Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Zoltan Terner         Publicat în: Ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Zoltan TERNER - NOTE DE LECTURĂ - HEIDI S. SIMON: „DRAGOSTE TÂRZIE”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Până acum o cunoşteam pe Hedi S. Simon ca publicistă, autoare de proză memorialistică şi de proză scurtă. Acum ne surprinde cu prima ei proză de ficţiune de o mai mare întindere, romanul „Dragoste târzie”. De la primele pagini ale cărţii prozatoarea ne face să simţim pasiunea ei de a povesti, vioiciunea cu care îşi îndreaptă atenţia către detaliile limbajului comunicării, ale comportamentului gestual şi verbal. 
  
Naraţiunea are un fel de oralitate care îi dă un ritm alert şi o anume francheţe, ba chiar, pe alocuri, o anume graţie tinerească. Poate că în asta constă, în primul rând, virtutea stilistică a acestei scrieri. Te cuceresc tonul jucăuş, trecerea de la glumiţe la gravitatea şi lucida seriozitate a judecăţilor morale sau existenţiale. Găsim de asemenea, în paginile cărţii, accente de suavitate, candoare copilărească, drăgălăşenie. 
  
Povestirea, în ansamblul ei, poate fi asemuită cu un manifest sentimental, presărat cu elemente de poem utopic. După ce şi-a pierdut soţul, în anii de singurătate, Iulia, cea care îşi povesteşte viaţa, îşi deapănă visul la refacerea vieţii printr-un bărbat ideal, printr-o dragoste ideală. Până, într-o zi când, în lift, acesta apare exact aşa cum îl visa. 
  
Eroul liric al cărţii îşi crează pe măsura visului ei, un iubit ideal, un făt frumos întruchipat într-un vecin, un om descins din lumea reală în împărăţia de basm pe care urmează să şi-o creeze. Îl vede cu ochii închipuirii şi ai visului şi ni-l prezintă înţelegător, cald, discret, comunicativ, sensibil. Şi în plus, înalt, drept, chipeş, cu ochii frumoşi. Dar şi admirabil de inteligent. Are, deci, toate calităţile posibile. E firesc deci, să declare, limpede şi categoric: Recunosc de o sută de ori că Ari are dreptate întotdeauna iar hotărârile lui sunt cele mai bune. 
  
Copiii celor doi, Iulia şi Ari, lor din căsătoriile anterioare devin cu timpul fecioraşii noştri 
  
În ochii lui Ari, Iulia e nu mai puţin o întruchipare a perfecţiunii. Nelipsită, fireşte nici de înţelepciune. În avionul care îl duce la New York, gândindu-se la sfaturile pentru drum primite de la Iulia, Ari îşi spune: Acum îmi dau seama câtă dreptate avea femeia mea cea înţeleaptă. El se mândreşte cu ea, o admiră, îşi spune în avion, adresându-i-se în gând: aşa te-am cunoscut...mare şefă peste secţia financiară a unei instituţii de milioane...Căpşorul tău deştept... 
  
Iulia trăieşte aevea dragostea perfectă, absolută pe care o visase. Personajele îşi fac un destin comun într-o armonie totală. Un bărbat şi o femeie din care parcă unul fusese în aşteptarea celuilalt iar îndrăgostirea reciprocă se face firesc, lin şi fără nici un fel de piedici. Totul parcă e calculat dinainte. Viaţa în comun e un fel de paradis în care totul se împlineşte simplu clar şi aşa cum trebuie şi se cuvine. Ari, după ce a servit masa îi adresează drept mulţumire o declaraţie de dragoste pompoasă, ornamentată metaforic: Mi-a plăcut totul, a fost gustos, a avut un gust divin...Dar faptul că tu ai gătit acest prânz pentru mine...contează mult mai mult. Nu ţin minte ca să mi se fi întâmplat vreodată aşa ceva, să fiu servit de mâna femeii iubite, care a amestecat dragostea cu mâncarea destinată mie. 
  
În acest basm în care viaţa cuplului curge lin, paşnic, doldora de fericire, până şi oamenii din jur sunt fără cusur chiar minunaţi: Zilele de la Eilat au fost tare plăcute şi datorită prietenilor drăguţi, veseli, maleabili, care acceptau într-un glas orice propunere de distracţie, fără contraziceri, indiferent cine o făcea. Aşa dar, am avut parte de o deconectare deplină într-un loc fermecător. Într-o epocă dominată de senzualitate violenţă verbală şi erotică debordantă, sună ciudat şi aproape incredibil ca soţii să-şi se vorbească cu curtoazie şi respect plin de politeţuri fin nuanţate... 
  
În acest roman raporturile dintre Ari şi Iulia abundă de drăgălăşenii, de aluzii cuceritoare şi complimentări. În toate gesturile pe care şi le fac e o permanentă grijă de a nu-l supăra pe partener nici măcar cu o floare. La fel de surprinzător, pentru că e contrar modei la zi şi trend-ului contemporan, limbajul personajelor e lipsit de durităţi iar comportamentele sunt cuviincioase. Cea care povesteşte face o despărţire riguroasă între ceea ce se cuvine şi ceea ce nu se cuvine să spui, să taci, să gândeşti sau să făptuieşti şi – important de zis – face asta fără a cădea în budibonderie. 
  
