Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   



Gabriela CĂLUŢIU-SONNENBERG - 2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
S-a banalizat aşa de mult truismul „zboară timpul!” încât îmi blochează toate sinapsele responsabile cu mirarea din pragul Anului Nou. De-mi vine să iau literalmente în serios spaniolescul Noche Buena, care, surprinzător, desemnează de fapt Seara din Ajunul Crăciunului şi nu, aşa cum ar părea la prima vedere, un simplu îndemn la somn uşor. Mă ademeneşte gândul de a mă odihni în braţele lui Moş Ene, sau mai bine zis ale lui Moş Crăciun. Dar stai puţin! Dacă pierd ceva? Păi n-ar fi păcat?  
 
Oricum, vorbind de păcate, dacă e să le ţină cineva şirul, mai degrabă cu spovedania dinainte de Paşti fac casă bună, nu acum, când Vestitorul de-abia se naşte. Dar cum necum, în hărmălaia pestriţă dintre „noaptea bună” şi ”noaptea bătrână” ne cuprinde pe toţi inexplicabilul imbold de a face bine, de a ne ferici aproapele. Ne întrecem în zâmbete, mese festive şi cadouri, care mai de care mai frumos ambalate. Până şi căţelul cerşetorului din faţa magazinului alimentar primeşte în mod excepţional un os de ros sau o păturică veche, că tot e frig afară. De ce nu? Bine aşa! Poate primim şi noi ceva, de undeva, ne zicem în gând. Decembrie e luna superstiiilor, apogeul jocurilor de noroc, paradisul adepţilor sfârşitului – pardon, sfârşiturilor – de lume.  
 
2013 ne face cu ochiul, şmecher. Să fie oare cifră cu ghinion? Pentru cine-i superstiţios, poate, dar nu pentru noi. În definitiv, anul începe cu o Noche Buena şi continuă cu Noche Vieja (Revelion, nu „noapte bătrână”). De ce să nu continue tot aşa? Bătrână să ne fie cel mult ţuica pe la mese, că de îmbătrânit n-avem nici timp nici chef acum!  
 
Merită sperat mai departe, chiar dacă poate nu ne-a „tocat” (tocar – a atinge, a veni rândul) lozul cel mare. El Gordo se traduce prin „grăsanul”, dar nu este cel cu şorici! Cel mai vestit şi mai gras câştig de loterie din lume, se extrage înainte de Crăciun. O armată întreagă de entuziaşti de pe tot mapamondul participă la acest joc, care se celebrează doar în Spania, o singură dată pe an. Dar nu toţi înţeleg mecanismul ciudat prin care se desemnează câştigătorii. Spectacolul se transmite în direct la televizor şi durează o jumătate de zi. Pentru mulţi dintre noi, deşi trăim în Spania de ani şi ani, procedura complicată este un mister. Cu voia Dumneavoastră, celor care poate încă nu au pătruns această taină, le fac şi eu un mic cadou, ridicând vălul şi lăsând să intre... lumina. Descriu aici succint Loteria de Navidad; luaţi-o pe post de cadou de Sărbători din partea mea. Poate că aşa ne vom trezi în anul cel nou nu doar mai bogaţi şi mai fericiţi, ci şi mai deştepţi.  
 
Asistaţi de comisia special întrunită, copiii unui colegiu din Madrid extrag din urnă bilelele cu numerele câştigătoare şi, arătându-le publicului, citesc ce scrie pe ele, îngânând un cântecel. După fiecare număr extras, alt copil se dedică extragerii dintr-o urnă separată a unei bile secunde. Este cea pe care stă scris cât de mare este premiul atribuit numărului anterior menţionat. Aşa se face că te poţi bucura prea devreme, pentru a afla mai apoi că nu ai câştigat mai nimic. Sau poate totuşi...  
 
Toate numerele vândute, oricât de lungi ar fi ele, au o bilă; una şi numai una, pe care sunt înscrise complet. Cum fericiţii câştigători sunt numeroşi, covârşitor de multe numere trebuie extrase, drept pentru care emisunea durează ore-n şir. Cântarea Cântărilor derutează neavizaţii, punându-ne în dificultate când e să să explicăm musafirilor ce balamuc mai e şi ăsta. Indiferent dacă vocea cristalină ne-a anunţat în acest an mil Euros, cien millones, sau a rămas tăcută, rămâne de văzut cine e mai câştigat şi cine râde la urmă. Dar aceasta nu putem afla decât trecând pragul Anului Nou, la nevoie ajutaţi şi de douăsprezece boabe de struguri norocoşi. Le înghiţim simultan cu bătăile clopotului de la Puerta del Sol ca să nu... înghiţim în sec. Puţină încredere se cere totuşi şi din partea noastră, când trecem pragul. La nevoie, o stimulăm cu un pahar de şampanie – cât mai seacă, brut, dacă se poate. Ce Dumnezeu, că doar n-o fi foc?! Curaj, găină, că te tai!  
 
Anul acesta, mi-am luat un loz cu trei zerouri la capăt, ca să-l ţin minte mai uşor, pentru că cifrele nu sunt pasiunea mea. Prefer literele şi, mai presus de toate, cuvintele. Cu cifre nu pot exprima sentimente. De bună seamă că a avut dreptate cel care-a zis că iubirea nu se cumpără cu bani, din moment ce banii se... numără.  
 
