Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Voichiţa Pălăcean Vereş         Publicat în: Ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Dublul/ dubletul/ dualul/ dedublarea în romanul Răzbunarea gemenelor de Al. Florin Ţene
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cel mai nou roman al scriitorului Al. Florin Ţene, Răzbunarea gemenelor, reiterează o formulă narativă şi câteva motive literare, alături de o serie de metafore-simbol, care laolaltă articulează creaţia sa romanescă din ultimii ani. 
  
Nu pot porni la tratarea subiectului enunţat în titlu fără explicitarea termenilor-cheie, aparţinând aceluiaşi câmp lexical, ce stau la baza acestui eseu, mai exact prima semnificaţie a fiecăruia dintre aceştia. Astfel, conform DEX, dublu înseamnă (cantitate) care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit; dubletul este al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție; dual semnifică un număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori ființe alcătuind de obicei o pereche; verbul a (se) dedubla echivalează cu a se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite; iar substantivul derivat din acesta dedublare denumeşte acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei; împărțire în două. Sintagma dedublarea personalității indică o tulburare psihică constând în disocierea personalității, la același individ, una normală și alta morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând caracterul comportamentului. 
  
Încă din antichitate, dublul/ dubletul/ dualul/ dedublarea a fost un motiv asociat actului de cultură şi în special literaturii. Mitul lui Narcis este o primă formă de manifestare şi tratate a acestui motiv literar. Astfel, Narcis este prezentat ca un tânăr nespus de frumos care, în clipa când îşi vede chipul reflectat în oglinda apei, se îndrăgosteşte de sine. Din acest punct porneşte pentru creatori căutarea de sine, împletită cu încercarea de a se vedea altfel, proiectaţi într-o altă ipostază decât cea a existenţei consemnate în documentul oficial. 
  
Dualitatea individului uman – deopotrivă fiinţă de carne, trup, animal supus instinctelor şi fiinţă spirituală, cu vise, aspiraţii şi o configuraţie psihologică, intimă, unică, ce îl individualizează şi îi conferă o anume poziţie între semeni – este motivul pentru care artiştii se definesc printr-un eu biologic, obiectiv şi un altul, eul creator. 
  
Scindarea sufletului stă la baza capodoperei goetheene, Faust: acesta face un pact cu Mefistofel (diavolul) pentru a dobândi cunoaşterea umană, opusă celei divine. 
  
Nu putem ignora nici scindarea eului despre care se vorbeşte în folclor, unde omul este văzut în acelaşi timp bun şi rău, având o natură angelică şi deopotrivă demonică, definirea sa ca persoană luminoasă ori, dimpotrivă, întunecată făcându-se în funcţie de trăsătura predominată, care este, schematic, o calitate sau un defect, astfel că el este perceput ca „îndrăcitˮ sau „bun de pus pe ranăˮ. 
  
Scindarea eului, adusă în discuţie pentru prima oară în estetica romantică, suspendă eroul într-un soi de vacuum existenţial, el fiind aruncat într-un limb incert, iniţial, al fiinţei, prin întâlnirea eului cu dublul, cu celălalt (cf. Diana Tivdă, Dublul în opera eminesciană, teză de doctorat, www.unibuc.ro/studies). 
  
În alte cazuri, eul face apel la celălalt eu al său „din neputinţa de a (se) cuprinde ca Unul sau Totul. Dublul poate fi atât vizibil cât şi in-vizibilˮ. „El este vizibil sub forma imaginiiˮ din oglindă, a tabloului, a „fratelui geamăn care îl înlocuieşte pe celălalt frate geamănˮ (Idem). 
  
În ciuda scindării eului, a întâlnirii sale cu dublul, acesta nu se disipează, ci, la finalul experienţei (traumatizante de cele mai multe ori), el se re-întregeşte, finalitatea fiind maturizarea eului şi (re)câştigarea unităţii Sinelui (Idem). 
  
În Răzbunarea gemenelor, avem de a face cu o naraţiune în ramă. Rama o constituie experienţa concretă a autorului, care îşi discută creaţia literară cu soţia Titina, iar naraţiunea din ramă este istoria relaţiei lui Norinel Ene cu gemenele, relaţie emblematică pentru perioada istorică adusă în atenţie, 1942-1965. Evident, Norinel Ene este un alter ego al scriitorului (în actele de stare civilă: Florinel Ţene). 
  
