Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Actualitate > Mobil |   


Autor: Voichiţa Pălăcean Vereş         Publicat în: Ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Lansare de carte Maria Ioniţă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lansare de carte Maria Ioniţă (n. 01.10.1937): 
  
Cu noaptea de mână, versuri, Ed. Napoca Star, 2015; 
  
Darul muntelui, povestiri, Ed. Clusium, 2014; 
  
Nana, povestiri, Ed. Napoca Star, 2014 
  
Maria Ioniţă aduce în dar cititorilor trei cărţi apărute în ultimii doi ani, una de versuri şi două de proză scurtă. Dacă volumul Cu noaptea de mână îi dă prilejul poetei de a se defini ca o îndrăgostită de natură, o natură măreaţă, ce o impresionează cu frumuseţea şi solemnitatea ei, dar şi cu „gingăşiaˮ, „fioriiˮ şi „vârtejul de patimi şi visˮ (Ce-i frumuseţea), o natură ale cărei taine vrea să şi le însuşească (cf. În munţi, Vânt de apus, vânt de răsărit, Femeia, Am plecat, Taine, Acasă, Îndemn ş.a.), în volumul Darul muntelui povestirea se împleteşte cu elementele de basm, iar Nana o înfăţişează pe autoare ca „fiică a munţilorˮ, ce descoperă Apusenii la maturitate, alături de copiii şi adulţii în preajma cărora trăieşte. Maria Ioniţă creează un univers ficţional în care elementele reale se împletesc cu ficţiunea, istoria cu mitul sau legenda. Atât în poezia, cât şi în proza sa, descoperim un topos magic, care vrăjeşte, în care sunt greu vizibile delimitările dintre adevărul obiectiv şi imaginar. De altfel, câteva dintre cărţile anterioare ale Mariei I. invită cititorul să descopere poezia Țării de Piatră şi felul de a trăi al moţilor. Amintim aici: Flori din Apuseni (folclor poetic din zona Someşului Mic, 1978), Cartea Vâlvelor (culegere de folclor, 1982), Legende din Ţara Moţilor (1983), Drumul Urieşilor (1986), Zânele din Cetatea Ghiurbercului (roman, 2001), De unde se adapă curcubeul (2002), Laviţa de piatră (povestiri, 2003), care amintesc pe alocuri de cartea lui Al. Mitru din 1974, Muntele de aur – legende si povesti din Munţii Apuseni, ce îşi are sursa de inspiraţie în aceeaşi zonă spirituală. 
  
Majoritatea prozelor Mariei Ioniţă par puţin dramatice. În re¬a¬litate însă, totul evoluează pe linia unei unităţi interioare, nu pe linia intrigii exterioare. Un fapt mărunt, puţin important, se dez¬voltă într-un fenomen de largă generalizare socială. Elemen¬te¬le din afara conţinutului – raţionamentul eroilor, ideile lor – nu au nimic gol, publicistic, pentru că atunci n-ar fi respectată logica de zi cu zi a vieţii. Ele decurg în mod firesc din dezvoltarea carac¬te¬relor eroilor. În Părău Podului (N), de pildă, idila ce se naşte între Nastasia şi Indrei pare să nască un război, mai cu seamă că, odinioară, bunica fetei şi bunicul tânărului au trăit o poveste de dragoste nefinalizată cu nuntă, ci cu un conflict de decenii pentru pământ. Iubirea tinerilor este mai puternică decât prejudecăţile satului şi diferenţele sociale dintre familiile lor. 
  
Uneori Maria Ioniţă prezintă eroul într-o condiţie dez¬avantajoasă, în contrast cu adversarii săi, pentru ca, în continuare, să-i ilustreze frumuseţea sufletului, nobleţea şi integritatea na¬turii umane. Aşa, de exemplu, în Învaţă-te să tragi cu puşca (Nana), profesoara Sidonia se află la poli opuşi faţă de celelalte cadre didactice ce îndrumă copiii în timpul unei tabere şcolare. Faptul că s-a dovedit mai bună la tir decât bărbaţii atrage năpasta din partea lor: la plecarea spre casă, li se dau celor din grupul Sidoniei bilete pe un traseu de cale ferată afectat de inundaţii, iar pentru a ajunge acasă sunt nevoiţi să parcurgă pe jos zeci de kilometri, prin arşiţă, înfometaţi şi fără apă. Cu o rară tărie de caracter, bun pedagog, profesoara reuşeşte să mobilizeze micuţii pentru a ajunge cu siguranţă la părinţi. 
  
