Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
— Delia își scoase ustensilele necesare preparării sosului, își puse un șorț curat și se pregăti de treabă. 
  
— Da, astăzi e ziua când Emilia mănâncă cu noi. 
  
Delia era atât de bucuroasă că peste câteva zile va fi cu Anton, încât începu să facă planuri ,ce să gătească pentru venirea lui. 
  
— Dar, eu cred că e cam târziu, ce o fi cu fetele noastre, întrebă Maria? 
  
— Sosesc ele imediat! 
  
Delia termină de făcut sosul pentru friptură, era sosul care îi plăcea mult Cristinei. 
  
Slăbise fata în ultimele săptămâni și la îndemnul medicului Delia mări cantitatea de proteine. Organismul iese sărăcit din iarnă, urmează un aport serios de vitamine ,de proteine, așa indicase medicul. 
  
— Am terminat! Poți să speli astea, Maria! 
  
Ieși din bucătăria mare, curată, mirosind a mirodenii de tot felul, intră la baie să se spele și să elimine mirosul de bucătărie. 
  
Îi plăcea fiecare colțișor al casei. Era încântată de tot ce realizase în toți acești ani. Încăperile erau mobilate cu gust, peste tot trona frumosul, eleganța și echilibrul. Îi plăcea nespus casa, înțelese că va suferi după plecare. Dar altă soluție nu întrezărea. Doar așa îl putea liniști pe Cristi, fostul soț. Doar așa își putea continua și ea în liniște viața. 
  
Îi era foame. Intră din nou în bucătărie, masa fusese pusă aici ,doar uneori la zile deosebite sau când simțeau nevoia ea și fata luau masa în camera de zi. Când fusese Cristi, se mânca întotdeauna în camera de zi, acum ea își ușurase viața, după dorința ei. Privi la ceasul din bucătărie. E ora două? Dar ce se întâmplă, nu a sosit fata! O sună pe Emilia. Interesant, telefonul acesteia era închis. Îi dăduse și fiicei sale un telefon mobil, pentru orice eventualitate îi spuse atunci: 
  
— Scumpo, nu trebuie să știe Emilia că ai și tu telefon. 
  
O idee extraordinară a avut. Nu se întâmplase nimic rău dar, nu ar fi știut adevărul. 
  
— Alo! Mamă! Astăzi nu a venit Emilia , dar a apărut tata și m-a luat el. Acum sunt la el acasă nu te speria, sunt bine stăm la masă, eu și Carmen, tata s-a întors la spital, vine mai târziu și mă aduce el acasă. 
  
Delia răsuflă ușurată. Se felicită că avu inspirația să-i dea fetei telefonul. Iată că s-a ivit și o astfel de zi. Desigur nu era mulțumită că fata se afla în preajma dezmățatei dar, deocamdată este bine și așa. Cu ocazia asta când o va aduce pe Cristina , îl va întreba când a planificat să plătească suma convenită. 
  
Se făcu ora șase după amiază și Cristina nu apăru. O sună dar, nu-i răspunse. Nu avu încotro și îl sună pe Cristi, sperând că acesta este acasă. 
  
— Am avut o zi foarte agitată! Îți aduc fiica într-o oră, stai liniștită. Bine că am aflat că acea Emilia nu a venit să ia fata de la școală. M-a informat învățătoarea așa că am ajuns imediat, tu probabil erai în proces. Discutăm mai mult când sosesc cu Cristina. 
  
Îngândurată, Delia se duse la birou să răsfoiască dosarul pregătit pentru a doua zi. Ce s-o fi întâmplat cu Emilia? se întreba ea. 
  
Cristi sosi, așa cum promise, într-o oră. Cristina, fericită că îi vede pe ambii părinți, tata și mama, se așeză lângă ei. 
  
— M-am simțit bine la tine, tată! O să mai vin la tine! Vă sărut pe amândoi, spuse ea, dându-le câte o sărutare. Mă duc să-mi fac lecțiile. Îi lăsă singuri, știa că ei doi au multe probleme de discutat. 
  
