Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Ioan Ciobota         Publicat în: Ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Interviu - VALENTIN - Vieti transformate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VALENTIN  
  
SUNT UN OM FERICIT! 
  
Toate poverile care mă apăsau, toată ura, mândria Şi dorinţa de a fi cineva au cĂZUT. 
  
Mă simţeam un om bătrân, chiar dacă aveam doar 20 de ani. 
  
Nu aveam o imagine bună despre mine şi căutam să atrag atenţia în exterior, prin îmbrăcaminte şi comportament. 
  
Vali a absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale.  
  
Valentin: 
  
Am început facultatea cu dorinţe şi ambiţii materialiste. Doream să devin un om de afaceri, să am mulţi bani şi să nu depind de nimeni. Caracterul meu puternic îmi spunea că pot să reuşesc. Mă consideram un fel de spărgător de gheaţă şi nu-mi era teamă. Eram sigur că voi ajunge sus.  
  
Acum vreau să-L urmez pe Dumnezeu şi să ascult de El. Sunt un om fericit şi numai Dumnezeu a făcut asta în viaţa mea. Apoi vreau să le spun şi altora despre Dumnezeu.  
  
Reporter:  
  
Nu sunt mulţi oameni fericiţi! Cum ai ajuns tu fericit?  
  
Valentin: 
  
În liceu mi-a plăcut muzica rock şi eram rocker. Aveam păr mare, purtam lanţuri şi blugi jerpeliţi. Nu aveam o imagine prea bună despre mine şi căutam să atrag atenţia prin îmbrăcăminte şi comportament.  
  
Reporter:  
  
Era o refulare a unor sentimente înăbuşite, a unor complexe, sau chiar simţeai plăcere în stilul acela de viaţă?  
  
Valentin: 
  
Era şi o plăcere, dar şi o refulare a unor tensiuni. Voiam să fiu cineva, iar oamenii să mă admire. De aceea şi doream să fiu un om de afaceri, iar alţii să depindă de mine.  
  
„Idolii” mei în muzica rock erau Slayer, Metallica şi alţii, dar mi-am dat seama că versurile care însoţesc muzica rock n-aduc pace sufletului, de aceea am renunţat să mai ascult formaţiile care promovează astfel de versuri, pentru că nu fac bine deloc. Prefer să ascult muzică creştină, care aduce cu adevărat pace sufletului meu.  
  
Reporter:  
  
Ce simţeai când ascultai muzică rock?  
  
Valentin: 
  
Libertate. Părul mare, dai drumul la muzică, te urci pe motocicletă şi te duci încotro vezi cu ochii. Voiam să fiu liber şi asta însemna libertatea pentru mine. Credeam că sunt un om liber, până am cunoscut altceva şi pe Altcineva... 
  
Acum sunt liber să aleg între bine şi rău, între Dumnezeu şi păcat, între voia mea şi voia lui Dumnezeu. Acum libertate înseamnă să fac ceea ce aşteaptă El de la mine. 
  
O maşină funcţionează bine doar în condiţiile pentru care a fost construită. La fel şi noi, doar trăind o viaţă creştină, aşa cum ne-a creat Dumnezeu, suntem fericiţi şi liberi. 
  
Reporter:  
  
Ce le-ai spune celor care apreciază muzica rock şi caută în rock libertatea, împlinirea şi satisfacţia personală?  
  
Valentin: 
  
Dragii mei, există ceva mult mai bun şi pot să vă spun că am gustat din aceasta. Ceea ce îmi plăcea mie înainte a fost amar, de aceea am renunţat şi nu regret deloc.  
  
Eu credeam în existenţa lui Dumnezeu şi aveam o oarecare teamă faţă de El. Mergeam uneori la biserică şi ştiam că Dumnezeu e undeva acolo sus, dar nu ştiam că pot să-L implic în viaţa mea şi că El poate avea o influenţă decisivă în viaţa mea. Seara mă rugam „Înger, îngeraşul meu” şi „Tatăl nostru”. 
  
Am început facultatea cu ambiţii şi dorinţe materialiste, dar încet, încet, imoralitatea din cămine mi-a afectat viaţa. În anul I de facultate mă simţeam deja foarte singur. 
  
Mă simţeam un om bătrân, chiar dacă aveam doar 20 de ani. Nu doream să merg la chefuri, dar mergeam şi încercam să mă distrez, însă ceva în inima mea nu era împlinit. Era bine când eram cu colegii, dar după aceea se termina. Mergeam ca să nu stau singur, dar nu mă împlinea.  
  