La doamna Ioniţă se simte o nerezolvare a conflictului. Acesta este le¬gat de faptul că în textele sale nu apar fenomene statornice ale vie¬ţii, procese complexe ale timpurilor de trecere. O importanţă deosebită în acest caz o are redarea psihologiei eroilor, prin prisma cărora se dez¬vă¬luie influenţa realităţii înconjurătoare şi a ficţiunii asupra omului. „Darul munteluiˮ este zmeura; dulceaţa şi aroma ei generează o halucinaţie colectivă, sătenii din Ce-a fost asta (Darul muntelui), în plină iarnă, au impresia că au trăit o zi rodnică la cules de zmeură sălbatică. Todiraş din Colţul lui Tolomei (Darul muntelui) îşi pierde pălăria. Influenţat de poveştile despre spiriduşul Tolomei auzite în sat de la bătrâni şi rememorate de copii la joacă, refuză să se întoarcă după pălărie şi are impresia că aceasta îl urmează până aproape de casă. Îndemnat de tată, care-l asigură că poveştile nu sunt adevărate, să meargă după pălărie, o găseşte în locul unde o lăsase. La fel, în Peştele de sticlă (Darul muntelui), Sănducu primeşte un cal din sticlă cu coamă şi coadă din mătase, iar sub influenţa poveştilor bunicului, noaptea se visează pescuind peştele de sticlă, alături de care, împreună cu alte câteva animale din sticlă, trăieşte adevărate aventuri. Faptul că ziua hainele îi sunt pline de noroi, în plină secetă, plasează eroul în zona incertă în care ficţiunea interferează cu realitatea. 
  
Eroii Mariei Ioniţă sunt oameni obişnuiţi, caracterizaţi prin¬tr-o serie de slăbiciuni, oameni care încă nu sunt pregătiţi pen¬tru acţiune şi care sunt prea puternic legaţi de convenţionalul creat de societate. Astfel, de pildă, Ana lui Toader din Părău Podului, o femeie săracă odinioară (ce aminteşte de Ludovica, nora lui Urcan Bătrânul al lui P. Dan), este însetată de înavuţire, motiv pentru care a născut un singur fiu, căruia doreşte să îi găsească o soţie bogată. Când întrezăreşte fericirea pe chipul fiului său îndrăgostit, renunţă la planurile sale. 
  
Scriitoarea nu iese din graniţele conflictelor per¬so¬nale, dar aceste conflicte sunt îmbogăţite cu un conţinut social şi obştesc. În Mătuşa Valerie şi mătuşa Aurelie (Nana), elementele autobiografice constituie pretextul pentru relatarea poveștii Nastasiei, o femeie cu şapte feciori ce a rămas văduvă în timpul războiului. În final, descoperim că nu războiul este sursa amărăciunii ei de o viaţă, ci războiul ei personal cu „ai lui Pintilieˮ, motiv pentru care îşi creşte copiii pregătindu-i pentru momentul răzbunării. Evoluţia spirituală a eroinei nu este într-o dezvoltare con¬tinuă, ci în momente de răscruce ce se dezvoltă treptat în in¬terior şi pătrund în acţiunile sale, care par neaş¬teptate, însă sunt motivate de schimbările sale inte¬ri¬oa¬re, de conştiinţa sa, care îi spune că are datoria de onoare de a-i face pe fiii săi să le plătească ucigaşilor tatălui lor, în acest scop punând în mâna lor nu baltagul, ca Vitoria Lipan, ci sticla cu alcool. 
  
În prozele Mariei Ioniţă, modul de viaţă al personajelor, mediul, atmosfera nu sunt nicio¬da¬tă un cadru decorativ, ele sunt legate organic cu acţiunea. Cioc¬ni¬rea dramatică a soartei unui om cu mediul înconjurător este redată în Tainile continitului. Anisia este o femeie simplă ce locuieşte în marginile „continituluiˮ, o pajişte ce mărgineşte nouă sate, căreia îi cunoaşte toate secretele, astfel că este percepută în comunitate ca o vrăjitoare, inspiră mai degrabă teamă decât respect, deşi cunoştinţele ei despre plantele medicinale şi meteorologie ajută oamenii. 
  
Punctul de plecare al naraţiunii la Maria Ioniţă este simplu, se începe cu cele mai obiş-nuite fapte ale vieţii. Fi¬na¬lul prozelor în sens clasic lipseşte de multe ori, ele sunt oarecum neterminate, se în¬tre¬rup dintr-odată. În felul acesta, se adresează imaginaţiei ci¬ti¬to¬rului, pe care îl invită să continue tabloul vieţii început de el. Draga mamei, fără îndoială o povestire autobio¬gra¬fică, are două fire narative, unul ce urmăreşte pasiunea pentru floricultură a tinerei Livia, celălalt, furtunoasele relaţii amoroase ale vecinului, ce momeşte femeile cu casa lui impunătoare. Finalul povestirii îi aduce alături pe cei doi, de o parte şi alta a gardului, vorbind despre cultivarea lalelelor. 
  