— Nu-mi place ce s-a întâmplat astăzi! Ce este cu această tânără, de ce nu a venit după fată? 
  
— Am sunat-o, dar nu răspunde! Probabil ceva o oprește să ia legătura cu noi. Mâine mă duc eu după p Cristina la școală, apoi voi vedea. 
  
— Bine că ai venit, am vrut să te sun. Săptămâna viitoare doresc să văd o locuință și dacă îmi place poate o și cumpăr. Am nevoie de bani, mi-ai spus că mi-i poți da când am nevoie. Duminică mi-ar trebui! 
  
— Îți voi da un avans, iar luni sau marți aș achita și restul sumei. 
  
— Să pot elibera locuința până la sfârșitul săptămânii viitoare. Mă gândesc că este și în interesul tău. O să-ți las cea mai mare parte din mobilă. Voi lua doar cabinetul, camera de zi și dormitorul fetei. 
  
— Voi încerca să vin cu banii poate chiar sâmbătă, spuse Cristi. 
  
— E în regulă dacă dorești să lași o parte din mobilă, sper să-i placă lui Carmen. 
  
Așadar Delia se liniști. Sunt cu problemele aproape rezolvate, își spuse. Fusese să vadă trei locuințe, în mare știa ce dorește, dar voia și părerea lui Anton. Fără el nici nu se gândea să cumpere. 
  
Ștefan Ursache primi de la poliție un telefon. Urcă în mașină și părăsi Bucureștiul îndreptându-se spre Brașov. Era îngrijorat. Telefonul primit îl puse pe gânduri. Nu-i dădu telefon lui Delia să-i spună despre sosirea sa. Deocamdată, nu trebuie să știe că el se va afla în Brașov. Primi informațiile adunate de polițiști și, într-un anume fel, se legă o prietenie cu unul dintre ei. Ei aveau tehnică și posibilități multiple pentru a cerceta cazurile pe care Ștefan, detectiv cu multă experiență, nu le putea obține. A doua zi, după sosirea sa în Brașov, obținu o serie întreagă de informații, toate legate de protecția ce trebuia să i-o acorde Deliei. Acesta era punctul numărul unu pe agenda lui. Ultima ispravă, acel bilet de amenințare precum și coroana, l-au făcut să simtă că situația este mai gravă decât pare. Și, iată, primise informații importante. Urmează să i-a măsuri dar, primi totodată ordin să nu-și depășească atribuțiile. 
  
Acum știa cine este autorul gestului funebru și se pare că acea persoană pregătește continuarea și dorește să pună în aplicare amenințarea. 
  
Cristi jucă poker în speranța câștigării sumei ce trebuia să i-o dea fostei soției. Dar pierdu! Pierdu și garsoniera! Nu veni acasă: Rămase la spital, să poată clarifica următoarea mișcare. 
  
Ce îmi rămâne de făcut? Doar să-mi trag un glonte în cap! Dar, își aminti de discuța avută cu Carmen și recomandarea ei cu privire la acea Emilia care vrea răzbunare! Chiar atât de jos am ajuns? se întrebă? Da, chiar așa de jos ajunsese. Stănilă îl presa, pierduse și garsoniera în care locuia, iar bani pentru partea datorată Deliei nu avea. Îi ceru lui Carmen numărul de telefon al Emiliei. 
  
— Cristi ce este cu tine? Nu ai venit astă-noapte acasă! Sunt foarte îngrijorată și nu mă simt bine! Îmi faci nervi peste nervi. Mi-ai spus că nu dorești să ai de a face cu acea persoană! Ce se întâmplă cu tine? 
  
