Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Citind şi tot citind poezie, uneori scriind, am ajuns la concluzia că poezia este artă, ştiinţă, filozofie, religie la un loc, sau, într-un cuvânt, viaţă. Poezia ”Ne poartă timpul…” de Marian Malciu îmi întăreşte convingerea că poezia este, într-adevăr, „un nud sufletesc defilând pe podiumul criticilor”, aşa cum considera Valeria Mahoc, că este, în acelaşi timp, şi o ”revelare a unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său” (Salvatore Quasimodo).  

Recunosc, în calitate de simplu om, că problema TIMPULUI m-a frământat şi mă frământă şi pe mine, ca pe oricare muritor trecut de 50 de ani (căci până pe la 50 nu ne prea punem întrebări, ci doar alergăm, după care ne întrebăm, iar când se pare că dăm semne că am mai aflat unele răspunsuri, e prea târziu…). O poezie care să abordeze problema trecerii timpului (deşi ”trecerea” aceasta e discutabilă) trebuie să reuşească o conlucrare creier – inimă, deoarece ştiinţa are şi ea poezia ei, poezia are şi ea filozofia ei, arta are şi ea religia ei…  

Frumos spune Grigore Vieru că ”Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii”… Ridicând fruntea către cer, privind apoi către pământ, omul din timpuri imemoriale a ştiut că ”toate curg” (panta rhei), că tot ce se petrece în jur înseamnă schimbare, transformare, că săgeata timpului pare că ar ţinti numai către înainte…  

Şi iată că aceste frământări nu iartă pe nimeni, fiind atinşi de aripa lor poeţi ai tuturor timpurilor. Poezia cu adevărat mare din astfel de teme a trăit dintotdeauna, formele ei de manifestare fiind mereu schimbătoare, însă.  

Poetul are el menirea să fie exponentul frământărilor tuturor, chiar dacă ”glasul” lui pare că este totuşi atât de particular. Toată filozofia şi ştiinţa antică de la Platon şi Aristotel, mai apoi, către noi, Leibniz, Newton, Einstein, care au fost preocupaţi de timp, o simţim şi o redescoperim în gândurile noastre ascunse şi astăzi. TIMPUL face astfel parte din ”spaţiul interior” al poeziei, conform afirmaţiilor lui Nicolae Manolescu din ”Metamorfozele poeziei”, Reşiţa, Ed. Semne, 1996, p. 132:  

”Esenţa poeziei rezidă din faptul că ea (poezia) a învăţat să trăiască în afară de timp şi şi-a format deprinderi noi, s-a adaptat existenţei ei subtemporale. Şi-a hipertrofiat o dimensiune reală: spaţiul interior. Dar poezia a uitat logica în timp a propriilor vârste interioare: forme, care ar trebui să fie moarte, trăiesc, epoci lirice, care ar trebui să se succeadă, coexistă, suprapunându-se într-o geologie insolită. Istoria îşi conţine toate momentele consecutive într-un singur moment prezent, se lasă refăcută clipă de clipă, în fiecare experienţă individuală. Niciodată diversitatea poeziei nu a atins acest grad care să îngăduie restabilirea în fiecare clipă, în fiecare experienţă individuală, a tuturor vârstelor pe care poezia le-a cunoscut.”  

Poezia ”Ne poartă timpul…” de Marian Malciu , alcătuită din patru cvinarii, defineşte în mod personal Timpul vieţii (”Frunze ni-s anii”, ” Ore…”, ”Clipe…”, ”Gânduri…”), aşa cum şi Eminescu îşi expunea percepţia personală asupra timpului, ale cărui dimensiuni pot fi comprimate sau dilatate în funcţie de trăirile interioare:  

”Anii tăi se par ca clipe,  

Clipe dulci se par ca veacuri…”  

”Necuprinsul creat” de care ne vorbeşte Marian Malciu contrazice infinitatea timpului şi spaţiului, amintind de Creatorul divin, dar şi de concepţiile anticilor:  

Operă a Arhitectului divin (Părintele sau Demiurgul), Universul platonician este, ca şi cel pitagoreic, rezultatul unui "calcul" matematic. Ca geometru, Demiurgul lui Platon dăruieşte trupului lumii forma sferică, pentru că sfera e figura perfectă "şi cea mai deplin asemănătoare sieşi”.  

Clepsidra vieţii este cea care, în concepţia poetului, ”le scurge pe toate/ În zile şi nopţi”…, ”Vârstele-nşiră cu scopuri precise”, ”Le-ncarcă atent cu trudă şi vise”.  

Clepsidra, ca simbol al trecerii nisipului timpului, dinspre trecut, prin gura prezentului, către viitor, există şi ea din cauza faptului că, de mult timp, noi încă mai credem că timpul ”trece”. Marin Preda spunea, cu ceva timp înainte să moară, că timpul nu există, că existăm noi, care ne naştem, trăim şi apoi murim…  

”…în fapt lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu, ele sunt numai în sufletul nostru. Nu e adevărat că există un trecut, consecutivitatea e în cugetarea noastră, cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan.”, gândea M. Eminescu.  

