Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Virgil Ciucă         Publicat în: Ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Virgil Ciuca - Traditia poeziei patriotice reactivate pe pamant american, de Aureliu Goci
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Virgil Ciucă 
  
Tradiţia poeziei patriotice reactivată pe pământ american 
  
de Aureliu Goci 
  
Curios este că în poezia lui Virgil Ciucă, autor care se declară ateu, tocmai raportarea la Divinitate şi continua folosinţă şi explicitare a conceptelor şi simbolurilor creştine constitue substanţa semnificativă şi definitorie. Dacă analizăm numai titlurile cărţilor sale, descoperim că toate , fie explicit ori numai simbolic, presupun o referinţă sau aluzie creştină. Un al doilea aspect care trebuie subliniat ar fi apariţia compactă a volumelor sale – cinci cărţi, cinci ani, toate la editura Semne: Blestem străbun 2007; Versete dumnezeieşti 2008; Pierdut în lume 2010; Chemarea la judecată 2012; Condamnarea 2013 şi faptul rarisim de a debuta la vârsta de 70 de ani! Sigur, versuri va fi scris autorul în intimidate de când se ştie, poate chiar de la 7 ani, lucru care s-a mai întâmplat şi la alţi debutanţi întârziaţi. 
  
Versificaţia dezinvoltă îl fură deseori pe autor care acumulează neologisme încă neasimilate de experienţa vorbitorilor şi scriitorilor de limbă românească (de exemplu autorul rimează “vieţii” cu “ambiguităţii” ceea ce nu este greşit, dar nu se face recomandabil!). 
  
Ştiind că autorul scrie versuri româneşti în autoexilul din USA prima întrebare care ni se impune ar fi: care este diferenţa creaţiei sale faţă de poezia care se scrie acum în România?Răspunsul final, fără putinţă de greşeală, ar fi –niciuna. Sigur, cu anumite nuanţări şi explicaţii punctuale. Folosind o limbă românească uzuală, comună, şi marcat de poetica traditionalistă a formulării identitare, poetul uneori începe admirabil poemul, dar îl încheie cam derizoriu, în anecdotică pură, chiar dacă în stilul neaoş moralizat a lui Marin Sorescu. Dacă e vorba de o evoluţie interioară, discretă, intimă, putem analiza două texte întâmplător puse faţă în faţă: “Pasăre măiastră”(cu indicaţia North Carolina 5 aprilie 2004) pag. 96 şi “Pădure nebună” (cu indicaţia Buziaş, august 1964) pag. 97 (din volumul “Blestem străbun”). 
  
Aceeaşi viziune a lumii, aceeaşi complexitate filozofică, aceleaşi dinstincţii stilistice! Într-o diferenţa de patru decenii. Aceeaşi plângere monotonă a surghiunitului, a desţăratului şi filozofia alienării marchează şi textele din al doilea volum ”Versete dumnezeieşti”, apărut la scurt timp după primul. Nu s-a schimbat nimic nici în structura poemului: un titlu surprinzător sau incintant, versurile scurte, bine ritmate. 
  
O ultimă strofă cu valoare moralizatoare şi în final datarea şi localizarea textului, de exemplu în formula “Woodhaven, New York, 29 dec. 2007 , ora 4 dimineaţa”. Un lucru curios întâlnit aici: poetul închină un text criticului M.N. Rusu (aflat şi el în exil) şi nu criticul scrie o exegeză despre poet, cum ar fi firesc. 
  
Acelaşi patriotism afirmat răspicat şi o mare vigoare a tragismului în paralel cu diatriba pamfletară împotriva forţelor oculte care domină cu viclenie lumea şi care şi-au propus să imbecilizeze popoarele de bună credinţă. Un poem ca Geneza reia tema cosmogonică dragă autorului şi cu influenţe care pornesc clar din poezia lui Mihai Eminescu. Fără nicio pregătire prealabilă, cititorul descoperă în autor un militant politic, un acuzator, un vindicativ care nu ezită să verifice atât cotidianul infectat de mârşăvie şi necredinţă, dar si problemele fundamentale care se dezbat în Parlament. 
  
Autorul descoperă un lucru uitat de toată lumea că astăzi, în contemporaneitate, se ciocnesc prezentul şi trecutul.Cititorul descoperă cu uimire şi cu mare mulţumire că un text început la Craiova în 1968 este finalizat la New York în 2008.Destul de rar, poetul îşi defineşte şi propria condiţie ca în acest simplu catren:“Autoexilat în lumi bizare / Disec prezentul şi necunoscutul / Spre cer trimit priviri întrebătoare / Să ştiu und-se sfârşeşte infinitul” (Autoexilat). Tema aceasta a condiţiei emigrantului, a omului fără identitate – în vecinătatea viguroasă a poeziei lui Octavian Goga din “Cântece fără ţară” – revine frecvent, cu aprofundări şi nuanţări.Poetul rămâne ancorat în real şi angajat în toate bătăliile probabile ale omului fără identitate, dar iubitor de libertate.Pentru ca angajamentele sale să fie ferite de orice fel de ambiguitate, autorul pune la finalul volumului Versete dumnezeieşti şi un ciclu cu titlul explicit “Puţină politică” şi un text final de mare claritate ideologică:”Deşi secolul 21 a debutat sub semnul sângeros al cruciadelor religioase mai sper că secolul 21 nu va mai fi un secol “profund religios” după cum l-a prezis şi dorit Andrei Malreaux, deci nu un secol imbecilizant, ci unul al dreptăţii, justiţiei şi toleranţei, un secol al prosperităţii, înţelegerii între oameni, un secol în care ameninţările apocaliptice ale divinităţii să nu mai existe. Adevărata divinitate se află în legile materiei care guvernează şi existenţa Universului şi odată cu el, şi existenţa umanităţii”. 
  
