Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



Distracţii, lux nineacă şi criza...aproape în L.V. (XV)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
XV 
  
Ţipete, vacarm şi fluierături, hăulitori, chipuri de groază, schimonosite până la eviscerare, aparent pasive şi insensibile la propria “demenţă”, un curaj pe care îl apreciez dar îl şi condamn totodată. M-am uitat de zeci de ori spre turnul “Stratosphere”-i şi tot de-atâtea ori în filmuleţe video şi pe internet, prospectele foto color şi materiale publicitare care au surprins “piscul-piscurilor” din Vegas în prim planuri până la detaliu şi o ultimă asemănare, într-o cuprindere ţărănească, leită de la jumătatea mai subţire a turnului în partea lui de sus : aduce cu o “păuză-prăjină” pusă se agaţe fasolea verde în grădina de lângă casă, despicată la vârf în vreo trei-patru fâşii şipciate şi strânse cu sârmă pentru a nu se continua spintecarea şi deci slăbi “palma deschisă” şi răsfirată cu nişte degete lungi cu care culegi merele toamna din livadă, fructul în partea cu codiţă fiind “protuberanţa” în care se află restaurantul “rotitor”, deasupra amenajate celelalte instalaţii de “sporturi” extreme şi “sinucigaşe”, “osia” portocalie fiind “codiţa” mai lungă a mărului, pe care se mişcă în sus şi în jos unul din vehiculele cu viteze ameţitoare, care îţi “bagă” frica în oase. Aferim!  
  
Sunt lucruri însă pe care doar le-am citit fără să le fi şi văzut, în extrem de scurtul timp de aproape 4 zile cât m-au purtat paşii pe aici. Câteva din ele le consemnez, chiiar cu riscul de a nu-mi conveni din poziţia pro domo pe care o am, declamată la începutul cărţii, faţă de ţara în care s-au născut şi cresc şi nepoţeii mei americani ... În nu ştiu ce sursă, se spunea că în Las Vegas vezi ceva şocant pentru America, lume care bea băuturi alcoolice pe stradă şi care fumează în clădiri şi conchidea sarcastic, cu o oarecare satisfacţie “rânzoasă”: curat sacrilegiu pentru o naţiune de puritani, aşa cum sunt americanii.  
  
Nu contrazic, dar adaug că în cei câţiva ani de când vin în America, din care am stat efectiv aproape un an de zile, în nord, în statul New-York, în sud, în Carolina de Nord sau în California centrală şi sudică nu am întâlnit oameni chercheliţi bine decât cel mult număraţi pe degetele unei singure măini, iar de fumat, care este interzis în spaţiile publice doar 3-4 inşi şi “ăia” toate femei, două într-o parcare în Winstom Salem, North Carolina şi vreo trei într-unul din cazinourile Vegas-ului. Ce-i drept, că si mediile în care m-am “învârtit” nu sunt de natură să-ţi lase eventualele capricii să “zburde” şi s-o ia alandala, e ca-n expresia aia cu “ochii văd, inima cere”, reticenţa ereditară, timiditatea şi propria conştiinţă ferindu-mă de extremisme facile şi experienţele fără alternativă ale lui “carpe diem”. Semne de mirare sunt cu ghiotura, însă răspunsurile pot fi date plecând de la premiza elementară că omul păcătuieşte şi greşeşte şi că nimeni pe pământ nu se afla sub semnul hristic al purităţii şi evlaviei.  
  
Printre altele, la mesele de jocuri, la ruletă şi la slot-uri am văzut că majoritatea jucătorilor erau jucătoare, multe trecute bine de prima “bătrâneţe”, erau atât de furate de traiectoria mirifică a bilelor de la rulete, de ritmul sonor al afişajelor de la maşinile mecanice, “tăcerea” complice a învârtitului zarurilor şi făcutului cărţilor de joc că n-am zărit o tresărire, semn de plictiseală, oboseală, încruntare la ratare sau zâmbete uşor sfidătoare la “chiverniseală” la o adică, cu părul alb, cohete şi distinse în mişcări care trimiteau la tinrereţile lor ademenitoare intens “curtate”, aveau în faţă mai mereu cafeaua şi câte-un pahar de “ceva” care le dădea vigoarea necesară, îşi numărau câştigul la vedere fără vreo suspiciune că siguranţa le este pusă în pericol – acolo ujnde jocul terminat presupunea şi achitarea imediată a sumelor câştigate – cazinourile prin care treci acum nu mai e tot ăla în care ai intrat adineauri, e parcă un “circuit al vaselor comunicante” în care eşti “stors” de transpiraţia abundentă a uimirii fără răgaz, într-un carusel al unei neîncetate respiraţii “gură la gură” unde fiecare nouă privelişte, alţi jucători într-un alt peisaj constitue “gura de oxigen” la care eşti “cuplat” fără să vrei şi în care “dezmăţul” nu se mai termină ...  
  
