Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

DOSOFTEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DOSOFTEI 
  
Secolul al XVII-lea, în care a trăit şi a activat mitropolitul Dosoftei este în istoria Moldovei o etapă cu trăsături şi particularitãţi specifice care au înrâurit gîndirea şi activitatea acestui ierarh. Astfel, în scaunul domnesc al Moldovei s-au rânduit, în acest secol, numeroşi domnitori, unii s-au înconjurat de sfetnici proveniţi dintre boierii de ţară, alţii de greci, din ce în ce mai mulţi în Moldova; unii au introdus la curtea domnească fastul şi somptuozitatea bizantină, alţii au domnit în condiţii modeste. Condiţiile de instabilitate şi nesiguranţa din a doua jumătate a acestui secol, apăsarea otomană, incursiunile polono-tătăreşti şi însăşi structura orânduirii feudale au pricinuit sărăcie în tarã şi unele situaţii dramatic.  
  
Diferite laturi ale vieţii bisericeşti şi culturale a Moldovei au fost înrâurite, în secolul al XVII-lea, de ierarhi şi dascăli greci, care au petrecut multã vreme la Iaşi. Numeroase mânăstiri au fost închinate centrelor ortodoxe răsăritene. 
  
Viaţa celor mai mulţi slujitori ai altarelor era destul de grea în secolul al XVII-lea. Potrivit unor menţiuni documentare clericii de la enoriile rurale erau supuşi la dări grele şi aspre, ei plăteau birurile personale, dar, uneori, li se jefuiau averea pentru locuitorii care nu voiau sau nu-si puteau achita singuri obligaţiile pe care le aveau. Din pricina vieţii lor nevoiaşe şi lipsite, unii dintre ei renunţau la preoţie şi chiar fugeau din tară, rămânând bisericile fără preoţi. 
  
Nici pregătirea intelectuală şi profesională a preoţilor nu erau mai bune. Mitropolitul Matei al Mirelor scria cã mulţi preoţi, mai ales cei de la sate, nu cunoşteau bine rânduielile liturgice şi nici nu aveau cunoştinţele teologice necesare. 
  
Condiţiile economico-politice şi social-culturale n-au fost, în secolul al XVII-lea din cele mai fericite. În acest secol, Biserica Moldovei a fost condusă de trei mari ierarhi şi cărturari, care au înscris pagini de referinţă în viaţa cultural-bisericeascã a poporului nostru: mitropoliţii Anastasie Crimca la începutul secolului, Varlaam, în deceniile IV-VI şi Dosoftei, în a doua jumătate a acestui secol. Se poate spune că fiecare a statornicit o şcoala, un curent, o orientare culturală. 
  
Anastasie Crimca, exponent al culturii şi limbii slavone la noi, s-a remarcat ca miniaturist şi caligraf. Manuscrisele care ne-au rămas de la el ca şi biserica mânăstirii Dragomirna, ctitoria sa, pun grăitor în lumină însuşirile alese ale acestui ierarh. Pe deasupra, el s-a distins ca sfetnic domnesc, ca dascăl destoinic al unor ucenici care au ajuns cu vremea, în scaunele vlădiceşti ale Moldovei, şi ca sprijinitor activ al mânăstirilor din ţară, hotărând ca Dragomirna să nu fie închinată vreunui centru ortodox din Orient. 
  
În luna iulie 1632 era ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei Arhimandritul Varlaam. Pregătirea sa aleasă, cunoştinţele sale despre lume şi viaţă, linia sa pilduitoare în călugărie, notorietatea sa la Kiev, Moscova şi Constantinopol, legăturile pe care le avea cu boierii de tară, l-au ridicat direct în scaunul mitropolitan, trecându-se peste tradiţiile adânc înrãdãcinate în viaţa bisericească a ţării, potrivit cãrora ar fi trebuit sã fie ales unul dintre episcopi. 
  
Mitropolitul Varlaam avea de rezolvat o serie de probleme, dintre care cele mai importante erau starea intelectualã şi morală a clerului de mir şi a celui monahal şi îmbunătăţirea condiţiilor de existenţă ale slujitorilor. Preocuparea esenţialã a mitropolitului Varlaam a fost însă editarea cărţilor bisericeşti în limba românã, pentru a instrui şi familiariza pe preoţi, pe de o parte, cu probleme teologice, care, în vremea aceea, erau mult frământate, iar pe de altă parte, pentru a ajuta pe credincioşi sã cunoască, prin aceştia, adevărurile de credinţă, rânduielile liturgice şi normele morale religioase ortodoxe. Prin adunarea cazaniilor, tâlcuite mai înainte de unii cãrturari -clerici şi mireni - necunoscuţi, apoi tipãrite în anul 1643 la tiparniţa de la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, prin "Răspunsul"la catehismul calvinesc, tipărit în anul 1645, ca şi prin participarea la Sinodul de la Iaşi din 1643 şi prin convocarea unui sinod, tot la Iaşi, în 1645, Varlaam a urmărit fãrã îndoialã, apãrarea Ortodoxiei. 
  
În această atmosferă a veacului al XVII-lea, la Suceava, în casa familiei Barilă Leontie şi Misira, binecredincioşi creştini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania şi în ţinutul Liovului se naşte un copil ce va primi la botez numele Dimitrie, pentru că se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica sărbătoreşte pe sfântul martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea. Pare de asemenea a fi înrudit cu o ramură de aromâni - Papară - valahi macedonieni, stabiliţi cu traiul ceva mai înainte în Galiţia, fapt care ar vorbi despre originea balcanică pe o anumită linie a cărturarului. 
  
