Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Actualitate > Mobil |   


Autor: Elena Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

IN MEMORIAM:CONSTANTIN BRÂNCOVEANU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
IN MEMORIAM: CONSTANTIN BRÂNCOVEANU  
 
Cunoaşterea trecutului istoric al poporului român, formarea respectului faţă de valorile naţionale, indiferent în ce domeniu de activitate s-au manifesat şi se manifestă a constituit şi constituie unul din dezideratele majore ale şcolii româneşti.  
 
Aceasta se poate realiza atât prin orele de curs, cât şi prin intermediul activităţilor extracurriculare.  
 
Cum anul acesta se împlinesc 300 de ani de la moartea martirică a domnitorului român Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi, la Şcoala „Elena Doamna”, Ploieşti, pe data de 4 iunie 2014, s-a desfăşurat o activitate de comemorare a acestora, sub îndrumarea doamnelor profesoare: Elena Trifan, Mihaela Costache, Alice Mirela Bulat şi avându-l ca invitat pe părintele Negoescu Răzvan de la Biserica „Sfinţii Voievozi”, Ploieşti, în cadrul Parteneriatului şcoală-biserică.  
 
Activitatea şi-a propus prezentarea transdisciplinară a personalităţii marelui domnitor.  
 
Doamna profesoară de istorie, Mihaela Costache, a făcut o prezentare de ansamblu a domniei lui Constantin Brâncoveanu, având în vedere: situaţia politico-militară internaţională de la sfârşitul secolului al XVII-lea, situaţia Ţărilor Româneşti la sfârşitul secolului al XVII-lea, înscăunarea şi programul de consolidare a domniei lui Constantin Brâncoveanu, politica de echilibru pe plan extern, relaţia cu ţările europene, mazilirea lui Constantin Brâncoveanu:  
 
„În a doua jumătate a secolului al XVII-lea situaţia internaţională era deosebit de complexă. Rivalitatea dintre Franţa şi Habsburgi a determinat pe Ludovic al XIV-lea să caute să menţină relaţii bune cu statele din răsăritul Europei - Imperiul Otoman, Polonia, dar şi cu nobilimea maghiară, în încercarea de a le atrage împotriva Vienei.  
 
Catastrofa militară a otomanilor la Viena, în 1683, a permis austriecilor să iniţieze o politică de expansiune către Ungaria şi sud-estul Europei. Atât Habsburgii, cât şi Polonia, au manifestat dorinţa clară de a controla inclusiv Ţările Române.  
 
Obligată la o politică de defensivă Poarta a încercat să-şi întărească controlul asupra Ţărilor Române. În faţa crizei puterii otomane domnii români au promovat o politică antiotomană, în încercarea de a menţine fiinţa statală şi a respinge dorinţele Marilor Puteri de a partaja spaţiul românesc.  
 
Politica lor de echilibru a urmărit obţinerea libertăţii de mişcare şi înlăturarea suzeranităţii otomane. După ce instituţia domniei fusese la discreţia boierimii şi a grupărilor sale, în această perioadă se remarcă tendinţa de întărire a autorităţii domneşti. Afirmarea în răsăritul Europei a Rusiei, ca mare putere, i-a determinat pe unii voievozi munteni si moldoveni să întrevadă în aceasta un sprijin impotriva turcilor, stabilind contacte diplomatice cu noua putere, in speranţa unui ajutor eficace.  
 
În 1688 a fost ales domn al Ţării Româneşti marele boier Constantin Brâncoveanu, fiul lui Papa Brâncoveanu si al Stancăi Cantacuzino.  
 
Strălucit politician, diplomat şi om de cultură, Constantin Brâncoveanu a desfaşurat, după expresia lui Nicolae Iorga, „o politică de cumpătare, dar practică; puţin strălucitoare, dar foarte folositoare”.  
 
El a desfăşurat o politica internă ce a cuprins întreg spaţiul românesc. Principalele direcţii ale politicii sale au fost: întărirea rolului domniei, reorganizarea sistemului fiscal, promovarea de relaţii strânse cu Moldova şi Transilvania.  
 
Constantin Brâncoveanu a continuat politica tradiţională a voievozilor români, susţinând Biserica Ortodoxă, moral şi material, prin construirea de lăcaşuri de cult, înzestrarea lor cu danii, tipărirea cărţilor de învăţătură creştină.  
 
Desfăşurarea războiului curţilor i-a impus domnului muntean o politică abilă, ajutând românii din Transilvania, dar şi menţinând echilibru între Habsburgi şi Poartă.  
 
