3. Care este originea limbii noastre? 
  
„Latinizarea limbii dacilor”? 
  
În orice manual şcolar scrie că limba română s-a format după cucerirea Daciei de către romani în anul 106 d.Hr prin latinizarea limbii geto-dacilor. 
  
Cum s-a produs acest fenomen? Se dau explicaţii vagi, generale. Pe scurt, această teorie arată că stăpânitorii romani, care vorbeau limba latină, în contactul cotidian cu învinşii, i-au determinat să le vorbească limba, mult mai evoluată decât limba dacilor, o limbă primitivă, barbară, probabil greu de vorbit. Această teorie ne-au „dăruit-o”… „ corifeii şcolii ardelene”(Gheorghe Şincai, Petru Maior şi Samuil Micu). În susţinerea acestei teorii, ei au venit cu argumentul zdrobitor că majoritatea cuvintelor româneşti sunt asemănătoare cu cele latine. Că fenomenul de latinizare s-a produs prin mai multe „ajustări” ale cuvintelor latineşti, adică, au dispărut sufixele specifice limbii latine de la sfârşitul cuvintelor –us, -um, -ellum, -illum ş.c.l. S-a produs fenomenul de „rotacizare” a cuvintelor, prin înlocuirea consoanei „n”cu „r”. Cu s-a produs acest fenomen? Nimeni nu a emis o explicaţie pertinentă. Dar şi alte consoane moi din limba latină au fost înlocuite cu alte consoane tari. În multe cuvinte vocala „a” a fost înlocuită cu vocalele „ă” şi „â”. De ce? Iarăşi, lipsă de explicaţii. 
  
Cum s-a produs fenomenul de „latinizare”? Sunt numai ipoteze, presupuneri. Se presupune că soldaţii romani şi coloniştii s-au căsătorit cu femeile dacilor ucişi în război, iar progeniturile cuplurilor nou formate au învăţat din faşă numai vorbe latineşti spuse de mamele lor, care…Chiar, care? Probabil că în „dragostea” lor cea mare faţă de bărbaţii romani, le-au învăţat limba, uitând instantaneu limba lor natală geto-dacă. Iar progeniturile, în acest caz, au învăţat limba paternă. Mă rog, nu mai comentez, aşa ar fi „teoria” în explicaţia sa simplistă. 
  
Specialiştii ne asigură că fenomenul ar fi fost mult mai complex, modalităţile de dispariţie a limbii geto-dacilor fiind multe şi diverse. Că fenomenul s-ar fi complicat şi mai mult după plecarea romanilor din Dacia, că ar fi năvălit barbarii, care, la rândul lor, le-au spus şi ei geto-dacilor nişte cuvinte, care…Şi uite-aşa geto-dacii, strămoşii noştri cei „latinizaţi”, au început să vorbească…româneşte. Ce „bine” le-au făcut dacilor, atât romanii cât şi barbarii! Altfel, cum mai vorbeam noi acum limba română.? 
  
Aşa o fi fost, nu insist. Probabil că la şcoală profesorii au alte explicaţii, serioase şi docte. De aceea nu-mi permit să-i contrazic, deşi am unele nedumeriri de profan: să fi acceptat dacii învinşi, dar mai ales femeile lor, să vorbească entuziaşti limba cuceritorilor lor? 
  
Nu mă mir, pentru că şi-n zilele noastre, fără să ne atace, fără să ne cucerească, americanii au intrat cu bocancii limbii lor în limba noastră, procopsindu-ne cu „englezisme” cât cuprinde, încât, dacă mai continuă marşul lor pre limba noastră, s-ar putea ca peste treizeci-cincizeci de ani să uităm limba română şi să vorbim romglezamericana. În felul acesta „urmaşii Romei” vor revendica titlul de… „urmaşi” ai…Chiar, ai cui urmaşi o să mai fim? 
  
Cert este faptul că această teorie a fost considerată de la început discutabilă şi controversată. 
  
