îţi voi cânta
Îţi voi cânta,
îţi voi cânta şi-n astă seară
un cântec vechi cântat,
cântat de-atâtea ori,
voi fi arcuş şi strună de vioară
ca să-ţi aline noaptea
până-n zori.
Voi anina în glasul meu volute
miresme-n armonii
şi de dor şi vis,
cu tine voi zbura spre neştiute
minuni de frumuseţi
şi paradis.
Să laşi corabia
... Citeste mai mult

atunci când…
Braţele, braţele tale,
au în ele surâsul giocond
cu care-ai ademenit trandafirii,
Sub molcoma lor atingere
aerul vibrează melopeea cântecului
murmurat de izvor.
De-acea mi le-am lipit de suflet
şi-am zburat la fântâna
unde dorul pribeag
mai adapă surâsul ciutelor.
Când vei veni,
voi fi undă cu glas de cântec
ce-ţi va înfăşura trupul.
Leonid IACOB
... Citeste mai mult

speranţă
Şi fluierele păsărilor
au sunete-ngheţate,
când iarna prea devreme
la ele a sosit
pădurea mea murise
într-o primăvară
când tot în jurul ei
era-nverzit.
Acum îmi tace
amintindu-şi vremea
iubirii ce-nflorea
în frunza ei
şi-nvolburând
bătrâna ei coroană
îşi pleacă fruntea
... Citeste mai mult

stare de amurg
Nărăvaş
îmi sună depărtarea
gându-i
un trăpaş
ce-a obosit
şi din pietre
mai culeg culoarea
ca să colorez
un asfinţit.
La răspântii
se răstoarnă cerul,
pleoapa mea
tresare iar în gol
şi încerc trudit
să ştiu misterul
... Citeste mai mult

iubiri oarbe
Din depărtarea mea
şi-a ta tot suie
lumină tremurată-ntr-un iatac,
şi palid călător
pe-o cărăruie
îşi poartă dorul lui albit
de-un aspru veac.
Mirajul porţilor deschise
îl tot soarbe,
dar ele se închid,
mereu, mereu,
şi visele-i devin
cu toate oarbe
Cum orbi, de-atât iubit,
suntem şi tu şi eu,
... Citeste mai mult

odrăslire
În somnul
dintre două anotimpuri,
seminţele
odrăslesc vise
şi le varsă-n pământ.
Acolo
aşteaptă ploaia
iubirii
ca să devină
flori.
Şi, răsfirând
braţe de îngeri,
ni se dăruie
cu suflet cu tot.
Leonid IACOB
... Citeste mai mult

aşteptând
Din toate apele lumii
am evadat pentru o clipă
ca să simt în mine
gustului tău de femeie.
Nuferii înfloriseră prin roua stelelor
şi-n corolele lor
ne-aşternusem pat de lumină.
Mi-ai dat atunci dimineţile tale
îmbrăcate în şoaptele cerului
şi, prăvălit în mine,
m-am întors în cuvânt,
unde iubirea
mai este încă fecioară.
Ţi-am lăsat în schimb
îngerii mei trişti
că să-i hrăneşti
... Citeste mai mult