Cel mai trist lucru s-a petrecut spre sfârşitul anului III de facultate, când relaţia cu fratele meu s-a stricat. Şi el era student, stăteam în acelaşi cămin, pe acelaşi palier, dar am început să locuim în camere diferite. 
  
Ştiam că nu este bine să-mi stric relaţia cu fratele meu, dar nu puteam să o repar. El ducea o altfel de viaţă; eu eram mai disciplinat, mai calculat cu banii, el fuma şi îi plăcea să stea cu prietenii la o bere şi să petreacă nopţile.  
  
Era foarte trist pentru părinţii mei când ajungeam acasă şi mă întrebau ce mai face fratele meu, iar eu nu ştiam ce să le spun.  
  
Reporter:  
  
Din ce cauză aţi ajuns la această ruptură?  
  
Valentin: 
  
Îl consideram pe fratele meu un „pierde-vară”. Eu eram un om foarte mândru şi ştiam ce vreau. El nu ştia ce vrea şi mă enerva la culme. Îşi cheltuia repede banii şi venea să-mi ceară mie. Îi spuneam că n-am, îl minţeam, iar el îmi adresa nişte „adjective” drăgălaşe. 
  
Apoi prietena lui îl minţea în legătură cu o anumită problemă care mă privea şi pe mine. Pentru mine era trist că el nu mă credea pe mine, ci credea minciuna ei.  
  
Ura faţă de fratele meu şi prietena lui a început să devină aşa de mare încât nu puteam să dorm noaptea de ură.  
  
Eram plin de furie. Îmi imaginam cum o prind pe prietena lui şi o calc în picioare pe holul căminului; sau mă gândeam cum ajung eu bogat şi el vine să-mi ceară bani... 
  
Sufletul meu era inundat de o mare tristeţe pentru că mă gândeam că vom fi ca doi străini şi poate doar de sărbători ne vom da câte un telefon. Eram foarte trist.  
  
„Spărgătorul de gheaţă”, cum mă consideram la început, s-a lovit de un iceberg şi n-am putut să merg mai departe, n-am mai ştiut ce să fac. Aceasta a fost criza care m-a făcut să strig către Dumnezeu.  
  
Atunci am citit ceva care m-a surprins: „Problemele se rezolvă cu dragoste, nu cu ură!”. Aşa că am început să mă rog: „Doamne, ajută-l pe fratele meu să scape de fata asta şi pe ea ajut-o să nu mai mintă”.  
  
Am început să mă rog tot mai des şi prima minune din viaţa mea a fost să văd cum această ură adâncă a început să se transforme în dragoste.  
  
Înainte am încercat prin voinţa mea să-mi spun: „Nu e bine să-l urăsc pe fratele meu”, dar n-am putut. Însă atunci când m-am rugat lui Dumnezeu, pur şi simplu am văzut cum ura mi se schimbă în dragoste.  
  
Reporter:  
  
De ce te-ai rugat? Ştiai despre puterea rugăciunii?  
  
Valentin: 
  
Înainte să încep să mă rog şi înainte de toată această transformare din viaţa mea, doi tineri de la organizaţia Alege Viaţa mi-au vorbit despre Dumnezeu. Mi-au spus ce înseamnă să ai o relaţie personală cu Dumnezeu - o idee pe care n-am mai auzit-o. Ei m-au întrebat: „Ai vrea să te rogi şi să-I deschizi uşa vieţii tale lui Isus Cristos, ca El să vină în viaţa ta?”, iar eu am răspuns: „Da”. 
  
M-am rugat atunci cu ei şi după câteva luni am început să mă rog pentru criza din relaţia cu fratele meu. Tonul vocii mele a început să se schimbe când fratele meu venea să-mi ceară ceva şi chiar el spunea că m-am schimbat.  
  
Am început să caut Lumina, să umblu mai mult după valori ca bunătate şi dragoste. Vedeam că dragostea mă face să am pace şi să nu mai fiu aşa de zbuciumat.  
  
Acei tineri studiau în mod regulat Biblia. Am început şi eu să citesc Biblia. A fost o schimbare extraordinară!  
  
Toată viaţa mea a început să capete un rost, să funcţioneze, să aibă armonie, să prindă gust şi culoare. Dintr-o dată m-am simţit mai tânăr.  
  
Toate poverile care mă apăsau, toată ura, mândria şi dorinţa de a fi cineva au început să cadă.  
  
Reporter:  
  
Domnul Isus Cristos spune: „Trebuie să vă naşteţi din nou! [...] Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”. 
  
