Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil | Print |   



Atanasie Marian Marienescu (Schiţă de portret , Partea I)
 
 
 
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
(1830-1915)  
 
„Unul din cei mai talentaţi şi mai de folos fii ai naţiunii române”, după aprecierea cărturarului şi dascălului Aron Pumnul, contemporanul său, cel dintâi folclorist însemnat din Transilvania, Atanasie Marian Marienescu, se naşte în Lipova, în comitatul Timişoarei de atunci, la 9/21 martie 1830.  
 
După cum însuşi autorul mărturiseşte la începutul Dioariului (Jurnalului) intim, aflat în posesia Bibliotecii Judeţene „A.D.Xenopol” din Arad:  
 
Pesta, luni, 21/9 Martie, ziua lui Sebastian, 40 de martiri, 1853.  
 
Astăzi e ziua naşterii mele, şi anul vieţii mele, al 23-lea se încheia.- Atâţia ani trecuţi!”
Tatăl său, comerciantul Ion Marian din Lipova, mama sa, Persida, din Nădlac, rudă apropiată cu eruditul dascăl Atanasie Şandor de la Preparandia din Arad, (unchi după mamă şi naş la botez).  
 
După absolvirea şcolii primare din Lipova, un important centru cultural de atunci, în anul 1842, îl întâlnim la gimnaziul Minoriţilor din Arad, unde termină clasa a VI-a, întrerupând un an cursurile din cauza Revoluţiei de la 1848.  
 
Continuă clasa a VII-a la gimnaziul din Timişoara, iar ultima clasă la Pesta, unde se înscrie la Universitatea de drept.  
 
Resolvându-se pentru studierea drepturilor, trei ani ascultă la universitatea din Pesta şi al patrulea îl absolvă în 1856 la cea din Viena. Atunci- după ce făcu şi cele două esamne, adică cel juridic de stat şi cel administrativ- depuse doctoratul în drept, iar în mai 1862 făcu ambele censure administrative” (Revista Familia Nr. 38, An III, luni 25 sept/7 oct. 1867).  
 
În epistola sa din Dioariu, cu data de 30 august 1853, de la Pesta, adresată amaţilor săi unchi după mamă- Ioan şi Constantin, de la Nădlac, cărora le soloicita sprijin financiar, pentru continuarea studiilor, acesta mărturiseşte:  
 
Precum bine ştiţi,- eu de atâţia ani sunt pe la şcoli;- 6 ani am fost în Arad la cholă, 1 (an) în Timişoara, şi de doi ani sunt în Pesta; iară pe anul viitor voi intra în al doilea an al legilor adecă în a 10 cholă.”  
 
Din totalul de 23 de studenţi români, aflaţi în studii în străinătate la acea vreme, 14 urmau teologia, 7 ştiinţele juridice, 1 medicina, 1 filosofia. Niciunul dintre ei nu beneficia de bursă!  
 
În anii studenţiei de la Budapesta, a funcţionat ca “perceptor” al celor doi copii ai familiei Mihai de Mocioni şi a soţiei sale, Ecaterina-, Alexandru şi Eugeniu.  
 
Aşadar în anul 1861, de la 1 iulie, luându-şi doctoratul-doctor untrusque jurist, stabilindu-se la Lugoj, este numit vicenotar al comitatului (judeţului) Caraş, la vremea în care comitele suprem era Emanoil Gojdu, fostul său mecena în casa căruia în perioada studiilor universitare de la Pesta poposea frecvent, o adevărată casă românească, unde românii erau primiţi şi sprijiniţi! În anul următor este ales asesor la Tribunalul din Lugoj, “sedrila ofanală”, anul începerii carierei sale de magistrat.  
 
Este asesor apoi la Tribunalul din Oraviţa, unde se împrieteneşte cu academicianul, lingvistul şi folcloristul Simion Mangiuca, şi începând cu anul 1876 la cel din Timişoara.  
 
