Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Cornelia Păun         Publicat în: Ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Dr. Cornelia Păun Heinzel: “Crăciun al copiilor străzii”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dr. Cornelia Păun Heinzel:“Crăciun al copiilor străzii”  
 
Era Ajunul Crăciunului. Voinescu stătea plictisit în cabinetul său. Era de gardă la Maternitate, deşi ar fi dorit foarte mult să fie acasă, cu familia. Dar serviciul are prioritate. Fără acesta, nu ai ce pune pe masa de Crăciun. Aşa că, vrând nevrând, a acceptat serviciul de gardă.  
 
Deodată, cineva a bătut violent în uşa cabinetului şi năvăli disperat înăuntru, ţipând:  
 
- Vă rog, domnule doctor! O fată are nevoie de dumneavoastră! spuse băiatul apărut în cameră. Este urgenţă!  
 
Voinescu privi şi văzu un copil zdrenţăros, murdar. Se gândi că este o glumă a micului golan şi nu dădu nicio atenţie cererii acestuia.  
 
Gabriel, că astfel se numea băiatul, ieşi în stradă şi văzu un poliţist.  
 
- Nene, o fată are nevoie de medic! Vă rog, nu este o glumă !  
 
Poliţistul reveni în cabinetul lui Voinescu şi acesta îşi luă trusa medicală pentru a pleca împreună, conduşi de Gabriel. Au luat-o pe o străduţă din spatele Maternităţii, urcând spre o zonă păduroasă. Omătul acoperise complet crengile copacilor şi datorită frigului, îngheţaseră, dând un aspect feeric locului. Aşa, cu frunzele încremenite în gheaţă, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufişurile dese, Zâna zăpezii.  
 
Mergeau toţi pe poteca mărginită de copaci şi arbuşti. Se făcuse parcă din ce în ce mai frig. Deodată se auziră nişte ţipete de fată, disperate.  
 
- Am ajuns, exclamă băiatul victorios, arătând intrarea îngustă a unei peşteri. Erau catacombele din munte, rămase din timpul războiului, în care se ascundeau oamenii, pentru a se proteja de bombardamente.  
 
Medicul intră cu trusa şi prima parte a corpului. Restul se înţepenise la intrare. Reuşi cu greu să taie cordonul ombilical. Naşterea reuşise. Nici mama, o fată de nici zece ani, nici bebeluşul nu mai erau în pericol. Voinescu însă, nu putea să se mişte. . Rămase încremenit în intrare..  
 
Poliţistul sună repede pe mobil, cerând ajutor pentru descarcerare. Echipajul de salvare sosi repede şi eliberă medicul speriat, care credea că urma să-şi petreacă Crăciunul, încremenit în uşa peşterii.  
 
- Este copilul tău? îl întrebă el curios pe Gabriel.  
 
- Nu, răspunse acesta. Este al lui Mihai, fratele meu... care este acum la puşcărie. A furat o pungă cu covrigi de la chioşcul din spatele Bibliotecii. Îi era foame. Acum trebuie să am eu grijă de Aura şi de copil. Îi vom spune Ieronim. Aşa am hotărât noi.  
 
Epilog  
 
Trecuseră câţiva ani de la întâmplare. Voinescu îşi terminase serviciul la Maternitate şi dori câteva minute de reflexie în natură. Urcă în zona verde din spatele Bibliotecii. Se opri visător pe o bancă. Nişte copii zdrenţăroşi, ai străzii, îl priveau cu insistenţă. Intrase pe teritoriul lor.  
 
Bărbatul se gândi că, în oraş, întâlneşti foarte mulţi homeless, pe orice bulevard, oriunde te-ai duce şi foarte multe persoane cu handicap. Nu mai pare deloc un oraş turistic, cum era odată. Reclama citită pe un panou „Oraş de poveste” era potrivită dar doar dacă aceasta ar fi “Fetiţa cu chibriturile”. “Fosta populaţie a oraşului nu mai există. Mulţi au emigrat sau au decedat. Înainte vedeam pe stradă o dată la câteva luni o persoană cu dizabilităţi. Acum, însă... majoritatea sunt venite de la ţară, din sate de pe lângă Galaţi, Brăila, Vaslui”, gândi Voinescu.  
 
