Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

Am văzut...Pianul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
L-am văzut, era pianul personificat, autentificat şi transfigurat viu prin simbioză, într-o fiinţă vibratilă, euforică aflat sub simpla ‘implementare sensibilă a doamnei Nicoleta Luca-Meiţoiu, care se pare că îi cunoaşte întreaga ‘personalitate' şi mai ales sensibilitatea, determinându-l să se exprime. Acel pian devenit fiinţă a rezonat fericit, dar personalizat prin contopirea cu artista, regăsindu-şi expresivitatea predestinată. Ori, acel instrument din Sala Mică a Ateneului Român şi-a aflat fericirea prin ceea ce a devenit, o altă împlinire a momentului, pe care şi-o regăseşte probabil ori de câte ori mai trece pe acolo vreun alt mare artist…  
 
Privind din latura stânga a sălii, urmăream un fenomen extraordinar în desfăşurare, la felul cum o delicateţe activă era dedicată trup si suflet ‚nevoilor’ imperioase ale pianului devenit fiinţă. Urmăream modul cum apariţia mlădiosă se concentra asupra mâinilor articulate duios conform liniei melodice. Având acea latura a graţiei în sensul de vioi, ori sprinteneală ce întregeşte eleganţa artei, exercita mişcari fine, dar apareau ca dintr-o implozie ce erau uneori puternice, alteori doar ca o uşoară atingere, menţinând însă acelaşi ton sau aceiaşi mină gravă, asociate operaţiilor imperios necesare obţinerii sunetului scontat. Dar, toate mişcările corespundeau unei atitudini elevate! Atitudine ce avea corespondent la public, ce la unii era doar ca o închipuire - exersând alături de artistă, alţii visând la ce-şi doreau prin vis, contemplând, poate chiar de la început, de unde nimeni nicidecum nu avea cum a se desprinde fară regret. Ceea ce nici nu s-a întâmplat. În general, lumea fascinată de sunetele frumoase îşi caută şi aduce acolo propriile imagini, propriile viziuni despre viaţa deplină, acompaniată de astfel de melodii.  
 
Ai fi zis că apăsarea unei clape a pianului echilibra o undă din toate acelea ce completau Frumosul dinamicii muzicale şi Graţia doamnei, a întregului corp, transformat el însuşi într-un instrument numai bun de executat completul muzical format în mentalul cântareţei. Tot era ca pentru o revelaţie profundă, că o închinare de tânguire demnă, încât simţeai chiar fericirea execuţiei, Frumuseţea ei cât şi captarea publicului d.p.d.v. energetico-artistic. Concentrarea euforiei pentru artistă se transforma în ceea ce avea să aducă un plus de energie necesară continuării recitalului, iar publicul primea energie şi în plus - relaxare. Întreaga înfaţişare a dânsei se transfigura, de altfel, venind după efortul ce şi-l autopropunea, dar şi cât mai ales în urma reuşitei progresive desfăşurării recitalului.  
 
La un moment dat în Sala Mică a Ateneului Român, fiind şi atât de arhiplină părea să nu mai aibe oxigen, nu ştiu...poate o aerisire nu foarte bună?! Însă, o aşa concentrare asupra execuţiei complicate pe care-l presupunea repertoriul ales, nu avea cum să nu împingă asistenţa spre empatizarea totală, spre simţirea în masă a inflexiunilor melodice, concentrare, cât şi a observării timbrului specific. A fost ca o constatare cât şi o recunoaştere a fenomenului revelat tuturor - 'levitarea' spirituală determinată numai de un singur om – totul spunând că este o artistă consacrată, doamna Nicoleta Luca-Meiţoiu! Apogeul sentimental al publicului! După câte o ‘bucată’, la un moment dat nemaiavând posibilitatea aeraţiei necesare de a mai spune prea multe în pauze, decât numai de a se înclina cu stimă în faţa publicului recunoscător ce nu mai contenea cu aplauzele, dumneaei mai făcea uneori câţiva paşi, dus-întors numai pentru a capta o respiraţie mai prelungă/profundă în plus, dar necesară...  
 
Ca simplu spectator devenit admirator, am întâlnit numeroase opinii favorabile, caracterizate printr-un realism izbitor de evident (fiind uneori “pârât” pentru - elogii..). Deoarece, chiar şi printr-un spaţiu generos acordat, nu s-a putut menţiona ceva mai mult decât doar amintirea profesorilor artistei, pregătirea, înclinaţia către muzică de mică, spectacole şi participări prin ţară cât mai ales prin lume, dedicarea totală pe care a avut-o de-a lungul vieţii (nu foarte lungă), colaborările ilustre şi inedite ş.a.m.d. Iată că, există o ‘spusă’ care mie-mi place atât de mult: „ Artista Nicoleta Luca Meitoiu ştie să obţină ( de la instrumentul pe care-l domină), mărturisiri şi dăruiri destinate exclusiv artiştilor privilegiaţi. Ea a găsit numeroase fluidităţi de nuanţă şi timbru, plasticizări reflexe , rezolvate printr-un joc mlădiu, expresiv cizelat şi bogat în sonorităţi calde” (Cotidianul Ziarul de Bacău , 8 mai 2003, Vasile Pruteanu).  
 
Spre final părea că până şi degetele-i obosiseră, însă exerciţiul, dexteritatea şi musculatura dezvoltată în acest sens, a apărut cu acel „ceva” în final redând melodia într-un mod strălucit, excelând exact la momentul oportun, aplicat fiind într-o arie ce presupunea aceasta. Aplauzele totuşi nu conteneau, făcând să apară un bis, urmat de altul şi altul.. Apoi recitalul de după recital a fost relaxatant, simpatic, intim, aerisit de acum, având rolul de destindere printre prietenii dumneaei.  
 
Într-o altă „acreditare” scrisă poate chiar a dânsei însăşi, cu siguranţă vom afla ceea ce o inspiră, ce o determină să cânte aşa de elevat, şi, posibil cum simte dânsa luminarea şi revelarea ce o transmite publicului atunci când o ascultă.  
 
Repertoriul, aşa după cum se poate găsi oriunde, a cuprins:  
 
Mozart -Fantezia în Do minor K 475  
 
Schubert -Impromptu op.142 nr.3  
 
Schumann -Noveletta nr.1  
 
Schumann -Noveletta nr.8  
 
Schumann -Studii simfonice op.13  
 
Chopin -Studiu op. 25 nr.1  
 
Chopin -Nocturnă op. 9 nr.2 în Mi bemol major  
 
Chopin -Două mazurci op. 7  
 
Rachmaninov -Preludiu op. 32. nr.12  
 
George Enescu -Toccata din suită op.10  
 
 
 
Dacă nimeni dintre acei creatori de Frumos şi de Artă nu ar fi fost măcar puţin lăudat, poate că nimeni n-ar mai fi fost preocupat de aceasta, fiind unica şi cea mai din urmă motivaţie de a susţine actul creaţiei, probabil, printre altele aproape inexistente?! Însă, de n-ar fi fost vreodată nici măcar acestea, atunci Arta singură şi-ar fi determinat uneori existenţa prin motivaţia ei intrinsecă, putându-şi capta persoana aleasă şi întruchipată astfel prin determinare, dominare fină şi dedicare totală!  
Referinţă Bibliografică:
Am văzut...Pianul viu ! / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1253, Anul IV, 06 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!