La 4 decembrie 1880 datorită meritelor sale este numit judecător la tabla regească (tribunalul suprem din Budapesta), după cinci ani a fost avansat la gradul de judecător “ordinar”.  
 
Este deputat în dieceza Aradului, pentru cercul mirenilor din Lipova, (1882-1884). Se mută apoi ca jude la tabla regească din Oradea, la 1885, până la pensionare, în 1900, anul când se retrage la Sibiu în casa Anei Brote, unde îl prinde “secera morţii la 7/20 ianuarie 1915, “în chiliuţa sa liniştită, dintr-o stradă laterală a Sibiului”, Str. Tipografilor, nr. 22.  
 
Îşi doarme somnul de veci în cimitirul din Dumbrava Sibiului, alături de soţia sa Ana.  
 
Pe lângă obligaţiile sale de magistrat, Atanasie Marian Marienescu a fost preocupat îndeaproape de literatură, folclor, etnografie, istorie, consacrându-se definitiv folclorului.  
 
Din scrisoarea sa adresată lipovenilor, prin D. Constantin Berceanu, în Dîuariul din 18 februarie 1858, Atanasie Marian Marienescu scria următoarele: “D-Ta, şi voi lipoveni, veţi şti că eu m'am apucat de o întreprindere frumoasă, pentru poporul român. Adică de a culege cântecele poporale..., şi a le representa iubitului meu popor român.”  
 
După o muncă de aproape 20 de ani pe tărâm literar, la 13 septembrie 1877 este ales membru corespondent al Societăţii Academice Române, din 24 martie 1881 devenind membru titular al Academiei Române, la secţiunea istorică.  
 
În epistola aflată în posesia colecţionarului arădean, ing. Victor Miuţescu, datată, Bucureşti, 2 Aprilie n. 1908, adresată „Preaonoratului Domn Dr. Alesandru Mocioni, proprietar mare în Birkiş, Ungaria”, (azi în judeţul Arad), prin care îi solicita acestuia acceptarea alegerii sale de membru al Academiei Române, în locul lui Babeş, Atanasie Marian Marienescu, scria următoarele: Când s'a înfiinţat Academia Română prin locotenenţa domnească în 1866, s'a hotărât ca şi din Ardeal şi din Ungaria să se aleagă membrii, anume după teritorii: Maramureş, Ardeal, Bănat, Bucovina, etc.  
 
Locotenenţa a denumit pe Andrei Mocioni şi Vichentie Bab pentru Bănat. În locul lui Andrei am fost eu ales, acuma e ca să se aleagă cineva în locul lui Babeş.”
Atanasie Marian, Marienescu, nume adoptat, precum Eminescu, de viitorul folclorist, debuta literar la vîrsta de 18 ani. elev fiind la gimnaziul din Arad, c
ea dintâi încercare poetică a sa, Mila păcii, ieşind în anul 1848 în Amicul Poporului de la Budapesta. “Când Dumnezeu a creat pe om a creat deodată cu fiinţa lui şi poezia...”, avea să spună mult mai târziu, viitorul academician.  
 
În anul 1850, elev în clasa a VII-a, la gimnaziul din Timişoara, timite publicaţiilor braşovene “Gazeta Transilvaniei şi Foaie pentru minte, inimă şi literatură, redactorului şi directorului acestora, Iacob Mureşianu, primele sale poezii patriotice, scrise la Lipova în anul 1949, fără ca acestea să vadă lumina tiparului ( Un naţionalist, Îngrijeşte-te de naţiune, Nu-ngopa talente bune etc.).  
 
Aceste încercări literare, şi altele, împreună cu scrisorile adresate de către Atanasie Marian Marienescu în perioada 1850-1862 lui Iacob Mureşianu, sunt păstrate în manuscris la Muzeul Judeţean Braşov, Arhiva Mureşenilor.  
 
