Pe patul morţii, azi, curge sângele de Miel
Şi desenează adânc pe cer preasfântă cruce,
Iar şoaptele iertării se despletesc din El
În vinerea ce Răstignirea Lui ne-aduce.
Coroana grea de spini, muşcă din a Sa frunte
Şi-ntregul trup îi sângerează-n chinuri grele,
Se cutremură zarea, tunete fac punte,
Ploaia îşi varsă cofele, păcatele să spele.
Călăii tulburaţi cu toţi îngenunchează
Şi îl recunosc drept Rege pe Iisus,
Regretele deşarte în inimi li se-aşază
Căci au sfidat iubirea trimisă de Sus!
Îngerii morţii doliul întinde în inimi,
Pe care scrie-n litere argintate,
Cum Fiul Preaiubit ne-a curăţit de patimi
Şi cu iubirea Sa a călcat peste moarte.
... Citeste mai mult

Cum aş putea, să nu-ţi cer să mă ierţi,
Când zilnic eu te răstignesc pe cruce?
Şi Te rănesc mereu, Tu, însă, mă iubeşti
Chiar de mă lepăd, de numele Tău, la grea răscruce.
Cum aş putea, să nu te simt mereu,
Prin îngerul ce mă veghează pas de pas?
De pe mânia oarbă-mi ridici vălul greu
Şi scâncetul durerii, mi-l vindeci cu-al Tău glas.
Cum aş putea, când ghearele ispitei
A sufletului goliciune îmi arată,
Să nu observ cum inimei firave
Îi este bine, căci de Tine-i apărată?
Cum aş putea, să nu îngenunchez
Înaintea Ta, o, Preabunule Iisuse ?
Căci Tu eşti umărul de care mă rezem,
Eşti podul către cer, unde paşii mă vor conduce.
... Citeste mai mult

Prin bolta ochilor trecut-au lacrimi,
Ascunse-n giulgiul sufletului meu,
Şi-au curs în spovedanii patimi,
Ce mi-au umbrit gândirile mereu.
În stâlpii rugii ceru-am sprijinit,
Până ce zorii s-au ivit din noapte,
La uşa Raiului visele-am zămislit
Şi dus-am vestea,-n lume, mai departe.
Că-i primăvară iar, că-i Sfântă Înviere,
Şi ouă roşii toţi ciocnim la masă,
Hristos a înviat! răsună cu putere,
Adevărat a înviat! se-aude-n orice casă.
Se-ncarcă ceru-n cânt de bucurie
Şi sfinţii râd, în ale lor toiege,
Căci l-am întronat pentru veşnicie,
Pe Fiul Preaiubit, ca să ne fie rege.
... Citeste mai mult

Niciodată nu-i târziu să-ţi împlineşti visele. Chiar dacă anii au trecut peste tine fără sfială, lăsând urme de neşters pe chip, din inimă nu au putut smulge acele dorinţe ce le porţi, poate, din adolescenţă.
Viaţa, în valul ei neiertător, ţi-a întins bariere prin care ţi-a frânt aripi şi ai fost obligat să abandonezi acele dorinţe spre care ţinteai. Şi, totuşi, întotdeauna destinul îţi oferă şansa de a-ţi reechilibra năzuinţele din balanţa sufletului şi îţi dă şansa să le împlineşti, dacă mai crezi în ele. Te învaţă să faci paşi mici în fiecare zi. Şi, chiar dacă trasezi linii noi pe frunte, în colţul inimii vei aduna buchete de zâmbete. Lasă-te în descântecul lor şi nu murmura: prea târziu! abandonând să mai crezi în vise.
... Citeste mai mult

Dormi! că-n vis cobor la tine
Şi te port în lumea mea,
Dormi! şi nu vei şti de mine,
Căci în noapte te-oi fura.
Dormi! te-oi rezema de stele
Şi-n lună te-oi oglindi,
În mătasea şoaptei mele,
Sânul tău voi înveli.
Dormi! eu îţi recit poeme,
Fiindcă ţie ţi le-am scris,
Voind dorurile mele,
Să le-arunc în larg de-abis.
Dormi! şi de m-or prinde zorii,
Că-n iubirea mea te-alint,
Lin deschide-ţi ochiul dulce,
Cu lumină de argint.
... Citeste mai mult

Primăvara-şi joacă hora, jos, în luncă,
Dulcele zefir zarea lin străbate,
Toată păsărimea-i în strai nou de nuntă,
Murmură-n pădure clipocit de ape.
Umbrele din gânduri, de lumină-s bete
Şi-şi ascund tăcute, urma prin ruine,
Mişună prin iarbă gâzele în cete,
Visul de înnoire trece-n zbor prin mine.
Cu săgeata-i fină, Cupidon mă-ncearcă
Şi-mi strecoară-n suflet al iubirii dor,
Focul său m-aprinde şi-şi răstoarnă parcă
Peste mine, dulcele descânt c-un tremur uşor.
Toată a mea fiinţă se împotriveşte
Mrejelor iubirii care m-au cuprins,
Şi cu glasul stins, le cere să plece,
Dar... inima râde, ştie de-acest vis.
... Citeste mai mult

Bat clopotele negre şi-mi zguduie fiinţa,
E condamnat la moarte din nou Fiul Preasfânt,
Se-ntunecă pământul, mă-ncearcă neputinţa
De-a curăţi păcatul, cu-al deniilor cânt.
Să scot toţi prizonierii ispitelor din lanţuri,
Să curăţ vina oarbă ce-apasă peste lume,
Să deschid omenirii ale iubirii glasuri,
Ceasornicul vieţii să bată lin în inimi.
Privesc trupu-i rănit şi vărs lacrimi amare,
Mă reazem de-a Lui cruce unde stă răstignit,
Cuprind în palme cerul şi strig: Ai îndurare!
Îndură-te, Părinte, de Fiul tău iubit!
Mă mistuie tristeţea, din zări înnegurate...
Îmi zdrenţuie fiinţa cu limbi roşii de foc,
... Citeste mai mult