Inversiunea din primul vers al ultimei strofe (”Gânduri ni-s anii”) accentuează ideea că suma tuturor lucrurilor este de natură spirituală, spiritul este cel veşnic, cu visele curate ”păşim pe Calea cea dreaptă/ Spre veşnicia ce timp nu aşteaptă”.  

Poezia domnului Marian Malciu mă îndeamnă încă o dată să cred că timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existenţe. Simţim cum noi înşine ne schimbăm şi vedem cum toate care ne înconjoară se nasc, se transformă şi pier. Oricât de durabil ar fi ceva, îşi are totuşi limite în timp: fiecare om, casele lor, regimurile politice, piramidele sau alte astfel de construcţii, care sunt menite să înfrunte veacurile, stelele şi galaxiile, îşi vor afla, la un moment dat, sfârşitul. Prin această schimbare neîntreruptă, ceea ce va fi devine prezent, iar ceea ce este prezent devine trecut. Stă în firea tuturor să se schimbe şi să piară. Formulând această idee, Heraclit din Efes spunea că nu ne putem scufunda de două ori în acelaşi râu, fiindcă între cele două momente râul s-a schimbat şi nu mai este identic cu cel din primul moment.  

Dicţionarul Oxford defineşte timpul ca fiind „procesul indefinit şi continuu al existenţei evenimentelor în trecut, prezent şi viitor, privit ca o unitate”. O altă definiţie de dicţionar standard este „Un continuum nonspaţial linear în care evenimentele apar într-o ordine aparent ireversibilă.”  

Domnul Marian Malciu ne uimeşte din zi în zi prin abordarea atât de diversificată a realităţii, prin trecerea cu lejeritate de la registrul actual al problematicii sociale, până la veşnicele frământări ale existenţei specific omeneşti. Poezia exprimă simplu atâtea lucruri profunde despre timp, viaţă, trecere, veşnicie…. Finalul m-a făcut să mă gândesc la cuvintele lui Vlahuţă: "Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei..."  

Poezia ”Ne poartă timpul…” este o catedrala a simtirii şi a gândirii intime a autorului. Uimit mereu de miracolul vietii, omul Marian Malciu descoperă dureros de dulce gustul trecerii sale prin timp... Dar, oare, trecem noi prin timp? Timpul…, după părerea mea şi, constat în această poezie, şi după părerea domnului Marian Malciu, nu există. Există Veşnicia. Timpul e în noi, suntem noi… Fiecare dispune de un timp al său, îl conştientizează sau nu, îl comprimă sau îl dilată, îl simte sau nu în gânduri ori în trup…  

Da, ”Frunze ni-s anii…” în anotimpurile vieţii, spune (nu cu regret) autorul.  

Poezia se încheie într-o notă matură, optimist-echilibrată, exprimând ideea integrării în veşnicie a universului material şi spiritual cunoscut şi la care, deocamdată, suntem nevoiţi să ne raportăm. Se pare că domnul Marian Malciu trăieşte o vârstă spirituală care îi permite să dea unele răspunsuri, sentinţe referitoare la fluidul acesta al percepţiilor noastre, care, se pare că ar fi timpul.  

În aceeaşi notă cu autorul îmi exprim şi eu ascunsele nelinişti existenţiale legate de timp şi de realitatea sau irealitatea a ceea ce suntem, dar poezia mea se află încă la vârsta întrebărilor referitoare la reversibilitatea sau ireversibilitatea timpului, la caracterul ciclic al tuturor lucrurilor în univers:  

 

O fi adevărat?  

 

O fi adevărat că eu exist acum,  

Sau sunt, de fapt, o amintire-a mea?  

Mă aflu azi pe-al vieţii mele drum,  

Sau tot ce sunt acum , am fost cândva?  

 

Tot ce-am trăit a fost chiar în trecut,  

Sau viitorul l-am trăit deja?  

Secundele ce fiinţa mi-au durut  

Au fost, sau din neant vor apărea?  

 

Când aşteptam, naivă, trenu-n gări,  

Din viitor, sau din trecut venea?  

Iar, când cu el zburam spre depărtări,  

Clepsidra-mi se golea, sau se umplea?  

 

O fi adevărat că-acum e-acum,  

Sau el în viitor a fost cândva?  

O fi adevărat al vieţii drum,  

Sau e ce-a fost lumina dintr-o stea?  

 

Mulţumesc domnului Marian Malciu pentru încă un prilej minunat, oferit mie şi celorlalţi cititori, de a rezona cu gândurile şi sentimentele domniei sale legate de OM şi TIMP, prin poezia ”Ne poartă timpul…” , care ne face solidari prin efortul, sforţarea perpetuă de a ne lumina asupra sensului existenţei noastre în această lume!  

 

Admiraţie şi respect!  

Prof. Georgia Landur Vintilă  

 

Referinţă Bibliografică:
NE POARTĂ TIMPUL... sau SECRETUL CREIERULUI SCĂPAT DIN GURA INIMII - Prof. Georgia Landur Vintilă / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!