Este colaborator activ la toate publicaţiile transilvănene”: Foaia pentru minte, animă şi literatură, Gazeta de Transilvania, Familia, Telegraful român, Aurora română şi Albina. În Telegraful român publică lucrarea Învăţătorul şi poporul, lucrare recomandată de Şaguna carte de citire în şcoală în anul 1858.  
 
Primele sale culegeri de folclor apar în anul 1859, Poesie poporală. Balade culese şi corese, (Broşura I) şi Colinde, Pesta, 1859 şi Balade, (Broşura a II-a),Viena, 1867, apărute pe cheltuiala unui alt mecena, nimeni altul decât “magnificul domn”Andrei Mocioni de Foeni.  
 
Apariţia “acestui odor naţional” este evidenţiată de către Iacob Mureşianu în paginile Foii pentru minte, inimă şi literatură din 25 februarie 1859: “ merită a fi îmbrăţişat cu multă căldură, căci el cuprinde un suvenir scump din poeyiile conservate în sânul lui”.  
 
“Era anul 1857 şi în Pesta depusesem esamenele de stat. Baladele poporale române adunate de dl. Vasile Alecsandri atunci le vãzui pentru prima datã într-o broşuricã. Plãcerea ce m'a cuprins la cetirea lor, aducerea aminte cã acasã, la Lipova, am auzit asemenea cântece poporale despre vitejia românilor mã îndemnarã ca sã culeg poesii poporale din pãrţile de dincoace de Carpati”, mărturisea juristul Marienescu.  
 
În 1861, la Bucureşti apare volumul Poesie populară, colinde culese şi corectate de Atanasie Marian Marienescu.  
 
După o pauză de şapte ani, în anul 1867, anul în care românii aveau 38 de diuarie (ziare), a ieşit Broşura a II-a a Baladelor Drului . At. M. Marienescu, din 2/14 aprilie 1867.  
 
În 1884 apare tomul I din cele IV tomuri ale vastei sale lucrări- Cultul păgân şi creştin. I. Datinile şi sărbătorile Românilor vechi, II. Sărbătorile şi datinile creştine, III. Urme de sărbători şi datini păgâne în sărbătorile şi datinile creştine de azi, IV. Mitologia daco-romană, lucrare, din păcate, rămasă neterminată de autor!  
 
În perioada studiilor de la Pesta este un cercetător pasionat şi neobosit al arhivelor şi bibliotecilor, de unde culege date istorice şi topografice, dovezi ale originii şi continuităţii poporului român.  
 
În anul 1970, la Editura Minerva, sub îngrijirea lui Ion Blăjan, îi apar pentru întâia oară baladele Novăceştii : fragment de epopee naţională adunat si organizat din poezii poporale române, iar un an mai târziu, vede lumina tiparului ediţia critică, îngrijită de Eugen Blăjan, Poezii populare din Transilvania de Atanasie Marian Marienescu.  
 
După un secol de la apariţie, la Editura Saeculum din Bucureşti, în anul 2007, I.Oprişan scoate cartea pe nedrept uitată, Cultul păgân şi creştin. Sărbătorile şi datinile române vechi, de A. M. Marienescu.  
 
La 14 martie 1950 manuscrisele lui Atanasie Marian Marienescu erau donate Bibliotecii Mitropoliei din Sibiu de către colonelul Dumitru Stinghe, manuscrise primite de acesta din partea soacrei sale, fiica dr. Atanasie Marienescu din str. Livezii, nr. 22, (Tipografilor de azi), casa în care a locuit Marienescu. (Delia, fiica dr. A. M. Marienescu, unul din cei doi copii ai familiei Marienescu, a fost căsătorită cu dr. Lazăr Popovici, medic la Viena, iar după 1919 mutat la Sibiu.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Atanasie Marian Marienescu (Schiţă de portret , Partea I) / Nicolae Nicoară Horia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 180, Anul I, 29 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Nicoară Horia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!