Oarecum confuză este situaţia gemenelor: nu avem aici de a face propriu-zis cu o fată în dublu exemplar, nici cu o dualitate, ci mai degrabă este vorba de o dedublare a personalităţii. Ne conduc la această concluzie chiar numele: surorile Simţion (Simţion coruptelă a lui Simion? patronimic provenit de la verbul a simţi?) se numesc Valentina şi Vali. Nu Valentina şi Valeria. Vali este hipocoristic pentru ambele pronume feminine. 
  
Incertitudinea în care introduce prozatorul cititorul din acest punct de vedere este accentuat de faptul că una dintre fete este căpitan de securitate, cealaltă secretară la şcoală – funcţii care, în contextul dat, ţinând cont de epoca delaţiunii în care se petrece acţiunea romanului, puteau fi îndeplinite concomitent de o singură persoană. Fiice ale unui deţinut politic, ele ajung turnătoare ca să îşi poată continua studiile şi pentru ca mama lor să îşi păstreze locul de muncă, altfel ar fi rămas fără casă şi muritoare de foame. 
  
Şi în privinţa legăturii gemenelor cu Norinel lucrurile sunt încurcate: îl urmăresc, completează rapoarte vizavi de el către securitate, dar în acelaşi timp îl cultivă. Pe Sanda (tot un „dubluˮ, tot un alter-ego al autorului, al cărui al doilea prenume este Sandu) o hărăzesc pierzaniei, din pricina geloziei, şi doar norocul, întruchipat într-un diplomat străin, rudă prin alianţă, o salvează şi contribuie şi la salvarea tânărului Ene. Gelozia gemenelor este cauza pentru care la Cluj o altă iubită a lui Norinel, Mioara, este urmărită de securitate, deşi ele au perceput-o ca pe o victimă inocentă, ce îşi pierde virginitatea cu Norinel. Din acest motiv, este paradoxal nu jocul substituţiei (la care gemenele recurg nu o dată, lăsându-se recunoscute prin dezvelirea sânilor, care le diferenţiază), ci faptul că ele acceptă să aibă amândouă relaţii sexuale cu Norin. Nu numai că ştiu ambele că şi cealaltă se bucură cu el de deliciile amorului carnal, dar chiar îl atrag într-o promiscuă partidă de sex în trei, de-a lungul căreia ele îi comentează cu glas tare performanţele. În această situaţie, gelozia gemenelor este inexistentă; or, se ştie că acest sentiment atinge apogeul atunci când „cealaltă femeieˮ este sora ori prietena de suflet a îndrăgostitei. 
  
Raporturile acestea nefireşti ale tânărului cu gemenelor devin şi mai ciudate puse în paralel cu celelalte relaţii intime ale lui. Astfel, cu Mioara se dovedeşte un amant blând, răbdător, cu o atitudine ce face să se întrezărească perspectivele mariajului, iar alături de Sanda aproape are epifania că s-a descoperit pe sine în fiinţa ei. Toate acestea ne conduc la ideea că Valentina-Vali este o singură fată, când diavol, când înger, când securistă, când funcţionară în învăţământ, optica asupra ei fiind determinată de natura duală a scriitorului, el însuşi un geamăn după data naşterii. 
  
Despre dualitate vorbim şi atunci când analizăm fundalul istoric pe care se proiectează povestea din roman: doctrina comunistă, ca teorie socială, este pusă faţă în faţă cu ceea ce însemna comunismul pentru omul de rând, cu felul în care regimul politic se repercuta asupra destinului individual şi naţional. 
  
Dublul este evident chiar şi atunci când este adus în discuţie visul, năzuinţa eroului de a se împlini în plan spiritual, profesional: Norinel Ene aspiră să fugă în Occident şi să ajungă redactor la „Europa Liberăˮ, însă evoluţia lucrurilor distorsionează puţin această ambiţie, astfel că în final pare că va ajunge peste Ocean şi va lucra la „Vocea Americiiˮ. 
  
Romanul Răzbunarea gemenelor este o permanentă pendulare între faptul autobiografic şi ficţiune, între întâmplarea trăită şi evenimentul văzut ca potenţial de realizare. Existenţa lui Norinel Ene este o alternativă a existenţei autorului însuşi, o şansă de împlinire într-o altă realitate, mai puţin cenuşie. Astfel, în mod metaforic, răzbunarea gemenelor este de fapt răzbunarea geamănului care, prin scris, reabilitează filele decompensate din istoria părţii mediane a veacului al XX-lea. 
  
Voichiţa Pălăcean-Vereş 
  
Referinţă Bibliografică:
Dublul/ dubletul/ dualul/ dedublarea în romanul Răzbunarea gemenelor de Al. Florin Ţene / Voichiţa Pălăcean Vereş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Voichiţa Pălăcean Vereş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Voichiţa Pălăcean Vereş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!