“Multe persoane au venit ca studenţi şi au rămas angajaţi ca funcţionari sau cadre didactice la Universitate, unde numărul studenţilor a crescut de câteva mii de ori faţă de cel existent înainte de revoluţie. Uzinele care produceau pe vremuri autocamioane şi tractoare s-au transformat în facultăţi, care produc acum studenţi pe bandă rulantă.  
 
Dacă doresc să mă plimb pe dealul unde mergeam aproape zilnic în copilărie, nu se mai poate. A devenit loc pentru luptele cu pitbulli. Riscul de a fi mâncat de aceste animale sângeroase este maxim. Pe străzi vezi permanent oameni plimbând câini din această rasă. Doar trăiesc de pe urma lor.  
 
O plimbare prin vreuna din pădurile din apropierea oraşului nu mai este o plăcere. La o curbă, dintr-o casă părăsită, apare un astfel de animal fioros, dintr-o casă părăsită, din care te urmăresc cu ură, câţiva copii ai străzii. Drumul devine astfel o adevărată aventură periculoasă.  
 
În partea opusă a oraşului, situaţia este aceeaşi. Traseul devine un drum iniţiatic. La trecerea podului, într-o promenadă nevinovată, te aşteaptă o căruţă plină cu vreo zece-cincisprezece tuciurii de diferite vârste, fioroşi, înfricoşători, puşi pe fapte mari. Dacă reuşeşti şi scapi totuşi ca prin minune de ei, te aşteaptă desigur podul, unde îţi apare în faţă un pitbull flâmând, sângeros. Care bineânţeles că nu este singur...  
 
Şi desigur că, nici în parcul din spatele Bibliotecii, situaţia nu este mai roz. Dacă încerci să savurezi peisajul, sigur vor veni la tine câţiva homeless, să te deranjeze. Iar muntele de la poalele oraşului nu mai poate fi loc sigur de drumeţie. Întâlnirea cu ursul este iminentă. Până sus, în vârf, puţini se mai încumetă să facă traseul pe jos, cu picioarele. În urmă cu un sfert de secol era însă ceva obişnuit pentru locuitori. O pereche de bătrâni mi-au povestit odată, în urmă cu treizeci de ani, că ei fac traseul zilnic. Acum, chiar aleea de pe prima serpentină poate reprezenta o adevărată escapadă. La ştiri am văzut două fete, care au fost violate în acest loc, ziua în amiaza mare”.  
 
Unul dintre copiii zdrenţăroşi, se apropie de medic.  
 
- Ce mai faceţi domn’ doctor? se auzi o voce cu ton obraznic.  
 
Medicul privi imediat faţa celui ce glăsuise şi recunoscu câteva trăsături cunoscute. Era Gabriel, băiatul din Ajunul Crăciunului.  
 
- Mulţumesc, bine! Dar voi ? Ieronim este bine ? întrebă bărbatul.  
 
- Da, el este sănătos... şi bine. Aura este însă la puşcărie. A furat o ciocolată de la supermarket. Era din nou însărcinată şi a poftit.... iar Mihai a intrat pentru a treia oară la închisoare. Spune că acolo îi este mai bine... că măcar are adăpost şi mâncare...  
 
Notă : Aceasta este o povestire. Orice asemănare izbitoare cu persoane, locuri și situații cunoscute este pur întâmplătoare.  
 
Referinţă Bibliografică:
Dr. Cornelia Păun Heinzel: “Crăciun al copiilor străzii” / Cornelia Păun : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1821, Anul V, 26 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cornelia Păun : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cornelia Păun
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!