Scriitoarea, creionând pe pânză, nu evită descrierile mi¬nu¬ţioase de natură, atunci când aceasta o ajută să contureze mai bine conflictul ori să caracterizeze personajele. Tendinţa de dramatizare a acţiunii cu ajutorul prezentării eroului într-o manifestare naturală a sa – ges¬turile, mimica, comportarea – creează o mare concentrare, o eco¬nomie şi o simplitate a mijloacelor artistice. Ca rezultat al aces¬tora, fiecare procedeu artistic, fiecare detaliu capătă o semnificaţie deosebită, în strânsă legătură cu caracterele, cu fră¬mântările lor, cu situaţia şi condiţiile în care aceştia acţionează. Un detaliu al situaţiei poate juca un rol psihologic, exprimând dispoziţia sau starea personajului. Acelaşi detaliu poate avea un rol dramatic, care duce la o mişcare sufletească ce compune baza subiectului. În Casa apelor (N), Sidonia, profesoară de puţin timp într-un sat din Munţii Gilăului, pune la cale o drumeţie până la Gura Căpriţei, unde este Casa Apelor, spre a vedea înflorind feriga magică din peşteră. Condusă de soţ cu maşina de către soţ în miez de noapte, este martoră la miracol, iar după aceea descoperă că a căpătat puteri supranaturale. 
  
Natura, care la Maria Ioniţă niciodată nu trăieşte în afara eroului, ci prin per¬cepţia sa, joacă un rol important în conturarea personajelor. Na¬tura este strâns legată de psihicul indivizilor umani, de starea lor de spirit, de poziţia socială; uneori, natura redă lumea interioară a personajelor aflate în ac¬ţiune. Astfel, în Chitura, Sidonia pleacă în excursie cu elevii ei spre vârful Chiturii, direct pe şilimpău, fără a şti ce este acesta. „Scurtăturaˮ se dovedeşte un drum extrem de anevoios, are tendinţa să abandoneze, dar copiii o conving că răsplata va fi pe măsura efortului depus. Şilimpăul devine, aici, metaforă pentru traseul pe care tânăra profesoară venită de la oraş îl are de parcurs alături de elevii ei din Apuseni. 
  
Mijloacele plastice pentru descrierea peisajului autoarea le ia din mediul în care trăieşte eroul. Natura în prozele scurte ale Mariei Ioniţă este întotdeauna perso¬ni¬ficată. Ea nu este decor static, ci o fiinţă vie care trăieşte, se mişcă, se transformă, poartă urme ale activităţilor umane (ţapinarii modelează peisajul) şi îşi lasă amprenta asupra oamenilor, încât chiar copiii par să aibă câte ceva dintre trăsăturile locului în care trăiesc: sunt duri, rezistenţi, nu se plâng când le este greu, luptă cu determinare să ajungă la ţintă propusă. 
  
Aşa cum o surprinde în creaţiile sale autoarea, viaţa patriarhală, cu ritmul ei, dictat de curgerea anotimpurilor – ba iute, ca pâraiele de munte, ba molcomă, ca urcuşul turmelor pe panta muntelui – se derulează după legi nescrise, bine cunoscute de oamenii locului. 
  
O importanţă deosebită se dă efec¬telor vizuale, motrice, sonore, gustative, olfactive, ce sunt în perfect acord cu emoţiile şi frământările personajelor: în Tainele continitului, natura este în perfect acord cu stările emoţionale ale nepoţelei Anisiei, furtuna vine în plin soare, fără nici un semn prevestitor. 
  
Profesoara Sidonia (de română, un alter-ego al autoarei, desigur) este, cum vedem în Nana, punte între două lumi: cea citadină, intelectuală, o lume a concretului, şi cea a satelor risipite din Apuseni, o lume ocultă, de o frumuseţe edenică, ademenitoare, cuceritoare şi înspăimântătoare uneori. Ea, îndrăgostită de natură, se adaptează uşor noului mediu. În schimb eroina titulară a cărţii, Nana, respinge ideea de a locui măcar vremelnic la oraş, deoarece acolo nu găseşte „nici măcar o urzicăˮ, de care are nevoie să-i aline bunicii durerile de picioare. 
  
Maria Ioniţă înţelege deplin forţa primordială pe care o are cuvântul, utilizându-l cu măiestrie şi construindu-şi un limbaj artistic specific, proza căpătând infuzii poetice, iar versurile din Cu noaptea de mână împrumutând câte ceva din monumentalitatea tablourilor largi de natură surprinse din vârful coastelor abrupte ale Apusenilor. 
  
Viaţa de la ţară surprinsă în cele două volume recente de proză ale Mariei Ioniţă Darul muntelui şi Nana nu se cara¬cterizează prin indiferenţă, nepăsare sau inactivitate. Ea este o intensă mişcare continuă, o zbatere neîncetată în confruntarea cu natura, cu ceilalţi sau cu sine. 
  
Voichiţa Pălăcean-Vereş 
  
Referinţă Bibliografică:
Lansare de carte Maria Ioniţă / Voichiţa Pălăcean Vereş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1930, Anul VI, 13 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Voichiţa Pălăcean Vereş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Voichiţa Pălăcean Vereş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!