Criticile teoriei „latiniste” 
  
Principalele critici care i s-au adus au invocat „argumentele spaţiului şi timpului”, adică: 
  
• romanii au ocupat doar o parte din teritoriul Daciei. Pe ei i-au interesat doar zăcămintele aurifere din munţii Apuseni. Majoritatea geto-dacilor au trăit în afara spaţiului ocupat. Şi totuşi, toţi locuitorii de astăzi, de pe fostul teritoriu al Daciei Mari, vorbesc aceeaşi limbă: româna. Dacă romanii ar fi avut radio, televiziune, internet, ca în zilele noastre, poate, poate. Dar aşa, o latinizare în „masă”, în condiţiile când dacii liberi erau într-o permanentă stare de război cu romanii ocupanţi , cred că a fost puţin probabil. 
  
• ocupaţia romană a durat 165 de ani (106-271 d.Hr), timp insuficient ca un popor să-şi piardă complet limba, adoptând-o pe cea a cuceritorilor. Exemplu: în Basarabia, românii nu şi-au pierdut limba, deşi au fost sub ocupaţie rusească o perioadă similară. Să nu uităm nici măsurile represive ale „tătucului” Stalin, care a strămutat populaţiile basarabene în alte zone ale fostei U.R.S.S. La fel, India , care a fost cucerită de englezi, cu o civilizaţie şi cultură pretins superioară celei indiene. 
  
Şi alte neamuri au fost sub stăpânire romană pe o perioadă mai mare decât dacii (evreii, grecii)şi totuşi, nu şi-au pierdut limba. Sau, sub stăpânire turcească (bulgarii, sârbii, albanezii, grecii), după eliberare, aceste popoare au vorbit limbile avute înainte de cucerire.  
  
Alte teorii ale „originii” limbii române 
  
Întrucât teoria latinizării şi dispariţia cvasi-totală a limbii geto-dacilor s-a dovedit controversată şi neverosimilă, mulţi învăţaţi români au încercat reformularea ei, stabilindu-i alte baze de susţinere, ca să o facă mai credibilă. 
  
Astfel, până în zilele noastre, în disputele lor, mulţi învăţaţi români şi străini se „străduiesc” în acest scop, pentru a ne convinge de veridicitatea şi „logica” teoriei latiniste. 
  
În articolul „Pe urmele limbii dacilor” din rev. „Dacia Magazin”(nr. 21, apr. 2006), prof. Andrei Creţulescu a enumerat principalii savanţi susţinători şi reformatori ai teoriei latiniste a limbii române. 
  
• R.Roesler, în „Romanische Studien”(Leipzig 1871) a afirmat că naşterea limbii române a avut loc la sud de Dunăre, în Moesia, după retragerea aureliană a administraţiei şi coloniştilor romani. O teorie savantă! Dar, vorba lui Moromete, pe ce s-a bazat? 
  
• Ovid Densuşianu admite teza lui Roesler că românii sunt urmaşii coloniştilor retraşi de împăratul Aurelian la sud de Dunăre, dar stabiliţi pe un teritoriu mai întins şi anume în Illiria, nu în Moesia (teză exprimată în „Istoria Literaturii Române” pag. 189, edit. Byck). În ultimul capitol „Concluzii”, Ovid Densuşianu susţine o idee năucitoare: „În peninsula Balcanică latina întâlneşte traca, ilira şi greaca pe care …le învinge şi se transformă într-un grai romanic special, paralel cu albaneza, dalmata, italiana şi retro-romana. Acest grai romanic devine limbă română propriu-zisă în momentul în care pătrunderea slavilor îl desparte de restul României” (?!?). Rămâi consternat! Poţi să contrazici un erudit de talia lui Ov. Densuşianu? Ca nespecialist, nu-mi permit o astfel de „obrăznicie”. Deşi, constat că nu are dovezi istorice. 
  
