Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Buna credinţă este adesea complicea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
“De multe ori, buna credinţă este complicea ... imposturii !” 
  
Unele momente din viaţă - şi n-au fost puţine - mi-au lăsat un gust amar. Ele m-au marcat şi mi-au zdruncinat serios credinţa în principii şi valori morale, asupra cărora oamenii, au căzut de mult de accord şi le împărtăşesc ca atare. Din păcate, nu consecvent ci pe “sărite”!... Sunt însă norme şi reguli subsumate acestora, pe care trebuie să ţi le adjudeci la modul minimal. O câtime din ceva trebuie să le aparţină, ăsta este mersul lumii, în măsura în care ţi-ai dat cât de cât, obolul. Dacă ţi se întinde o mână, dacă ceri un sfat şi-l primeşti, trebuie să ai bunul simţ al unei restituiri sau barem recunoştinţă ...  
  
Să-ţi povestesc cum a devenit I.T.R., coautor la cartea mea “Învăţământul în Muscel. Secolele XVI – XIX”, publicată la Editura didactică şi Pedagogică, în anul 1968? Cum zice şi ştie tot românul, credulitatea şi buna învoire se plătesc. Dar iată cum au decurs lucrurile: 
  
Prin anul 1967, fiica mea, profesoară de matematică cu gradul II, funcţiona ca suplinitoare într-o comună din Ilfov. Într-o zi, după ce-a ajuns în ultima staţie de autobuz a prins-o o ploaie mare care a luat şi podeţul pe care urma să-l treacă, pentru a ajunge la şcoală. Împreună cu alţi colegi a trecut podul desculţă. Urmarea? O răceală puternică a ţintuit-o la pat: hernie de disc şi spitalizarea câteva zile bune. Îngrijorat, am căutat să-i caut o şcoală mai aproape de casă. Şi cum nu putem pretinde nici unul că facem excepţie de la regulă, am apelat la cercul cunoştinţelor pentru că era la modă.  
  
Colegul meu de facultate, I.L., care era inspector în Ministerul Învăţământului ştia că lucrez la elaborarea cărţii citată mai înainte şi mi-a sugerat o variantă de rezolvare: să-l trec pe el şi pe I.T.R. ca autori, alături de mine. Aşa am făcut. I.T.R. era inspector general în minister şi toată lumea ştia că este din acelaşi sat cu Elena Ceauşescu. Prin această “afinitate” geografică a ajuns inspector general într-un judeţ vecin cu cel în care se situa Petreştiul şi apoi directorv general în Minister. Avea la bază şcoala de ... meserii!  
  
M-am prezentat directorului general, care s-a arătat foarte bucuros ştiind că va fi autor la o carte, despre un domeniu pe care reuşise să-l pătrundă, de “jos în sus”, cum stătea bine la biografia unei ascensiuni bazată pe ... muncă. Că doar pe asta se baza noul regim politic şi nu pe hoţie şi lenevie, acestea fiind tarele altui sistem ... La rândul său, I.T.R. mi-a “sugerat” (cuvânt prin care se înţeleg multe ... ) să mă interesez pe la directorii de şcoli, care aveau obiceiul (!) de a nu declara toate orele disponibile. 
  
Mergând din şcoală în şcoală, am găsit la şcoala din Vasilaţi (Ilfov), la doar o staţie de maşină de Obor, o catedră întreagă de matematică. Tocmai atunci titulara se căsătorise în alt oraş. Întâmplător, directorul şcolii era un fost elev al şcolii normale din Câmpulung care m-a recunoscut şi care s-a arătat foarte bucuros că mă poate ajuta. Am plecat fericit de la el şi cu dovada că poate s-o încadreze pe fiica mea.  
  
Între timp, cartea amintită se găsea la tipar. Sigur că-şi realizase visul de a fi autor la o carte despre învăţământ, pentru că I.T.R. avea ore şi la Institutul Pedagogic de 3 ani din Bucureşti, calitate care-i impunea o activitate ştiinţifică de cercetare dovedită, însă dl. director general “vinde” postul găsit de mine altui cadru didactic. De altfel, o rudă a mea, care a devenit cea mai bună învăţătoare din Piteşti mă avertizase că directorul cu pricina este un versat afacerist, pentru că odinioară când era şef în teritoriu detaşarea acesteia în Piteşti (lângă soţul funcţionar) a costat-o două covoare ... persane ! 
  
Aşa am fost tras pe sfoară de colegul pedagog şi “educator”, prof.univ. I.T.R., care a devenit coauthor al cărţii la care am trudit de unul singur zeci de zile şi nopţi de-a rândul, fără să pună o virgulă din cele câteva sute de pagini ale cărţii. La început eram sigur că nici măcar nu o citise ... Mai mult, prin colegul meu de facultate I.L. convenisem ca încasarea drepturilor băneşti, de autor, să semneze el statul de plată, iar sumele încasate să-mi fie restituite, el fiind un autor fără să fi făcut vreun efort. I.L. mi-a dat banii încasaţi, ca drept de autor al cărţii respective, însă I.T.R. în mârşăvia lui de neegalat, n-a făcut nici măcar acest gest. Şi n-ar fi fost vorba de bani cât de prosteală şi fraiereală, de escrocare de cea mai joasă speţă. În necazul meu fără margini, surd şi nepurincios i-aş întreba pe aceşti pretinşi autori de cărţi şi educatori de “circumstanţă” şi “dosar”: Ce aveţi de răspuns domnilor educatori ? Ce-ar spune despre asta foştii voştrii elevi şi studenţi ? 
  
(din vol. “Convorbiri, mărturii şi corespondenţă cu Gheorghe Pârnuţă” de George Nicolae Podişor, în curs de elaborare) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Buna credinţă este adesea complicea imposturii !... / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 232, Anul I, 20 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!