Pierdut în lume (2010) începe cu un pastel newyorkez, dar păstrează tonalitatea pamfletară de luptă cu toate minciunile şi iluziile, cu toate adversităţile care ameninţă fiinţa fragilă a umanităţii. Se poate detecta un spor de meşteşug de supraveghere atentă a versului, astfel încât poezia tinde spre incantaţie, spre cântecul pur. Poezia declarativă, poezia manifest, mesajul direct începe să dispară din pagini, înlocuită de poeme mai incifrate, elaborate prin tehnica simbolurilor şi a sugestiei rafinate – în texul Pandative de gânduri, cu sugestii subtile şi copleşit de o melancolie care propune o altă filozofie a vieţii.Un lucru care din păcate trebuie spus ar fi oscilaţiile conştiinţei esteticea a autorului, care face ca unele texte care încep admirabil să sfârşească în derizoriul anecdotic sau ca unele poeme excepţionale să se învecineze cu texte anodine. Din fericire ele pot fi eliminate într-o selecţie coerentă şi esthetic judicioasă. 
  
Există şi o astfel de imagistică inspirată de poezia în versuri libere (deşi aici există şi rima, şi ritm)”: “Pandative de crengi / Agăţate de raze / Pandative de flori şi liane / Îmi însoţesc paşii spre eternitatea / Nupţialei tăceri / Pandative de gânduri deşarte / Oglindite în bolta albastră / Alintate de-o vorbă măiastră / Pentru suflete moarte / Din ziua de ieri.Mângâiate de mâini diafane - / Pandative de rugi / Însoţite de cruci -/ Înconjurat de icoane / Din trecutele veri [….] 
  
Se poate remarca şi un sentiment de religiozitate, aproape absconsă. Şi mai interesantă este adnotarea finală: Woodhaven, 14 februarie 2009, ora trei în miez de noapte când visam la mere coapte”. 
  
În Chemarea la judecată (2012) desigur, se păstrează directitudinea polemică, poemul pamflet impotriva delatorilor, a trădătorilor de ţară, a securiştilor implicaţi în conspiraţii oculte. 
  
Câteva poeme fac referinţă la Revoluţia Românească şi poetul înfierează toată armata de profitori la sfârşit căzând ca o ghilotină blestemul: “Voi ce ne-aţi vândut la Piaţă /Voi ce ne-aţi trădat chiat ţara / Nu v-ar apuca în viaţă / Nici cucul, nici primavara”. 
  
În acest volum apar mai pregnant, deşi s-au resimţit, uneori, şi în cele anterioare, anumite acorduri şi amprete argheziene. Pamfletul rămâne arma perfectă a poetului netemător nici de cei mai puternici oameni ai momentului. Poemele manifest revin în acest volum cu aceeaşi directitudine şi mesaj explicit. Iată un text de mare virulenţă: “Discursul despre libertate / O vorbă aruncată-n vânt / Rostită cu impietate / De activişti fără cuvânt. 
  
Conceptul de democraţie / Cu care suntem adormiţi / E doar cuvântul pe hârtie / Dictat de nişte parveniţi ? Concepte de egalitate / Impuse de marile puteri / Rămân promisiuni deşarte / A celor avizi de averi / Organizaţii anarhiste / Sunt băncile pline de bani / Capitaliste, profasciste / La mâna unor şarlatani (Discurs şi concept). Acum revine pregnant, pentru că înainte a fost doar sugerată tema dacismului, a genezei mitice a naţiunii române, drumul spre Kogaion ca acţiune iniţiatică de revenire la rădăcinile sacre. 
  
După Chemarea la judecată urmează logic în desfăşurarea lucrurilor Condamnarea, carte apărută anul trecut.Patriotismul acestui om alungat pe meleaguri străine are o putere extraordinară: nu uită nimic, nu iartă pe nimeni. Pamfletul său cu două tăişuri este filtrat chiar şi prin ritmuri de baladă.Autorul le dedică o baladă şi “celor 28 de turnători din dosarul meu de urmărit al Securităţii” 
  
Vânzătorii de ţară, trădătorii, chiar şi licuricii dintr-o Ordine Ocultă sunt puşi la stâlpul infamiei într-o lume în care România este un spaţiu sacru de iubire şi credinţă. Citind versurile româneşti patriotice ale domnului Virgil Ciucă mi-am amintit că marele poet Aron Cotruş – din aceeaşi serie tipologică – au fost elaborate de asemenea în sudul luxuriant al Statelor Unite. Pentru istoria literară, o asemenea expansiune strălucită nu e decât un certificat de performanţă în plus. 
  
Aureliu Goci 
  
Publicata în revista “Bucurestiul literar si artistic” Anul V nr 11( 50 ) noiembrie 2015 
  
Referinţă Bibliografică:
Virgil Ciuca - Traditia poeziei patriotice reactivate pe pamant american, de Aureliu Goci / Virgil Ciucă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1817, Anul V, 22 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ciucă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Virgil Ciucă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!