Atât de multe întrebări să pui unui bărbat aflat în pragul cel mai de jos al disperării e mult prea mult! Dar Carmen nici nu visa că peste puțin timp ar putea ajunge în stradă sau, în cel mai bun caz în apartamentul părinților. Presată, furioasă îi trimise lui Cristi numărul de telefon al Emiliei. Cristi plecă din spital. Acasă, în niciun caz nu dorea să plece. Ar fi vrut să încerce iar o partidă la masa de poker! Dar fără bani? Îi trecu prin minte să-și sune colegul de interne, pe Ruja. Cândva acesta pierdu și el la poker, dar veni și ziua norocoasă. Câștigă și se puse din nou pe picioare. Desigur renunță la nenorocitul de poker! Și acum iată-l pe el, transformat în sclavul jocului. L-ar ruga să-i împrumute niște bani, să mai încerce odată și... dacă aș câștiga... îmi promit să nu mă mai ating de masa de joc! Dar puțina lui demnitate învinse! Nu! Trebuie să mă descurc! Vine salariul, poate fac o operație bănoasă. Deocamdată să recuperez locuința! Își aminti de acea persoană plină de ură împotriva Deliei. Pentru el Delia nu mai era decât mama fiicei sale. Sentimentul acela tandru pe care îl purtase pentru ea îl pierduse, plecase, se evaporase, cine știe! Dar dacă își făcea un proces de conștiință nici pentru Carmen, actuala lui soție, nici pentru ea nu mai simțea acel intens sentiment. Ea, femeia, tânăra minunat de frumoasă, talentată, se transformă într-o persoană dizgrațioasă fizic, rea, mereu nemulțumită! Dar el, medicul, știa că toate aceste simțăminte sunt doar pentru aceste clipe nebune. El încă mai avea putere de analiză și de recuperare a propriei persoane. Încă puțin și voi urca din nou, voi ajunge la propria mea valoare. E doar un capitol din viața mea. Trebuie să mă întorc la mine! Dar, până atunci, căuta soluții! Disperarea puse din nou stăpânire pe el. O sună pe Emilia! Aceasta nu răspunse! Îi trecu prin minte că i s-a întâmplat ceva rău și că a dispărut și din viața fiicei sale, fără să-și justifice tăcerea. Îi trimise un mesaj. Îi scria că este fostul soț al Deliei și actualul soț a lui Carmen! Poate o va face curioasă. Așteptă! Între timp, se întreba de ce are nevoie de acea persoană, ce dorește de fapt? Subconștientul său lucra murdar! Dacă ar dispare Delia toate problemele mele s-ar rezolva. Poate această persoană are niște propuneri, acestea venite de la o persoană bolnavă de ură, de obsesie, ar putea fi o soluție. Se așeză pe o bancă în parc. Avea o intervenție peste trei ore. Își privi ceasul, gândindu-se că are o oră la dispoziție. Îi spuse colegului că se duce acasă pentru două ore să se odihnească și să se pregătească pentru operație: 
  
— Am avut o noapte grea, îi spuse fără să precizeze motivul. 
  
Tresări! Sunetul specific de primire mesaj, îl puse în alertă. Citi: Acum nu pot vorbi, ne vedem în parcarea de la mall, la ora 16. Atât! Se ridică. Nu reușea să uite sau măcar să-și clarifice eșecul de astă-noapte. Fusese chiar entuziasmat la început când câștigase două mâini, apoi urmă un eșec după altul, cu repeziciune. Din cei trei parteneri, doar pe unul îl cunoștea, ceilalți doi erau noi, aduși de proprietarul localului. Ce sens mai are acum! S-a încheiat așa cum s-a încheiat! Dar își promise să termine cu acest mod de viață. Va fi din nou tată, are responsabilități. Știa că se va ține de cuvânt și va înceta cu această cădere. Acum o curiozitate de neînțeles îi dădea târcoale. Ce propuneri are fata cea rea? își zise în mintea sa. Mâncă ceva la mall, apoi se întoarse la spital. După ce se pregăti pentru operație intră în sală. O tânără, înfrigurată, îl aștepta cu spaima în suflet. Asistenta aproape de el, îi asculta toate cererile. Totul decurgea bine. Termină în jumătate de oră. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!