Datorită „politicii pungilor cu aur” ce erau trimise otomanilor, Constantin Brâncoveanu a fost întărit în scaun succesiv în 1696, 1698, 1700 şi 1704 de către Imperiul Otoman.  
 
Politica externă, desfăşurată cu multă pricepere de către Constantin Brâncoveanu, a transformat Ţara Românească într-un factor activ pe plan european, ale cărui servicii diplomatice erau căutate în epocă.  
 
Constantin Brâncoveanu a manevrat cu abilitate între puterile europene, mai ales odată cu apariţia de noi concurenţi – Habsburgii şi Rusia, în cursa pentru controlul politic al sud-estului Europei. Axul principal al politicii sale a fost menţinerea în permanenţă a unor raporturi bune cu Poarta, garantate cu pungile cu bani, pentru păstrarea statutului politico-juridic deosebit al Ţărilor Române, într-o epocă de permanente frământări şi rupturi teritoriale.  
 
Deşi, la începutul domniei, relaţiile cu Habsburgii au fost încordate, Brâncoveanu nesemnând tratatul de alianţă iniţiat de predecesorul său, mai apoi ele s-au îmbunătăţit.  
 
Constantin Brâncoveanu a încercat să evite cu orice preţ transformarea ţării în teatru de război sau anexarea ei la Imperiul Habsburgic.  
 
Franţa a acţionat prin intermediul ambasadorilor săi la Poartă pentru discreditarea voievodului român.  
 
Constantin Brâncoveanu a intensificat legăturile cu Rusia, prin schimbul de solii şi corespondenţă, încercând astfel o contrapondere la ameninţarea otomană şi austriacă.  
 
În anul 1689 s-a semnat tratatul cu Habsburgii, prin care se recunoaşte individualitatea Ţării Româneşti, dar şi închinarea sa formală.  
 
Deoarece nu s-a putut aplica, trupele imperiale au intrat în Ţara Româmească, ocupând Craiova, Pitesti, Târgovişte, Câmpulung şi Bucureşti. Cu sprijinul tătarilor, Constantin Brâncoveanu le-a alungat şi înfrânt în vara anului 1690, la Zărneşti, lângă Braşov.  
 
Relaţiile cu Polonia nu s-au materializat prin încheierea unei alianţe datorită condiţiilor propuse de Constantin Brâncoveanu , practic de neacceptat de către poloni.  
 
În razboiul ruso-turc din 1710-1711, Constantin Brâncoveanu a adoptat o politică de expectativă, concentrându-şi forţele în tabăra de la Urlaţi, lângă Ploieşti, pentru a vedea în ce parte se îndreaptă victoria. Un grup de boieri, în frunte cu Toma Cantacuzino, antrenând cavaleria, a trecut însă de partea ruşilor, participând la cucerirea Brăilei.  
 
Deşi Brâncoveanu a făcut mari eforturi pentru a convinge pe otomani că gestul lui Toma Cantacuzino nu a exprimat voinţa sa, o nouă acuzaţie s-a adăugat la adresa voievodului.  
 
Învinuit, după cum spunea cronicarul turc Mehmed Raşid, că „adunase multe bogăţii şi arme pentru a se opune şi pregăti o răscoală, aşteptând ca să-şi arate dorinţa de a domni în chip absolut independent” , Brâncoveanu a fost mazilit in 1714, în apropierea Paştilor.  
 
Împreună cu întreaga familie a fost închis la Constantinopole şi toate bunurile şi averile i-au fost confiscate. La 15 august 1714, exact când împlinea 60 de ani, a fost executat la Poartă împreună cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi boierul Ianache Văcărescu.  
 
Mai târziu, în 1720, cu mare greutate, trupul a fost adus în ţară şi îngropat in ctitoria sa din Bucureşti, biserica Sf. Gheorghe Nou, sub o candelă pusă de soţia sa, Marica.  
 
Prin domnia sa, Constantin Brâncoveanu a realizat o operă politică şi artistică unitară şi a contribuit la organizarea modernă a instituţiilor autorităţii centrale. În acelaţi timp, el a acţionat pentru respectarea drepturilor suverane ale Ţării Româneşti, profitând de declinul puterii turcilor.  
 
