CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Cultural > Civilizatie >  


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

GANDURI DE FINAL DE AN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
GÂNDURI DE FINAL DE AN 
  
Trăiesc multe satisfacţii la acest sfârşit de an, în cursul căruia am făcut destule, inclusiv publicând o monografie dedicată, în premiră, comunei natale a unui bun prieten, profesorul universitar doctor Vasile Burlui, comuna gălăţeană Suceveni. Este anul când ne-am adus aminte cu mai multă evlavie de Aurel Vlaicu sau Regina Maria. Primul este eroul care a unit România în aer. Sunt 100 de ani de zbor frânt. Aurel Vlaicu a fost un foarte bun cunoscător de limbă maghiară şi germană. A studiat Politehnica la Budapesta. A revenit apoi în ţară încercând să-şi găsească loc de muncă. Negăsindu-şi-l, a plecat la Munchen. Şi aici a fost un strălucit inginer mecanic la Uzinele Oppel. I s-a permis să facă acele avioane portante pe care le-a adus la Mizil, pe câmpul satului său natal. Vlaicu este unul dintre cei care au produs cultură şi civilizaţie europeană. A zburat în douăzecişi cinci de locuri. Repet, este primul unificator în aer al unităţii naţionale. Este cel care a dat eternul şi spiritul, a dat conţinut conţinut de unitate. În Analele Franceze este consemnat ca fiind primul pilot din lume care a folosit avionul în scopuri militare. Vlaicu a plecat răstignit pe o cruce axată pe verticala timpului superior.  
  
Dar pentru că ne aflăm în acest forum de reconvertire sau de recompunere matricială a conştiinţei naţionale, aş vrea să continui povestea făcând alte mici remarci. Spre marea mea bucurie, acolo sus, oracolele cladeene şi toată filosofia caldeiană scoasă pe piaţă acum, ne arată primitatea semnelor sacre. Noi am găsit-o pe pietrele de la Sarmisegetuza şi din marile temple ale dacilor. Mai este o vorbă: ceea ce nu poţi înţelege, nu poţi pătrunde şi totuşi se întâmplă, trebuie să accepţi necondiţionat. Este o chestiune axiomatică pe care mi-a explicat-o preţ de câteva secunde bunul meu prieten, generalul Mircea Chelaru, care a terminat facultatea de filosofie în 1976, într-o seară de sfârşit de octombrie la Iaşi, oraşul în care predau ştiinţele comunicării la Apollonia. Vorba aia, mai bine să sădeşti copaci decât să construieşti natura. 
  
Regina Maria, altă eroină a rândurilor mele, s-a săvârşit din viaţă la 18 iulie 1938. Se înrudea cu Romanovii. A fost supranumită fie ''Mama religiilor'', fie ''Diplomatul nr.1''. S-a creştinat ortodox la data de 25 martie 1927. Începând cu anul 1912, conform tradiţiei Casei Regale, a fost comandantul Regimentului 27 Roşiori. Toţi vorbim de Averescu la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, de ''Pe aici nu se trece!'', de superbul atac al moldovenilor în izmene din 27 octombrie 1917, de cota 430 Cireşoaia. Cine ştie ceva istorie, ştie ce e Cireşoaia. Era punctul de comandă de la 200 metri de linile de atac germane. Sub ploaia de obuze, în punctul de comandă, se afla în uniformă de colonel al armatei Românme, însăşi Regina Maria. Şi atacul a fost oprit din ordinele sale, iar cei care erau în refacere, auzind că regina este în pericol să fie capturată de nemţi au atacat la baionetă în cămaşă şi iţari, oameni buni. De aceea poate din 1924 până în 1938, până când a trăit Regina, al doilea batalion, în deschiderea paradei regale, de 10 mai, defila în cămăşi albe şi iţari, tocmai membrii acestuia, exact cum au dat atacul de la Mărăşeşti. Mulţi continuă şi astăzi s-o numească ''Unica regină a României Unite''. Spre comparaţie, derbedeul Carol al II-lea a dus o curvă la bară. Nu comentăm ceva despre Regele Mihai, prea tânâr atunci. Interesant este că la 18 iulie când a murit Regina, în toată Armata Română a fost doliu. Când a trecut pe 24 iulie cortegiul funerar, în momentul când Regina Maria a plecat de la Cotroceni, Regimentul de onoare a prezentat onorul înfingând baionetele în pământ şi cu faţa-n jos. Gest unic, fără precedent şi nici după aceea făptuit de armată. Ştiţi ce înseamnă în simbolistica militară aşa ceva? ''Maiestate, ne-ngroapă cu Tine!'' Aceasta a fost marea dragoste şi respectul armatei faţă de cea care a stat la 200 de metri sub şrapnele şi obuze, apărând o ţară din răsăritul cel bun.  
  
Sunt câteva rânduri pe care am dorit să le aştern pe hârtie tocmai acum, în momentul în care simbolurile naţionale sunt luate în derâdere. Veţi spune că statele sunt ale guvernanţilor. De aceea merită să stăm de veghe asupra identităţii, să avem o replică nu defensivă, ci una foarte ofensivă şi incisivă. Dacă ei nu sunt în stare să ne respecte, atunci trebuie să-i facem să se teamă. Nu le cerem niciodată milă. Eu nu vă cer Dumnevoastră să mă iubiţi. Eu vă cer doar să mă acceptaţi aşa cum am exprimat cele de până acum. Vă mulţumesc. Şi încă ceva: La mulţi ani, cu plecăciune,un 2014 mai bun şi mai liniştit! 
  
Pompiliu COMŞA 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
GANDURI DE FINAL DE AN / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1052, Anul III, 17 noiembrie 2013.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!