În ziua de azi când grosolănia şi violenţa familială fac moda, e bine să ni se arate cum ar putea arăta relaţiile dintre o femeie şi un bărbat când dragostea nu este doar atracţie fizică ci se întinde pe toate palierele înţelegerii şi simţirii. Poate că în asta constă principala calitate sufleteacă a acestei proze, în candoarea jucăuşă, seninătatea plină de grijă pentru celălalt. La lectură e de-a dreptul reconfortant să (re)întâlneşti chiar şi sub formă de ficţiune utopică un comportament plin de solicitudine, fineţuri gestuale demult ieşite din obişnuinţa oamenilor. 
  
Una din dimensiunile tematice ale cărţii este fericirea. Referirile la fericire pe care le fac cei doi soţi devin aproape un laitmotiv. Ari zice: ne vom bucura de fiecare zi trăită în fericire. Iar Iulia mărturiseşte în alt loc: Încep să mă simt exact ca Cenuşăreasa care s-a trezit peste noapte o prinţesă, Iată încă o confesiune a ei, după o spitalizare pentru o operaţie de cancer: Eram sănătoasă, aşa cel puţin spunea doctorul citind conştiincios toate analizele şi radiografia. Păcat că nu putea să-mi citească şi sufletul, atunci abia ar fi înţeles cum de m-am însănătoşit atât de repede şi total. Reţeta magică era fericirea, dar asta nu i-am divulgat medicului... 
  
Povestitoarea se prezintă pe sine valorizându-se fără falsă modestie, ambiţioasă, inteligentă, serioasă, generoasă, pudică. Are o muncă importantă, o îndeplineşte cu răspundere şi competenţă, e apreciată, promovată, iubită. E plină de energie vitală, e o fire solară, tonică, în ciuda fragilităţii ei feminine, nervoase şi fizice. O şi mărturiseşte cu francheţe: Am devenit puternică în clipa când Dani cel mare a murit şi a lăsat în seama mea conducerea familiei, creşterea copilului, câştigarea existenţei. În felul acesta m-am transformat în femeia-bărbat luptătoare, scorpie, viperă, şi nu-mi pasă cum. 
  
Autoanaliza îi funcţionează tot timpul. Se recunoaşte că e lucidă, chiar calculată uneori, dar şi emotivă şi meditativă-reflexivă, . Nu ascunde că are uneori reacţii bruşte, neaşteptate, că ştie să fie imperativă, chiar dominatoare: Mă ridic brusc şi împing scaunul - Mergem acasă, Ari. Mai vorbim şi mâine. Îi dă ordin secretarei: Nu mai primesc nici o convorbire, am lătrat eu în receptor. Ştie să fie şi orgolioasă, uneori maliţioasă. Nu-i lipsesc nici cochetăriile sau micile prefăcătorii. Parcă ar fi expresia completă a feminităţii, cu bune şi rele. Vorbeşte maliţios despre fosta soţie a lui Ari şi despre plăcerea acesteia să mai înşurubeze o intrigă. Nu se teme şi nu se ruşinează să se laude. Şeful ei exclamă: Să te fereşti ca de foc de femei deştepte ! Iar ea îi dă replica: Dacă tot te-a lovit nenorocul să angajezi o femeie deşteaptă, atunci... În altă parte ea mărturiseşte că evită tot ce Dăunează imaginii mele de femeie tare. 
  
Când Ari piere căzând victimă unui atac terorist pentru Iulia parcă tot eşafodajul fericirii se prăbuşeşte iar ea se pierde de tot. Povestirea devine o descriere halucinantă a unor stări de puternic dezechilibru moral şi nervos, între crize de inconştienţă, manifestări isterice şi leşinuri. Faţă de luminozitatea, echilbrul armonios şi elanul vital din restul cărţii, eroina cade pradă unor sfâşieri lăuntrice şi unor extreme epuizări fizice. Autoarea e consecventă în conducerea acţiunii: aşa cum în fericire şi lumină totul era excesiv şi total, şi în acest capitol de tragism al vieţii, e un exces al durerii sufleteşti,al haosului şi dezorientării morale. Basmul candid şi plin de minuni jucăuşe se metamorfozează într-o zbatere coşmarescă în ghearele disperării. 
  
De remarcat că finalul nu devine un hapy-end convenţional după standardele cunoscute ale telenuvelelor. După ce dispare unul din cei doi protagonişti ai dramei, cei rămaşi în viaţă îşi strâng rândurile uniţi în iubire şi înţelegere, solidari întru acceptarea resemnată a destinului, reînvăţând bucuria de a fi împreună, în iubire şi bună înţelegere. Ai zice că prin acest final, basmul îşi rotunjeşte morala iar romanul, în ansamblul lui, îşi arată rostul, acela de a îndemna la visare despre iubirea ideală şi despre beneficiile unei lucide şi luminoase asumări a destinului. Personajele ies din paradisul fericirii de basm şi din încercările la care au fost supuşi, cu un plus de învăţătură despre viaţă. Poate chiar şi cu un spor de înţelepciune. Mai ales aceea de a preţui jumătatea plină a paharului vieţii. 
  
Dragoste târzie poate fi numită o reuşită în activitatea de condeieră a lui Hedi S. Simon. E o apariţie editorială care aduce o tonalitate naiv-visătoare care o face să ocupe un loc aparte şi să nu semene cu nici o altă scriere în limba română de la noi. 
  
Referinţă Bibliografică:
Zoltan TERNER - NOTE DE LECTURĂ - HEIDI S. SIMON: „DRAGOSTE TÂRZIE” / Zoltan Terner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1975, Anul VI, 28 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Zoltan Terner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Zoltan Terner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!