Inmormantarile la romani

inmormantarile la romani

Inmormantarile la romani sunt un obicei crestin, unic un lume, si cel mai probabil, unul dintre cele mai triste momente pe care un om le poate avea in viata aceasta.

In ziua in care se stabileste inmormantarea de catre rude si preot, se pregateste tamaia si i se ofera preotului si dascalului cate o lumanare aprinsa.

Dupa ce se incheie slujba oficializata la casa celui decedat se organizeaza procesul de inmormantare, care va fi acelasi pe tot parcursul drumului pana la cimitir.

Coloana mortuara este aranjata in urmatorul fel:  in fruntea convoiului merge un credincios ce duce crucea care va fi pusa la capataiul decedatului; dupa care este urmat de cei ce duc vinul si coliva, pomul impodobit cu daruri ce vor fi impartite saracilor care simbolizeaza viata si  moartea; urmeaza cei ce duc coroanele, purtatorii de sfetnice, preotul si dascalul, dricul cu sicriul, rudele decedatului si ceilalti ce au venit pentru al insoti pe ultimul drum. In drum spre biserica se canta de catre credinciosi “Sfinte Dumnezeule”, sub conducerea cantaretului.

La biserica se tine slujba prohodului dupa care se porneste in aceeasi procesiune spre cimitir unde pe marginea gropii preotul rosteste ultima ectenie si se canta “Vesnica Pomenire”.

La scurt timp dupa inmormantare se face Pomenirea la noua zile pentru ca cel raposat sa se invredniceasca de partasia cu cele noua cete ale sfintilor si in amintirea Ceasului al noualea, atunci cand Domnul, inainte de a muri pe cruce, a fagaduit talharului raiul, pe care noi ne rugam sa il mosteneasca si raposatii nostri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *