Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



Să nu uiți trandafirii SFÂRȘIT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Au așteptat împreună venirea fetei și a bonei, discutând despre viitor. Și-l construiau și unu și altul în aceste zile pline de surprize. El povestind despre Ludmila lui, iar Delia despre evenimentul așteptat cu atâta nerăbdare. 
  
— Ar trebui să-l sun pe fostul. Mi-a spus că vine azi sau poate mâine până la prânz să aducă banii. Nu știu sub ce formă, l-am rugat să mi-i introducă în cont, dar să-mi aducă dovada plății. Oare de ce nu mai sosesc fetele astea? se întreba Delia. 
  
Ștefan își privi ceasul: 
  
— O! dar e deja cinci? Am stat destul draga mea prietenă. Fetele tale se simt bine în mijlocul naturii. Suntem în plină primăvară. Natura a explodat de atâta verdeață, de atâta oxigen. Acum, în particular: nu o lua ca pe o atenționare specială. Doresc să fii atentă la această tânără primită în familie. Apropo, ea doarme la voi? 
  
Speriată de cuvintele lui Ștefan, Delia se opri din pregătirea cafelei. Dorea să-l mai rețină puțin pe Ștefan cu ea și-i prepara o cafea. 
  
— Dumnezeule, Ștefan! De ce spui asta? Nu mă speria! Dacă nici această persoană nu mi-a dovedit abnegația, sinceritatea, atunci? 
  
— Eu doar ți-am atras atenția! Știi cum se spune că e bine să sufli și în iaurt! 
  
Ștefan și-a băut și cafeaua în speranța că cele două vor apare. Și, iată, că sună în sfârșit. Delia se ridică urgent de pe scaun și merse spre ușă. În ușă apăru Emilia singură, fără Cristina. 
  
— Bună ziua, spuse ea, privind curioasă la Ștefan. 
  
Nu se așteptase să găsească în casă o persoană străină. 
  
— Unde e fata mea, Emilia? 
  
— Doamna Delia, ce credeți, când ne distram noi mai bine acolo la zoo, ne întâlnim cu domnul doctor. Cristina i-a sărit în brațe, speriindu-mă și a dorit să rămână cu tatăl ei. Domnul doctor a spus că o aduce când vine la dumneavoastră, știți de ce! 
  
Delia se supără! 
  
— Și zilele trecute când ai lipsit s-a dus la tatăl ei. Tu mai aveai de făcut cu ea ceva la engleză, de ce ai lăsat-o? 
  
— A insistat mult și domnul doctor, m-a rugat să vă spun să nu vă supărați, că vine el și o aduce pe Cristina. Eu aș pleca acasă. Țin legătura cu dumneavoastră și, eventual, vin mâine să continui lecția la engleză cu Cristina. 
  
Dezamăgită, Delia îi spuse Emiliei că poate să plece, nu are rost să piardă vremea. 
  
— Dorești să mânâci, Emilia? Am gătit eu astăzi, poate îți este foame. Dumnealui este un prieten drag, Ștefan, nu te deranja. În acest timp Ștefan intrase la toaletă iar Delia nu avu timp să facă prezentările. 
  
Emilia ieși din casă după ce mulțumi pentru invitația la masă, refuză, nu-i era foame. 
  
După plecarea lui Emilia, ieși de la toaletă și Ștefan. 
  
El anunță Poliția de plecarea Emiliei din locuință pentru a putea fi urmărită. Ștefan își luă rămas bun de la Delia. 
  
— Nici fostul soț văd că nu vine, lasă, stai liniștită îți vine fetița acasă! Tu trebuie să te pregătești peste două zile vine Anton! Fericirea ta se apropie cu pași repezi, îi spuse Ștefan îmbrățișând-o. 
  
A rămas singură cu gândurile sale. Introduse în mașina de spălat vase, câteva farfurii și ceșcuțele de cafea. Menajera își făcea în mod conștiincios treaba, așa că Delia nu avea de scuturat sau de făcut alte treburi. Totuși, intră în camera fetei. Îi era dor de copilă, era supărată că a trădat-o rămânând la tata. Era în așteptare. Poate vin astăzi, el să-i aducă fata și banii. Săptămâna viitoare dacă ea și Anton își cumpără casa, pot începe mutarea. Va avea mult de lucru săptămâna viitoare. A așteptat până seara dar cei doi nu au venit. Într-un târziu sună telefonul. Era Cristi. 
  
— Vin mâine, am plătit, îți aduc actele, am introdus suma în cont. Fata e bine. Las-o până mâine aici. Venim devreme. N-o deranjez acum pe Cristina, urmărește un basm la televizor. 
  
Dezamăgită, Delia făcu un duș și se băgă în pat. 
  
O sună Anton. Și-au spus multe, ea supărată de lipsa fetiței, el necăjit că este încă departe de ea. 
  
— Încă puțin, draga mea. Am mai făcut câte ceva pentru mama, luni devreme pornesc la drum. Seara și noaptea va fi a noastră. Să nu te găsesc tristă, să fii veselă pentru că veselia aduce noroc în locuință. 
  
Delia se liniști și zâmbind, cu gândul la ziua de luni, adormi. 
  
A doua zi, duminică, sună telefonul pe la ora zece. Dana voia să-i comunice Deliei o veste nemaipomenită. Era însărcinată! A insistat la telefon, dar nu primi nici un răspuns. Insistă, fără succes. 
  
Atunci sună pe mobil. Dar îi răspunse o voce de bărbat. 
  
— O caut pe Delia, am greșit numărul? 
  
— Delia este bine, doamnă Dana. Eu sunt Ștefan, ați fost la căsătoria mea, în Poiană. Delia este la spital, a suferit un accident, dar este bine. 
  
— Ce s-a întâmplat domnule Ștefan? Ce are fata aceasta că atrage necazul? 
  
— Liniștiți-vă! E bine, acum e sub anestezic și o lăsăm să se odihnească. O să vă povestească ea! Și Ștefan închise! 
  
Ce noapte de coșmar au avut el, ei, ea! 
  
În fața casei Deliei se aflase în aceea noapte un om al Poliției care supraveghea casa. Se adunară prea multe dovezi că ceva se pregătește. Nu a scăpat niciun eveniment celor de la criminalistică. Nici întâlnirea dintre doctor și Emilia. La oră târzie din noapte o mașină opri în apropierea vilei. O siluetă subțire se contura, coborând din mașină. Era îmbrăcată în trening și avea o eșarfă în jurul capului. Nu se putea distinge figura persoanei. Intră în vizorul celui ce păzea casa doar când se apropie la câțiva metri. Acesta stătea sub teiul aflat la o oarecare distanță de locuință. Umbra deschise poarta și intră. Atunci paznicul îl sună pe Ștefan. Acesta îi atrase în mod special atenția, să aibă grijă la prima mișcare lipsită de logică să-l sune imediat. Până Ștefan ajunse la locuință să fi trecut șapte-opt minute. Cine ar fi bănuit că umbra intra direct în acțiune. Emilia era pregătită! Într-una din excursiile sale în Egipt, pentru că avusese loc un atentat în acea perioadă, ea și șeful de grup au primit câte un revolver. Era mic și ușor de purtat în poșetă,l-a păstrat pentru orice eventualitate. Cu acesta, cu ura nepotolită, cu dispreț nemăsurat pentru familie, copil, atacă. 
  
Desigur logica nu are ce căuta în astfel de acțiuni. Intră tiptil în casă. Avea chei, alarma nu era pusă. Delia nu mai armă alarma de când plecase Cristi. Era un cartier liniștit. Dar chiar ea, care știa că se întâmplă lucruri grave în societate, nu își luase niște măsuri de securitate. 
  
Emilia urcă scările spre dormitorul unde știa că doarme Delia. Ajunse sus, deschise cu băgare de seamă ușa, se apropie de pat, dar culmea patul era gol. Înspăimântată, Emilia încerca să parcurgă cu mintea ei bolnavă, camerele, întrebându-se unde ar putea fi. În celălalt dormitor, își spuse. Cu pași de felină se grăbi să ajungă în cealaltă cameră. Stupoare, nici aici nu era. 
  
Delia intrase în camera fiicei, să-i caute mirosul ei drag și acolo în patul fetei și-a dorit să doarmă. Emilia descoperi unde își făcea somnul Delia. Porni încet în traversarea camerei, dar un obiect lăsat pe parchet o lovi de picior. Zgomotul făcut de obiect o trezi pe Delia. Se ridică pe jumătate adormită, cu mintea neclară. Văzu o siluetă apoi nu mai știu ce se întâmplă. Emilia a tras. Ar fi omorât-o dacă nu s-ar fi trezit. Glonțul îi pătrunse în brațul drept, durerea, spaima au făcut-o să-și piardă cunoștința. 
  
Ștefan auzi împușcătura când urca scările spre dormitor. O prinse pe Emilia când aceasta voia să sară pe fereastră camerei și unde un balcon i-ar fi oferit protecție până se linișteau treburile. Apăruse și agentul de poliție care i-a pus criminalei cătușele. Ștefan chemă ambulanța. Delia nu-și putea reveni din spaimă. I-au acordat primul ajutor. 
  
— E o rană serioasă la umărul drept, dar se va face bine, spuse medicul de pe ambulanță. 
  
La interogatoriu Emilia și-a spus tot of-ul, încărcat de boli psihice netratate. Nu a uitat să-l toarne pe doctor. 
  
Ceea ce i-a ascuns Ștefan Deliei a fost că jos, la parter, în casa ei a găsit un buchet de trandafiri roșii legat cu panglică neagră pe care stătea scris cu litere aurii: „Odihnește-te în pace!” Dar a fost destinat ca acele cuvinte adresate Deliei să se transforme în: 
  
„Odihnește-te tu la Pușcărie, și nu dormi în pace!”, pentru criminală. 
  
Nerăbdător doctorul Moga aștepta vești despre desfășurarea acțiuni. Nimic din comportamentul său nu-l dădea de gol. Un calm aparent, comportament ireproșabil față de fiica sa, o făceau pe aceasta să simtă că ceva nu este bine. Tatăl o luase cu forța de la Zoo unde se dusese cu Emilia. Cum să știe Cristina că tatăl a pregătit moartea mamei sale ? Dar duminică dimineața a sosit Poliția, împreună cu Ștefan. Numai după ce a scos copila din încăpere, l-au ridicat pe medic. Carmen leșină. Ștefan nu-i dădu prea mare atenție, dar îi spuse însoțitorului să cheme ambulanța pentru femeia gravidă.Ștefan duse fata acasă unde îl așteptă pe Anton care fusese anunțat încă în toiul nopții . Ținuse legătura telefonică cu el, știa că se află la o jumătate de oră de Brașov. Doar lângă Anton se va simți Cristina în siguranță. 
  
Au urmat zile din care nu este ușor să ieși cu mintea limpede. Dar puterea iubirii pe care Anton o da Deliei și Cristinei, i-a salvat. 
  
Medicul și-a primit pedeapsa . La proces nu a scos nici un cuvânt în apărarea sa. Până la ieșirea din închisoare, peste șapte ani , avea timp să se gândească ce a făcut din viața sa. 
  
Ar fi putut să fie altfel, dar drumul și-l alege fiecare. 
  
Emilia a fost internată la spitalul de psihiatrie al închisorii. 
  
Acolo mult și bine va primi tratamentul de care avea nevoie și poate într-o zi va dobândi o minte normală.și va înțelege ce a făcut. Carmen a pierdut fătul. S-a întors resemnată la părinți. Poate a învățat ceva și din experiența aceasta,sau poate nu! 
  
Pe aleea presărată cu petale de trandafir, cu un scurt voal de culoare roz cu o rochie de dantelă de culoarea trandafirului roz, la braț cu Anton îmbrăcat cu o haină ușoară din in alb, pășește Delia. În față, copila, Cristina, poartă o cutie în care doi porumbei așteaptă să-și ia zborul spre libertate, spre o viață departe de relele unei lumi de neînţeles. 
  
Grădina cu trandafiri a așteptat luna iunie să-și etaleze frumusețea. Trandafiri și iar trandafiri: albi, roșii, roz, galbeni și chiar un soi nemaipomenit de un mov gingaș. O muzică în surdină sublinia farmecul acelei zile. 
  
Nu i-a mai fost nicicând teamă de trandafiri! Și nu a uitat că a fost o zi în adolescență, când bărbatul aflat acum lângă ea, pe atunci un adolescent timid, îi aducea câte un trandafir, ea de fiecare dată îi spunea: „Să nu uiți Trandafirul!” 
  
autor 
  
VIORICA GUSBETH 6 octombr 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii SFÂRȘIT / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2105, Anul VI, 05 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!