Valentin: 
  
Da, asta s-a întâmplat cu mine: am devenit o persoană nouă şi am început să merg pe un drum pe care nu mai umblasem niciodată. Totul a început să capete armonie.  
  
Fratele meu a devenit şi el un copil al lui Dumnezeu, iar prietena lui şi-a recunoscut greşelile şi s-au despărţit.  
  
Reporter:  
  
Prin efortul tău ai dobândit bunătatea şi dragostea?  
  
Valentin: 
  
Nu, nici vorbă. Am încercat asta prin voinţa mea, şi cu toate că sunt un om cu voinţă puternică, n-am putut... A fost doar harul lui Dumnezeu. Numai El poate da dragoste, pentru că El este dragoste. Doar El a putut să înlocuiască în inima mea ura cu dragostea. Eu singur n-am putut. 
  
Reporter:  
  
Ce versete din Biblie ţi-au vorbit ţie personal?  
  
Valentin: 
  
Evanghelia după Ioan mi-a plăcut mult şi chiar i-aş îndemna pe cei care vor să citească Biblia, să înceapă cu Ioan. Este extraordinar şi pur şi simplu merge direct la inimă. Citez din Evanghelia după Ioan:  
  
„Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”.  
  
Un alt text descrie cum vine Nicodim la Isus şi Îi spune: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el.  
  
Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Adevărat, adevărat îţi spun că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu'.  
  
Nicodim i-a zis: ‘Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?'.  
  
Isus i-a răspuns: ‘Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu' ”. 
  
Un alt verset, din care am înţeles ce înseamnă adevărata libertate, este Ioan 8:32: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi”. Am gustat adevărata libertate, cunoscându-L pe Cristos - Adevărul lui Dumnezeu.  
  
Libertatea adevărată vine din interior, din inimă, ca un izvor de apă care susură şi curge curat. Aşa este Cristos şi Cuvântul Lui - izvorăşte din inima ta şi se revarsă spre alţii. 
  
Reporter:  
  
După ce ai hotărât să-L urmezi pe Dumnezeu, cu siguranţă au fost lucruri la care ai renunţat. Ce ai pus în loc?  
  
Valentin: 
  
Credeam că dacă mă întorc la Dumnezeu, viaţa mea va fi terminată. Nu voi mai putea să mă distrez, va trebui să mă îmbrac într-un fel anume şi să mă izolez de ceilalţi. Credeam că a trăi conform Bibliei este imposibil în societatea noastră şi mi-a fost teamă.  
  
Dar cu cât m-am apropiat de Dumnezeu, cu atât am devenit mai liber, mai bucuros şi mai vesel, însă este o bucurie şi o veselie curată si frumoasă. 
  
Am descoperit că există şi altfel de distracţie, un mod curat de a te distra. Înainte am căutat să mă distrez cu ajutorul băuturii şi cu altele... Teama mea că apropiindu-mă de Dumnezeu viaţa mea va fi tristă, a dispărut, pentru că acum sunt, de fapt, cu adevărat fericit şi împlinit.  
  
Reporter:  
  
Am văzut undeva o imagine cu un omuleţ mic în mijlocul unei jungle, iar din pomii din junglă ieşeau tot felul de capete hidoase de monştri cu dinţi mari, cu gurile deschise, care îl atacau pe acel omuleţ micuţ, încercând să-l mănânce. 
  
Probabil că aşa te-ai simţit şi tu când ai luat viaţa în piept. Ai ales calea spre Dumnezeu, să-ţi dedici viaţa lui Dumnezeu, ca un fel de fugă din faţa grozăviei „junglei” din jur, în care tu voiai să devii un om „mare”?  
  
Valentin: 
  
Nu, deoarece caracterul meu puternic îmi spunea că pot să rezist. N-am fost un om slab, care spune: „Eu nu pot reuşi în viaţă, aşa că mă abandonez în braţele lui Dumnezeu”. Sau să fiu într-o depresie şi să spun: „Vai ce viaţa am!”. Nu! Pur şi simplu mi-am dat seama că nu pot rezolva unele situaţii prin voinţă sau prin eforturi personale. Asta m-a făcut să-L caut pe Dumnezeu şi cunoscându-L pe El sunt fericit şi împlinit. Pentru că aşa suntem creaţi - să avem o RELAŢIE personală cu Dumnezeu, iar până nu-L cunoaştem pe El, sufletul nostru nu-şi găseşte liniştea şi împlinirea.  
  
Reporter:  
  
Ai fost dezamăgit de viaţa pe care ai dus-o înainte? 
  
Valentin: 
  
Da. În facultate credeam că un mediu de afaceri te împlineşte pentru că ai de-a face cu oameni „de clasă”. 
  