Părintele Răzvan Negoescu a prezentat personalitatea domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, mai ales, în ipostaza de mărturisitor al credinţei creştin-ortodoxe: În urmă învinuirilor pe care duşmanii lui Brâncoveanu le-au adus la Poarta Otomană, anume „că întreţine relaţii secrete cu puterile creştine în detrimentul Porţii, că a depus sume importante de bani la Veneţia sau Viena, că stă mai mult timp la Târgovişte ca să poată fugi peste munţi unde are proprietăţi sau că a bătut, în Transilvania, medalii de aur cu chipul său”, sultanul Ahmed al III-lea (1703-1730) a luat de bune acuzele şi a hotărât mazilirea voievodului român.  
 
În ziua de 23 martie 1714, în Sfânta şi Marea Marţi, Paştele în acel an căzând la 28 martie, a sosit la Bucureşti, venind din Istambul, capugi-basa Mustafa Aga, însoţit de 12 ciohodari înarmaţi. Acest trimis era prieten al domnitorului, de aceea, prezenţa sa la curte nu a neliniştit pe nimeni. A doua zi, 24 martie, în Sfânta şi Marea Miercuri, intrând în sala tronului, în timp ce voievodul îi adresa cuvinte de „bun sosit”, turcul i-a pus pe umăr năframa de mătase neagră, semnul mazilirii, uluind pe toţi cei de faţă. În faţa mitropolitului Antim Ivireanul şi a dregătorilor prezenţi, Aga Mustafa a citit firmanul imperial de scoatere din domnie şi porunca de a pleca la Istambul cu toată casa şi seminţia sa. În ziua de 25 martie 1714 a fost înscăunat noul domnitor, Ştefan Cantacuzino (1714-1716), vărul lui Constantin Brâncoveanu. În ziua de 26 martie 1714, Sfânta şi Marea Vineri a Sfintelor Pătimiri, pleacă la Istambul Constantin Brâncoveanu cu doamna Maria şi cu cei patru fii, cu toţi ginerii, cu nora cea mare, nepoţelul Constantin şi cu Ianache Văcărescu. În noaptea de Înviere, tristul alai, trecea Dunărea de la Giurgiu la Rusciuc. Trei săptămâni a durat călătoria. Domnitorul a fost dus în fioroasa temniţă Edicule. Din aprilie şi până în iulie 1714, zi de zi şi noapte de noapte, familia Brâncoveanu a fost supusă la torturi muceniceşti ca să dea pe faţă averea pe care o avea. După trei luni de chinuri, în iulie 1714 primeşte pe umăr caftanul de iertare şi promisiunea de a se reîntoarce pe tronul Ţării Româneşti. Răutatea rudelor şi a vrăjmaşilor nu a contenit, la auzul iertării, astfel că sultanul ridică noi pretenţii la care domnitorul nu poate face faţă. Astfel, este hotărâtă execuţia lui Constantin Brâncoveanu, a sfetnicului său Ianache Văcărescu şi a celor patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, ultimul în vârstă de 12 ani. Ziua aleasă – Adormirea Maicii Domnului, duminică 15 august 1714.  
 
Cuvintele voievodului, adresate fiilor lui, consemnate de Del Chiaro, au fost: „Fiii mei, aveţi curaj! Am pierdut tot ceea ce aveam pe lumea aceasta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele; să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate în faţa Mântuitorului Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. Cel mai mic s-a temut şi a vrut să se facă musulman, numai că să nu moară aşa de tânăr, însă vorbele tatălui l-au înviorat: „auzind vorbele fiului, îl dojeni şi-l îndemna să moară mai bine de o mie de ori, dacă ar fi cu putinţă, decât să se lepede de Iisus Hristos, pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ”. Atunci copilul a zis călăului: „Vreau să mor creştin! Loveşte!”.  
 
După cum spune Preafericitul Părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe-Române:  
 
„Pentru conştiinţa creştină şi naţională a poporului român, Domnitorul Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) rămâne un simbol al dăruirii jertfelnice şi totale faţă de Dumnezeu şi neamul românesc, un reper viu al curajului mărturisirii credinţei în Hristos şi al demnităţii naţionale. El a fost un adevărat om de stat, diplomat înţelept şi vizionar în politică promovată într-un context internaţional extrem de dificil, marcat de presiuni multiple şi interese antagonice ale marilor puteri. În condiţiile dificile din acea perioada istorică, domnitorul român a urmărit consecvent interesele Ţării Româneşti, dovedind înţelepciune, echilibru şi capacitate de a evalua nuanţat legăturile cu diferitele puteri din acea vreme”.  
 