• Alex. Rosetti susţine formarea limbii române la sud de Dunăre, în zona balcanică (Istoria Limbii Române, pag.115) şi anume „într-o regiune de contact cu teritoriul romanizat nord-dunărean (vechea Dacie romană, adică în Banat). Aşa a formulat teoria că, în privinţa teritoriului de formare a limbii române a fost: la sudul şi nordul Dunării, iar nu la nordul şi sudul Dunării”. Mă abţin să comentez. Este tot aşa de „uluitoare” ca şi precedentele. 
  
• D. Macrea- reprezentant de seamă al lingvisticii clujene. În lucrarea sa „Lingvistica şi Cultura”(1978, pag. 44) afirmă că: „limba şi poporul român s-au format în nordul Dunării, unde s-au constituit mai târziu şi statele româneşti, de sine stătătoare”. Până aici, bine. Însă, mai departe… „atât cel muntean, cât şi cel moldovean s-au dezvoltat dinspre nord spre sud, adică dinspre Transilvania…până la sud de Dunăre, unde s-au format dialectele aromân, megleno-român şi istro-român…” Ce să zic? Adică, după ce s-au „latinizat”, dacii din Transilvania au dat năvală în regiunile menţionate, unde au învăţat populaţiile „cucerite” limba „daco-latină”. Istoria nu consemnează întocmai acest fenomen, sau, mă rog, s-a-ntâmplat pe alte căi, insuficient explicate de autor şi istorie. Chestiile astea „erudite” pur şi simplu m-au zăpăcit. De aceea am căutat şi alte surse ca să mă lămuresc. 
  
4. Alte reformulări ale teoriei Latiniste 
  
În articolul „Continuitatea procesului de formare a limbii române” (rev. „Dominus” nr.99, apr.2008 reputatul profesor gălăţean Ivan Ivlampie a scris că „…civilizaţia romană era cea mai avansată sub aspectul producţiei materiale” fiind o „ispită pentru popoarele din jur.” 
  
Astfel că „în vremurile de pace ale războinicei Rome, contactul cu această avansată civilizaţie cunoştea forma comerţului”. Cu „un pic de imaginaţie” autorul încearcă să ne convingă că „odată cu schimbul de mărfuri erau preluate şi denumirile acestora. Aşa a început formarea limbii române…înainte de cucerirea Daciei”. Mai departe, autorul dă exemplu cum pătrund cuvintele englezeşti în limba română prin cumpărare de mărfuri, în special calculatoare (P.C.). Cu schimbul de mărfuri, domnul profesor are dreptate, însă, cu tot respectul, îl rog să-mi permită câteva observaţii: 
  
• „Războinica Romă” nu prea a avut perioade lungi de pace, mai ales cu puternica Dacie, care i-a făcut zile fripte când a ajuns la hotarele sale cu… „paşnicele intenţii comerciale”. 
  
Poate după războiul din 101-102 d.Hr., când Decebal i-a folosit pe inginerii romani la reconstrucţia cetăţilor şi drumurilor, probabil că atunci geto-dacii s-or fi procopsit cu ceva cuvinte latineşti, posibili termeni tehnici. 
  
• Dacă este vorba de comerţ, geto-dacii l-au făcut cu grecii din cetăţile-colonii de la Pontul Euxin, cu care au avut întense relaţii comerciale. Probabil că geţii vor fi preluat de la greci odată cu mărfurile şi denumirile lor, însă limba geţilor nu a devenit un hibrid greco-getic. 
  
• Tot aşa or fi făcut oarece comerţ şi cu romanii, dar când s-au bătut cu ei, încă mai vorbeau limba stămoşilor lor, pelasgii. Cel puţin, aşa cred. 
  