A studiat pentru început la Iaşi, la Colegiul de la Trei Ierarhi, înfiinţat în timpul domnitorului Vasile Lupu. De aici se îndreaptă spre Liov, unde va studia la Şcoala Fraţiei Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului . Aici învaţă limba greacă, latina, slavona bisericeasca şi polona, devenind unul dintre poligloţii vremii. În anul 1649 s-a călugărit la Mănăstirea Probota, primind numele Dosoftei. Iubitor de înţelepciune şi vrednic împlinitor al nevoinţelor călugăreşti, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste şi rugăciune, devenind părinte duhovnicesc şi începător al obştii de la Probota. Într-o însemnare în limba română el scrie la 14 septembrie 1649: Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici , iar alături, în limba greacă: Dositheos, ieromonah, fiul lui Leontar Barila şi al Misirei . 
  
Timp de mai mulţi ani învăţatul egumen a călăuzit pe monahi la Hristos, întărindu-i în buna nevoinţă şi în cunoaşterea Sfintei Scripturi. A dezvoltat mult şcoala mănăstirii Probota şi a crescut mulţi ucenici luminaţi, aducând în obştea sa o adevărată înnoire duhovnicească.  
  
Datorită prestigiului său de cărturar şi virtuţilor care-i luminau chipul şi faptele, ieromonahul Dosoftei este chemat de Dumnezeu la slujirea arhierească. În anul 1658 este episcop de Huşi, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blând şi smerit, înaltul ierarh uimea pe toţi prin înţelepciune şi bunătate: Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. Şi era neam de mazâl. Prea învăţat, multe limbi ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă adâncă carte şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel. În ţara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela”.  
  
Iubitor şi trăitor al dreptei credinţe, purtător de grijă faţă de păstoriţii săi în vremuri „nepaşnice pentru ţară”, cu dese schimbări de domnii, Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei şi-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belşug: traducerea şi tipărirea de carte sfântă în limba română. În liniştea chiliei sale din patria natală sau aflat în pribegie, Sfântul a dăruit Bisericii şi neamului românesc lucrări de mare valoare.  
  
Primele cărţi tipărite au fost Psaltirea în versuri şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu . Înţelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri româneşti, ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină şi de har a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la Bucureşti, din 1688. 
  
În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor de domn în ţară şi a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iaşi cu Teodosie, episcopul de Roman. În anul următor, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie se retrage la mănăstirea Bogdana şi peste puţină vreme va cunoaşte moarte martirică. 
  
După refacerea tipografiei de la Iaşi, Mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română: Dumnezăiasca Liturghie (1679 şi 1683), Psaltirea de-nţăles (1680), cu text paralel în română şi slavonă, Molitvănic de-nţăles (1681). Între anii 1682-1686 a tradus după izvoare greceşti şi slavone şi a tipărit în limba română Viaţa şi petrecerea sfinţilor, în patru volume. Lucrarea a rămas neterminată datorită plecării forţate în Polonia. Această carte deosebit de necesară pentru misiunea Bisericii arată darul de mare cărturar al Mitropolitului Dosoftei dar şi dragostea sa pentru sfinţi şi pentru sfinţenie. De aceea, el scrie despre sfinţi cuvioşi români pe care i-a cunoscut personal şi despre alţii pe care poporul îi venera cu multă evlavie: „Dară tocma şi din rumâni mulţi sfinţi sânt, carii am şi vădzut viaţa şi traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Voroneţ, şi Rafil de Agapia, i-am sărutat şi svintele moştii. Apucat-am în dzâlele noastre părinţ nalţ la bunătăţ şi-n podvig, şi plecaţ la smerenie adâncă. Părintele Chiriac de Beserecani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani. Şi Chiriac de Tazlău, Epifanie de Voroneţ, Partenie de Agapia. Dară Ioan de Râşca, arhiepiscopul acel svânt şi minunat, Inochentie de Pobrata şi Istatie!”. 
  
În 1686 regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir. Fiind nevoiţi să se retragă, polonii au luat cu ei mulţime de pietre scumpe, odoare din aur şi argint. Luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei şi cu moaştele Sf. Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieţii sale pământeşti departe de ţară. Aici a continuat lucrarea sa cărturărească şi a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocşi de la Moscova şi de la Kiev. Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică mitropolitul moldovean a tradus din elineşte în slavo-rusă scrieri ale Sfinţilor Părinţi Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman, patriarhul Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentând astfel dreapta învăţătură a Bisericii. 
  
Păstor drept credincios şi jertfelnic, Sfântul Ierarh a îndurat cu demnitate asprimile şi lipsurile, purtând de grijă comunităţii sale ortodoxe care se afla în Polonia. Sfinţenia vieţii lui strălucea nu numai asupra fiilor duhovniceşti, chiar regele Jan Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia Sfântul Mitropolit al Moldovei, ca să participe la slujbe cu familia şi să-i dea cinstire cuvenită. În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, Sfântul Ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniaţie şi a rămas ortodox până la trecerea sa la veşnicie, la 13 decembrie 1693. Din mărturiile călugărilor care l-au însoţit în exil aflăm că Sfântul şi-a cunoscut vremea chemării sale la veşnicie de către Domnul. Blândul ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica „Naşterea Domnului” din Jolkiew, astăzi în Ucraina. 
  
_________________ 
  
Bibliografie : 
  
1. Sfinţii ocrotitori ai Moldovei în http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/266/decembrie_dosoftei_viata.html 
  
2. crestinortodox.ro 
  
George Baciu 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
DOSOFTEI / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!