Elevii au realizat un panou cu imagini prezentând chipul lui Constantin Brâncoveanu şi ale ctitoriilor sale, au dramatizat balada populară „Constantin Brâncovanul” şi poezia “Brâncovenii – Sfinţi Mucenici” de Elena Armenescu şi au citit legedene despre Constantin Brâncoveanu.  
 
Au fost prezentate cele două cărţi realizate în memoria domnitorului “Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, mărturisitor jertfelnic şi ctitor darnic” şi antologia “Poeţi români slăvind dumnezeirea.”  
 
Cartea “Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, mărturisitor jertfelnic şi ctitor darnic”a apărut la Editura “Cuvântul Vieţii” a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei şi este o culegere de şase articole despre domnia lui Constantin Brâncoveanu: Niculae Şerbănescu, “Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti – 275 de ani de la moartea sa martirică”; NiculaeŞerbănescu, “Constantin Brâncoveanu – ctitor de cultură românească”; Mircea Păcurariu, “Cultura în timpul lui Constantin Brâncoveanu”; Ion Barnea, “Ctitoriile bisericeşti ale lui Constantin Brâncoveanu”; Ioan Rămureanu,“Constantin Brâncoveanu , sprijinitor al Ortodoxiei”, Toma G. Bulat “Daniile lui Constantin Vodă Brâncoveanu către Orientul ortodox.”  
 
Antologia “Poeţi români slăvind dumnezeirea” este coordonată de Elena Armenescu, medic şi scriitor bucureştean, şi conţine un „Cuvânt înainte” semnat de Elena Armenescu, creaţiile riguros selectate ale unui număr de 29 poeţi clasici „Dosoftei, Mihai Eminescu, George Coşbuc, Nichifor Crainic, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Octavian Goga, Panait Cerna, Vasile Militaru, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Bartolomeu Valeriu Anania, Adrian Maniu, Ioan Alexandru, Valeriu Gafencu, Alexei Mateevici, Grigore Vieru, G. Tutoveanu, Magda Isanos, Ştefan T. Neniţescu, Daniel Turcea, Leonida Lari, Zoica Laţcu, Traian Dorz, George A. Petre, Mircea Dem. Rădulescu, George Gregorian, Al. T. Stamatiad, ale unui număr de 23 poeţi contemporani: Cezarina Adamescu, Aurel Anghel, Elena Armenescu, Dan Bodea, Radu Botiş, Anne Marie Bejliu, Geo Călugăru, Galina Furdui, Ion Horea, Liviu Florin Jianu, Mihail Milea, Victoria Milescu, Nicolae Horia Nicoară, Iuliana Paloda-Popescu, Monica Pillat, Petru Demetru Popescu, Radmila Popovici Paraschiv, Mihai Prepeliţă, Florian Saioc, Ioana Stuparu, Elena Trifan, Marin Voican Ghioroiu, Claudia Voiculescu, cât şi o „Postfaţă” în care pot fi citite articolele „Spovedanii pe hârtie” de Claudia Voiculescu şi „În nimbul crucii” de prof.dr. Dan Bodea.  
 
Profesor Elena Trifan a citit poezia “Omagiu sfânt”, creaţie proprie, inspirată de lansarea antologiei “Poeţi români slăvind dumnezeirea: “  
 
Este-o horă de cuvinte  
 
Şi de strofe şi de cântec.  
 
S-a înviorat credinţa  
 
În zadar închisă-n suflet.  
 
S-au gândit la Brâncoveanu  
 
Şi la Pavel şi la Crist.  
 
Au rememorat durerea  
 
Şi-au adus prinos de scris..  
 
S-au rugat sfios la ceruri  
 
Şi-au adus omagiu sfânt  
 
Celor ce-au sfidat durerea  
 
Pentru-al Cerului Cuvânt.  
 
Elevii au manifestat interes faţă de activitatea la care au participat, au fost impresionaţi de personalitatea domnitorului român, au înţeles valoarea lui de simbol naţional şi suntem convinşi că vor vedea în el un model demn de urmat, de inteligenţă, de creativitate, de curaj, spirit de sacrificiu şi statornicie în credinţa strămoşească şi în dragostea faţă de patrie şi că de câte ori vor avea prilejul vor îndrepta către el gânduri de recunoştinţă.  
 
A consemnat prof.dr. Elena Trifan  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
IN MEMORIAM:CONSTANTIN BRÂNCOVEANU / Elena Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1253, Anul IV, 06 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!