Sper că nu v-am plictist cu explicaţia mecanismului de extragere a lozului celui mare. Luaţi-o drept cadou din partea mea de Reyes Magos. Craii de la Răsărit, căci despre ei este vorba aici, au fost motivul scandalizării mele pe la începutul descălecării pe meleaguri iberice. Între timp mi-a mai trecut supărarea. La o adică, e de bine dacă se aşteaptă până pe 6 ianuarie cu cadourile. De-abia avem timp să adunăm, cumpărăm, tricotăm şi decupăm surprizele pentru cei dragi. Iar în cazul în care am fost plecaţi de Sărbători în România, ne prinde bine o ocazie ca aceasta, ca să ne mai alintăm şi noi în voie, fără obligaţia de a-i ferici pe alţii.  
 
Ce repede au trecut zilele! Mereu aceeaşi banală constatare. Tipizate, gesturile de început de an se succed pe-acelaşi drum ştiut, parcă luându-ne-o pe dinainte. Abia apucăm să ţinem pasul cu propria devenire. Agăţăm un calendar nou de perete, scoatem bradul din casă. În locul fişierului intitulat 2012, inaugurăm în calculator unul nou, 2013. Cu siguranţă se vor ivi destule evenimente, care să merite trecute acolo, încărcându-ne biblioteca virtuală cu mirările mereu aceleiaşi aventuri a cunoaşterii. A noastră, de sine, chiar dacă probabil că vom scrie despre cu totul altceva. Aparent.  
 
Îmi rezervasem în gând pentru mai târziu ocazia de a trage linie sub anul care a trecut şi de a-mi îndrepta gândurile spre viitor. Din păcate, termenul limita e mereu mai grăbit decât noi. Dar tot îmi face plăcere sa mă-ntreb chiar şi numai pentru mine ce fel de an am avut, aşa că vă fac părtaşi cu dragă inimă la reflecţiile mele. Nu vă speriaţi, sunt scurte!  
 
Ne place sau nu, bilanţul este o idee foarte bună, care ne ajută şi pe noi să vedem mai limpede. Dar cum să debitezi ceva general valabil? Doar e lucru ştiut că fiecare dintre noi trăieşte altfel de la an la an, chiar dacă suntem cu toţii concomitenţi. Deunăzi, la o masă de restaurant, comesenii noştri se plângeau de anul care a trecut, zicând ca le-a adus ghinion pe toate planurile. Spontan, am simţit compasiune, dar şi o uşoară satisfacţie, fără rea voinţă. Ştiu cum este, când toate merg anapoda. Dar anul meu n-a fost rău deloc. Comparativ cu anii precedenţi, am avut mai puţine neplăceri în mai toate domeniile importante. Sănătatea, finanţele, călătoriile, familia şi prietenii nu au făcut salturi calitative mari, dar şi-au consolidat poziţiile, dând semne de stabilitate. Poate şi pentru că pretenţiile noastre n-au mai fost aşa mari. Dacă dau crezare ştirilor, situaţia generală este în curs de înrăutăţire, aşa că nu pot decât să mă bucur dacă la noi se menţine nivelul constant.  
 
Pe măsură ce trece vremea, în ciuda neplăcerilor inerente avansării în timp, e un adevărat deliciu să constaţi cum se alege grâul de neghină în vieţile noastre, fără să mai fie nevoie de un efort explicit. De parcă undeva, sus s-ar decide cu înţelepciune cine merită să rămână în cercul nostru şi cine e mai bine să se estompeze în fundal. Sau ce fel de obiecte şi mărfuri ne sunt cu adevărat necesare, respectiv care dintre ele chiar nu ne trebuie deloc, ce fel de alimente ne fac bine etc.  
 
Nici noi nu mai suferim asa de tare ca înainte, dacă nu iese vreo combinaţie. Am crescut, stim de pe acum că în viitorul apropiat se va ivi altceva, care-i va lua locul. E o desfătare, pentru că abia acum constatăm cât timp cheltuiam inutil pentru lucruri care de fapt nici macar nu ne interesau.  
 
Pentru mine rămân sfinte şi la mare preţ: scrisul – cât mai sincer şi mai inspirat, care să-ndemne la reflecţie şi să trezească un zâmbet optimist pe buze; natura, în toate faţetele ei; ritualurile zilnice, care par mici, dar întreţin căldura din inimile noastre, făcându-ne să ţinem aproape şi să ne îngrijim unii de alţii. Mă dau în vânt după vorbe frumoase, spuse răspicat, nu cu umor sarcastic sau cu săgeţi ascunse printre rânduri. Îmi place muzica bună, hrana cu gust, oamenii deştepti şi verticali, care nu au nevoie să-mi joace o piesă de teatru ieftin doar ca să facă o impresie bună. Oameni pe care nu-i interesează să mă schimbe, decât dacă este în intersul meu personal.  
 
Anul care a trecut a fost plin de astfel de lucruri şi de astfel de oameni. Nu ştiu dacă ele au venit la mine pentru că le-am ţinut uşa deschisă, sau am avut pur şi simplu noroc de un an bun. Dar sunt infinit recunoscătoare şi nu aştept nimic mai mult decat acelaşi rezultat şi de la anul care vine. Să dea Domnul să putem construi pe fundamentul acesta frumos, în aceeaşi direcţie, mereu pe un plan superior, dar cu premise identice!  
 
Mulţumesc tuturor celor care fac parte din acest tablou armonios şi sper să vă am alături şi în anii care vor veni!  
 
Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG  
26 decembrie 2012  
Benissa, Spania  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Gabriela CĂLUŢIU-SONNENBERG - 2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ / Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 726, Anul II, 26 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Căluţiu Sonnenberg
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!