Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Omagiu > Mobil |   


Autor: Virginia Vini Popescu         Publicat în: Ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Virgina Vini POPESCU - AMPRENTA MÂNGÂIERII SPIRITUALE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Anul 1889, anul de doliu al literaturii noastre, a dus la cele veşnice, printre chemaţii destinului, trei buni prieteni: Mihai Eminescu,Veronica Micle şi Ion Creangă.  
Primul care a plecat a fost poetul, în 15 iunie 1889, total nepregătit pentru o astfel de călătorie, la cei 39 de ani pe care-i avea. Nici astăzi nu ştim, exact, cum a fost!  
Frumoasa poetă despre care fiica sa, Virginia, scria: „Mama a fost plină de viaţă, plină de farmec, frumoasă, dansa perfect şi avea o voce superbă. În societatea aleasă pe care o vizita, din cauza acestor calităţi, făcea umbră întotdeauna în jurul celorlalte femei”,la aflarea tristei întâmplări, face primul pas către linişte, devenind măicuţă într-o chilie a Mânăstirii Văratec, căreia-i donase o parte din avere.  
Singură, sfâşiată de durere, la numai câteva luni de la moartea lui Eminescu, în noaptea de 3/4 august 1889, înlesnindu-şi zborul cu un dram de arsenic, la ora la care slujba atingea momentul legăturii cu Cerul, îşi înalţă sufletul spre El.  
 
Vestea cutremură altarul ceresc!  
 
Bat clopote la miez de noapte,  
Văratecul e-n jalea morţii,  
Sfârşită-n vorbele cu şoapte,  
Închide o poetă sorţii!  
 
Un dor nebun o cheamă sus,  
Durerea este mult prea mare,  
Ea pleacă unde El s-a dus,  
Spre ultima lor împăcare.  
 
O coincidenţă făcuse ca cei doi, Eminescu şi Veronica, să vină în această lume în acelaşi an, în 1850, şi să plece în cealaltă lume tot în acelaşi an, în 1889!  
 
Despărţirea de cel mai bun prieten, moartea Veronicăi şi problemele vieţii au slăbit progresiv inima inegalabilului povestitor Ion Creangă.  
Poate că, ei aveau gânduri de întrevedere cu el la o zi mare!  
Întocmai ca-n poezia „Poeta de la Văratec” izvorâtă din admiraţia ce i-am purtat-o, asemenea şi prietenul lor drag, medita tot mai des asupra faptului că acolo, sus, este aşteptat.  
 
Când aşezaţi fi-vor la sfat,  
La noaptea dintre ani străini,  
Va fi cu ei, cel ce le-a dat  
Din bojdeuca-i amintiri.  
 
A fost, întocmai!  
Timpul grăbea rotunjirea deceniului 9 al secolului al -19-lea, oamenii pregăteau un rămas bun al anului vechi şi sosirea noului an, iar pe o stradă lăturalnică a Iaşiului, un trecător, fulgerat de moarte, cădea.  
Era noaptea de 31 decembrie 1889! Era Ion Creangă!  
Un bilanţ trist arăta astfel, că o jumătate de an descompunea, cu ultima-i lovitură, triunghiul viţii: Eminescu, Creangă, Veronica şi-l mută în stele!  
 
Triunghiul vieţii devenea triunghiul morţii!  
 
Triunghiul vieţii şi al morţii,  
A fost reîntregit de Cer!  
Triunghiul dragostei şi sorţii,  
Triunghi de stele şi mister!  
 
Suferinţa lui 1889 a cuprins, este lesne de înţeles, spaţii spirituale largi. Limitele ei s-au extins dincolo de familii, afectând lumea literară şi pe românii care i-au iubit.  
Oamenii au, însă, o mare putere de a se mobiliza, de a depăşi evenimentele grele din viaţa lor sau a comunităţii, de a se regenera.  
Ceva intern se uneşte, într-un mod încă nedescifrat, cu exteriorul, cu universalul, dând o rezultantă nebănuită forţelor concurente. Ea poate lua o anume orientare, o direcţie şi un sens, neîncadrate în reguli cunoscute sau în scenarii anterioare, salvând miraculos situaţii existenţiale pentru care mintea, intrată în impas, nu mai poate elabora soluţii.  
 
Mulţi dintre noi am simţit aceste lucruri, ele sunt normale, nu au nimic comun cu paranormalul, numai că se produc rar, în momente şi moduri neprevăzute, probabil prin compuneri energetice neelucidate ştiintific, între câmpuri şi unde personale şi de context, care se pot anula reciproc dând noduri, sau se pot amplifica în punctele de maxim ale interacţiunii.  
 
Cum se sincronizează un maxim energetic cu aşteptarea, cum se selectează, spre suprapunerea în acelaşi punct din spaţiu şi timp, undele coerente sau defazate, sunt întrebări ale căror răspunsuri vor veni cândva, odată cu destăinuirea complexului de fenomene care astăzi sunt în studiu.  
 
Ipotezele de mai sus nu sunt decât simplele mele bâjbâieli prin necunoaştere! Fără ele nu am nici o ancoră spre înţelegerea înălţărilor şi căderilor din viaţă şi om.  
Ceea ce este sigur este faptul că blânda Harieta, cea care-l îngrijise pe poet în perioada de suferinţă, cu toată dăruirea de care poate da dovadă o soră, Valeria şi Virginia, fiicele Veronicăi Micle şi Constantin Creangă, fiul povestitorului, au trecut atunci prin astfel de situaţii.  
 
O regulă nescrisă a sufletului este aceea a datoriei! Ea are o faţă care arată neliniştea celor rămaşi pentru cinstirea memoriei celor plecaţi.  
Este vorba despre fapta de a nu le atribui nimic în plus, de a nu le da nimic de la tine, ci de a le accepta creaţia şi a le-o aşeza la locul meritat.  
Este vorba despre a face tot ce este cu putinţă ca ei să rămână acolo unde se aşează singuri prin cernerea şi discernerea oamenilor şi timpului, să li se descopere valorile ce n-au ieşit la iveală în timpul vieţii lor din motive legate de modestia omului educat, neputinţa materială sau alte tipuri de constrângeri de care nu a fost scutiţi.  
Prin căutarea şi găsirea acestora, urmaşii le pot ridica soclul valorii cu un strat binemeritat de recunoaştere.  
La rândul lor, ei vor purta amprenta internă a mângâierii şi înălţarii spirituale.  
 
Virginia Vini POPESCU  
Alexandria  
Ianuarie 2015  
Referinţă Bibliografică:
Virgina Vini POPESCU - AMPRENTA MÂNGÂIERII SPIRITUALE / Virginia Vini Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1484, Anul V, 23 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Virginia Vini Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!