• Şi în ultimele sute de ani, România a avut relaţii cu ţările occidentale civilizate pe multiple domenii, inclusiv comerciale. Urmare acestor contacte, trebuie să recunoaştem că ne-am îmbogăţit limba cu foarte multe neologisme din limbile acestor ţări, dar nici nu poate fi vorba de vreun hibrid francez-român, german sau englez-român. Una este îmbogăţirea limbii cu termeni noi (ştiinţifici, tehnici, culturali, artistici) şi alta este restructurarea fundamentală a limbii, cu dispariţia fondului de bază al vechiului lexic. 
  
• Cu toate neologismele adoptate, fondul de bază şi structura gramaticală au rămas neschimbate, oricât a fost modernizată limba, de la gramatica lui Creangă şi pronunţia greoaie a cuvintelor, până la gramatica şi cuvintele moderne de astăzi. Chiar şi limbajele dialectale din diferitele provincii româneşti, oricât de mult s-ar deosebi prin pronunţia lor specifică sau forma arhaică, tot româneşti sunt.  
  
• În enumerarea specialiştilor care s-au preocupat de originea limbii române nu-l pot trece cu vederea pe profesorul ieşean George Ivănescu, autorul volumului „Istoria limbii române” (edit. Junimea,1980). O lucrare cu o documentaţie amplă, cu explicaţii tehnice privind formarea cuvintelor şi cu demonstraţii ştiinţifice în fonologie, arătând care sunt factorii de influenţă ai limbajului fonetic la români, în funcţie de structura organelor articulatorii. Mă rog, un autentic savant al limbii româneşti cu o bogată erudiţie care i-a permis să emită teorii cu privire la schimbările fonetice în limbă, respectiv adaptarea limbii latine la specificul organelor articulatorii şi psihicul popoarelor cucerite de romani. Adică a expus un mecanism complicat care a dus la formarea limbii române din limba latină populară cu diferite procese evolutive petrecute în fiecare etapă istorică. Pe parcursul celor 750 de pagini autorul demonstrează că limba română este de origine… latină. Dar o „limbă latină de altădată, după ce a suferit numeroase transformări, iar în ceea ce priveşte lexicul şi după numeroase împrumuturi”.(pag.28). Mai departe spune că: 
  
• „identificarea elementelor tracice şi dacice care au pătruns în limba română este foarte îngreuiată de faptul că nu cunoaştem mai nimic din limba tracă şi dacă. Cu atât mai dificilă este separarea cuvintelor traco-dacice care au pătruns în limbă pe vremea când româna era un dialect al latinei populare…” Şi se lansează într-o explicaţie sofisticată ca să ne arate cum au pătruns „neologismele latine” (sic) în lexicul românesc.(probabil din latina clasică?). Ce să zic? Păcat de atâta erudiţie şi atâtea explicaţii „savante” care se învârt în jurul adevărului, precum un căţel care vrea să-şi muşte coada. Păcat că îşi dă seama că limba română seamănă cu latina populară, dacă nu vede care este adevărul. Să-i consemnăm totuşi, meritul erudiţiei şi eforturile sale savante. În rest…nicio clarificare! Să vedem alţi specialişti, ce păreri au? 
  
• În „Dacia preistorică” , lingvistul şi istoricul Nicolae Densuşianu considera că limba geto-dacilor a fost o limbă barbară latină vorbită de pelasgi, strămoşii dacilor, înaintea de venirea romanilor în peninsula italică. La pag. 1062 menţionează: „Cele mai multe notiţe despre caracterul limbii barbare, ce se vorbea la Dunărea de Jos, le aflăm în poemele lui Ovidiu scrise în exilul său de la Tomis”. În aceeaşi pagină şi următoarea redă citate din „Ponticele” şi „Tristele” lui Ovidiu: 
  
• Pontice IV-13- V16-22: „Şi nici nu trebuie să te miri (zice poetul către amicul său Carus) dacă vei afla defecte în poeziile ce le fac şi care sunt aproape opera unui poet get. Şi, oh! mi-e ruşine, am scris o poemă în limba getică şi am construit în metrele noastre cuvintele barbare; dar, felicită-mă, poema le-a plăcut şi am început să am un nume de poet între Geţii aceştia neumani”. 
  