Privind clădirile de sticlă şi oţel, maşinile cu reclame frumos colorate şi firme luminoase care se aprind noaptea, totul părea frumos din afară. Dar când am ajuns în spatele acestor clădiri de sticlă şi oţel, care lucesc în soare, şi în spatele acestor lucruri frumos colorate, mi-am dat seama că acolo sunt oameni şi că problema se află în oameni, iar problema este PĂCATUL.  
  
Mi-am dat seama că oamenii sunt cei care au nevoie să fie schimbaţi, pentru că oricât s-ar înconjura de lucruri frumoase, care arată bine pe exterior, atâta timp cât în ei nu se petrece o schimbare, totul este degeaba.  
  
M-au ajutat mult noii mei prieteni, iar caracterul meu a început să se dezvolte pe o temelie nouă şi solidă.  
  
Reporter:  
  
Ai intrat într-un alt fel de „afacere” - „afacerea” lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu sau finalul acestei „afaceri” este să îi scape pe oameni de iad şi să-i ducă în Împărăţia Fiului dragostei Sale. Oamenii îşi aleg singuri iadul sau raiul.  
  
Valentin: 
  
Înainte mă gândeam să încep o afacere. Azi mă gândesc: „Acum am într-adevăr cea mai tare ofertă pe care pot să le-o prezint oamenilor. Şi în plus, este pe gratis”. Pentru că darul lui Dumnezeu - Isus Cristos - se primeşte gratis şi numai cine doreşte Îl poate avea.  
  
M-am gândit tot în termeni economici: „Ce ‘afacere' interesantă: Îi dau lui Dumnezeu tot ce este urât, toate păcatele mele, iar El îmi dă în schimb dragoste, bunătate, credincioşie şi pace. Extraordinar”.  
  
Mă bucur că ceea ce fac eu acum are un mare impact. Mă uit în urma mea şi văd vieţi transformate, iar asta mă împlineşte şi mă bucură. Văd că şi alţi oameni pot să-L cunoască pe Dumnezeu şi să aibă o viaţă transformată, ca şi mine.  
  
Ştiu bine că nu o religie anume mă salvează, ci numai credinţa în Isus Cristos. Şi ştiu că atunci când oamenii vor sta înaintea lui Dumnezeu, la judecată, nu o să-i întrebe din ce religie au făcut parte şi nici nu o să le spună: „A, tu ai fost din religia aceasta! Vino în Împărăţia Mea!”.  
  
Ştiu sigur că numai credinţa în Isus Cristos te poate mântui şi te poate salva. Numai o relaţie personală cu Dumnezeu, devenind copilul lui Dumnezeu, poate într-adevăr să te ducă în Împărăţia Tatălui nostru ceresc. 
  
După ce L-am cunoscut pe Dumnezeu, am înţeles cu adevărat rugăciunea „Tatăl nostru”. Eu sunt copilul Lui aici pe pământ şi Mă rog Lui ca unui tată. Stau de vorbă cu Tatăl meu din ceruri şi este o relaţie extraordinară.  
  
Reporter:  
  
La final, ce gând ai pentru cititori? 
  
Valentin: 
  
Vă spun din toată inima mea să nu vă fie teamă să vă apropiaţi de Dumnezeu! Poate credeţi că viaţa voastră va fi gri şi veţi pierde fericirea, dar nu este adevărat.  
  
Pot să spun asta din perspectiva unui om care s-a temut să se apropie de Dumnezeu şi care a crezut că prin Dumnezeu nu poţi avea o viaţă împlinită şi fericită. Deci, nu vă fie teamă să vă apropiaţi de Dumnezeu.  
  
În cartea Proverbe, în Biblie, scrie: „Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.[...] Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele”.  
  
Reporter:  
  
Vali, eşti un om fericit?  
  
Valentin: 
  
Da, şi pot să le spun şi celor care citesc aceste rânduri că sunt fericit, dar nu prin ceea ce oferă această lume, ci prin Isus Cristos. El este cel care mi-a dat fericirea. DA, SUNT UN OM FERICIT!  
  
Reporter:  
  
Dumnezeu este susţinătorul, sursa, generatorul şi dătătorul vieţii, al fericirii şi al împlinirii, iar sufletul nostru nu-şi va găsi odihna până nu se va odihni în Dumnezeu, acolo unde vom găsi fericirea eternă. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Interviu - VALENTIN - Vieti transformate / Ioan Ciobota : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 253, Anul I, 10 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Ciobota : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciobota
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!