Când am ieşit în prima seară în oraş, pentru a ne stabili reperele pentru a doua zi, am rămas perplex la un mijloc de transport pe care l-am văzut în benzi desenate pentru copiii “erei electronice”, iniţial am crezut că e o “jucărie” manevrată de la distanţă, cum e la nepoţii mei când se joacă pe internet, nu e adevărată şi funcţională, când colo nişte stâlpi groşi din beton, cu o alonje cu intruziuni de arhitectură de coloană a unui templu elen de pe Acropolea Atenei antice, deasupra era doar şina sau şinele suspendat(e) pe care circula un miniagregat, probabil dus-întors, de-a lungul Strip-ului, pe margine şi la o oarecare înălţime. 
  
O seara mai încolo ne-am trezit noi înşine, fără să vrem, într-un asemenea transportor persoane, luaţi pe sus de înghesuială de “căscaţi” tot ca noi, poate nu chiar toţi, însă nedumerirea şi curiozitatea ne-a făcut să optăm şi noi pentru o “ieşire din labirintul” cazinoului, mai repede. Astfel, ne-am trezit în interiorul “monorail”-ului, vechi zice-se în oraş de vreo 5 ani. Ne-am dus vreo trei staţii cu această maşinărie, care de afară are forma unei “lipitori” ceva mai groasă la mijloc şi “ascuţită rotunjit” la capete, silenţioasă şi într-o înghesuială de nu puteai să te mişti, călătorii suportau cu stoicism această “sardeleză” nevoită dar plăcută în cele din urmă. 
  
Nu ştiu cât a costat tichetul de călătorie, nu eu răspundeam de “agoniseala” buzunarului, din ce în ce mai crâmpocit, însă am înţeles că te costă 5 dolari cu reducere, dacă iei un abonament pentru toată ziua. Această siluetă neagră şi sticloasă, cu pedigri şi argintiu, o “lipitoare” impermeabilă care şerpuieşte silenţios “călare pe un drug de fier” are drept cap de linie “MGM Grand Station”, trece şi culege călătorii din “Bally's/Paris Las Vegas Station, mai preia pe cei din “Flamingo/Caesars Palace Station”, traversează The Strip şi-i “îmbarcă” pe harnicii jucători sau privitori de la “Las Vegas Convention Center Station”, trece pe la “Las Vegas Hilton Station”, pentru a- depune eventuala încărcătură la “Sahara Station” şi întoarcerea cu aceleaşi 7 staţii de monorail în total şi cu un program zilnic de la 7a.m. la 3 a.m. 
  
Ar fi încă multe de spus despre aceste tărâmuri apaţinând altei lumi şi pusă în operă de o “inteligenţă” adusă printr-o riguroasă selectare, însă am să închei cu o relatare a unei televiziuni americane, parcă CNN, care arăta că americanii sunt înglodaţi în datorii până-n gât, aveau la sfârşitul anului 2009, 10 mii de miliarde de dolari!? ... La New-York, continua ştirea, există un contor electronic care îi avertizează pe americani asupra gradului de îndatorare a ţării lor. Şi asta în plină criză economică, când semnele revitalizării economico-financiare sunt anemice, departe de o aşteptare optimistă şi pentru toţi suportabilă în aceeaşi măsură şi cu consecinţe sumbre asupra dezvoltări umanităţii, însă Las Vegasul îşi vede mai departe de întocmirile lui fastoase, de divertisment şi câştiguri, din înlesniri de o sobrietate şi cu un efort îndoielnice. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Distracţii, lux nineacă şi criza...aproape în L.V. (XV) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!