Dacă s-ar fi păstrat acea „poemă” scrisă-n limba getică, problema originii limbii române ar fi fost rezolvată. 
  
• „Triste” V-12V-57 şi următoarele: „mi se pare că eu însu-mi am uitat limba latină şi am învăţat să vorbesc ca Geţii şi Sarmaţii”. 
  
În altă „Tristă”, Ovidiu se plângea: „Geţii spun că le vorbesc limba stricat în timp ce eu sunt uimit că ei vorbesc o latină stricată”. De unde, trage concluzia Nicolae Densuşianu, la pag. 1063: „Limba Geţilor era, după Ovidiu, o limbă barbară, însă, o limbă barbară latină”. 
  
Şi atunci, mă întreb: unde este influenţa limbii latine asupra limbii daco-geţilor? Cine are dreptate? „Erudiţii” latinişti sau N. Densuşianu? Din lipsă de dovezi epigrafice sau documente scrise în limba geto-dacilor, nu pot şti cum au vorbit şi au scris strămoşii noştri. Dar tăbliţele de la Tărtăria, mai vechi cu peste o mie de ani decât inscripţiile sumeriene nu sunt o dovadă că strămoşii noştri ştiau să scrie? Atunci, de ce istoria nu consemnează nici un document scris în limba geto-dacilor? Din această cauză nimeni nu poate să afirme cu certitudine că limba geto-dacilor este una şi aceeaşi cu limba română, sau originea limbii române este limba geto-dacilor. Şi totuşi… 
  
5. Ultimele teorii privind originea limbii române 
  
În urmă cu peste o sută de ani, pe vremea regelui Carol I, s-au descoperit celebrele tăbliţe de la Sinaia, cu ocazia săpăturilor la fundaţia castelului Peleş. Unii specialişti afirmă că aceste tăbliţe au fost scrise în limba geto-dacilor, descriind evenimente din istoria şi cultura lor. Alţi specialişti au declarat că sunt falsuri care nu merită a fi studiate. „Disputa” dintre specialişti durează de un amar de ani, timp in care tăbliţele se fură, dispărând una câte una, întrucât nu au fost inventariate, nu au fost date-n primire cuiva şi nu sunt gestionate. Ele se păstrează la Muzeul de Istorie şi Arheologie Bucureşti, unde au fost depozitate în nişte lăzi, lăsate-n grija nimănui. Din această cauză, din cele 500 de tăbliţe aduse acolo au mai rămas…24. Diferenţa? Dar asta e altă poveste. Până una-alta, noi rămânem tot în ceaţă cu originea limbii române, în timp ce posibile probe vor dispărea definitiv. 
  
Ciopraga şi limba daco-română 
  
Nu pot să mă împac cu situaţia ambiguă a teoriilor privind limba română. De aceea am căutat să aflu care este „ultima teorie” referitoare la originea limbii române. 
  
Am considerat că răspunsul la această întrebare este în volumul „INTRODUCERE ÎN LIMBA ŞI LITERATURA DACO-ROMÂNĂ” editat la Tipo-Moldova, Iaşi, în februarie 2010 (750 pagini), autor Emil Alexandrescu, volum considerat de dr. Constantin Ciopraga „singura carte care oferă imaginea globală a modului literar românesc pe traiectul a două milenii.Construcţie „unicat fără termen de comparaţie”. Deci, o sursă demnă de luat în seamă, din care redau câteva citate semnificative: 
  
• pag.62, cap. „Permanenţa poporului daco-român”: … „Romanii îşi trăgeau numele de la daci, mai exact de la o ramură a lor, RAMANII din Dobrogea, care, conduşi de Enea, vor emigra în peninsula italică şi vor crea Roma…” 
  
• pag. 64, acelaşi capitol: „Romanii nu au cucerit decât 14 la sută din teritoriul Daciei şi n-au avut un rol civilizator ci unul distrugător. Influenţa lor asupra limbii este o minciună, fiindcă romanii vorbeau limba ramanilor, adică limba dacilor sau latina străveche dusă de Enea în Latium…”. 
  
• pag.65, cap. „Permanenţa limbii daco-române”: „…Limba română, sau mai exact daco-română este limba vorbită neîntrerupt timp de peste opt milenii de strămoşii noştri cunoscuţi în istorie sub mai multe nume, aşa cum o spune Herodot…” 
  
„…această limbă proto-traco-dacă a generat idiomurile: etruscă, sabină, sanscrită, avestă, persană, ainu, macedoneană, iliră, hitită, aramaică, felahă, lidiană, albaneză, armeană, latina priscă, slavona…” 
  
„…Fondul principal de cuvinte şi structura gramaticală a limbii daco-române sunt din limba proto-traco-dacă, care, prin idiomul raman a generat limba latină priscă prin asimilarea de termeni din idiomurile: etruscă, ligură, sabină, veneţiană şi altele…” 
  
Nodul gordian 
  
După aflarea acestor informaţii, mi-am pus întrebarea: atunci, cum rămâne cu teoria latinistă a limbii române formulată de „Şcoala Ardeleană”? Tot autorul mi-a răspuns la pag.112, unde îi numeşte pe iluminiştii Şcolii Ardelene „gruparea iezuită a inchizitorilor de la Blaj” (am rezerve faţă de această „definiţie”). Apoi face precizarea că: „în lucrările publicate de ei este cuprins programul de mistificări asupra istoriei, limbii şi bisericii ortodoxe române…”. Şi enumeră 9(nouă) mistificări prin care desfiinţează teoria latinistă şi pe corifeii săi. Va să zică…peste 200 de ani de minciună şi confuzie privind identitatea românilor! În sprijinul afirmaţiilor sale autorul prezintă dovezi copleşitoare care nu suportă nici un contra-argument sau comentarii contradictorii. În sfârşit, acest specialist dezleagă nodul gordian al originii limbii române! Dar, întrucât nu sunt specialist, pot afirma eu cu certitudine că are sută la sută dreptate? Din postura de profan, nu pot face afirmaţii pro sau contra. Asta este numai treaba specialiştilor. Sunt sigur că acest volum va stârni aprige dispute între aceştia. Deşi, în volum, autorul afirmă că dacii au cunoscut scrisul şi prezintă dovezi în acest sens, precum documentul „Rohonczi Codex” scris în limba dacilor (?!), descifrat de eminenta lingvistă specializată în arheologie şi paleografie, Viorica Enăchiuc (pag. 630). De asemenea, la pag.637, face recenzia cărţii lui Adrian Bucurescu „Tainele tăbliţelor de la Sinaia”, cu exemplificări din „traducerea” acestor tăbliţe. Deci, s-a dovedit că dacii cunoşteau scrisul, că li s-a descifrat alfabetul, că s-au citit tăbliţele de la Sinaia, în care sunt descrise fapte din istoria lor? Că limba română este de fapt LIMBA DACO-ROMÂNĂ? 
  
Atunci, de ce atâta tăcere, atâta mistificare şi contestare a identităţii românilor? De ce oficialităţile academice române nu acceptă ultima teorie? Nu pot să răspund la această întrebare. De aceea, pentru a-mi clarifica nelămuririle, îmi voi pune şi alte întrebări: care este originea cuvintelor româneşti? Ce s-a spus şi s-a scris despre vorbele româneşti timp de peste două sute de ani? Dar acum, ce se crede despre etimologia cuvintelor româneşti?  
  
Referinţă Bibliografică:
fragent 2 din eseul LIMBA ROMÂNILOR / Năstase Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1387, Anul IV, 18 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!