Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
— Am sosit iubito! O sărută senzual pe buze și își lipi corpul de corpul ei. Au stat câteva secunde îmbrățișați. E bine, ne vom descurca! 
  
Am fost la ea! Nu-mi pune te rog întrebări, lasă totul pe mine! Tu ai nevoie de linişte. 
  
Carmen schiță un zâmbet subțire și făcu acel gest care să-l liniștească pe soț: treaba ta, nu-mi pasă! Cristi era plin de datorii! 
  
Nu mai lucra cu același avânt ca pe vremuri. Nu mai făcea gărzi, îi era teamă să o lase peste noapte singură pe Carmen. Dacă pleacă? Dacă are un amant? Dacă...? Dacă... Calitățile sale de medic valoros, căutat de genul feminin, slăbi. Pierdu o tânără la o operație banală ceea ce i-a adus dezaprobarea din partea conducerii. A trebuit să dea socoteală, să facă față familiei femeii. Îl salvă de la concediere faptul că tânăra fusese cardiacă și nu se afla sub tratament. Într-un cuvânt, Cristian o ducea greu financiar. Carmen nu știa toate acestea. Ea cheltuia fără măsură, ea cerea mereu, mereu. Iar el se conforma. Pentru că venitul lunar scăzuse mult, de la paciente cădea prea puțin, apelă la singura sursă aflată deocamdată la dispoziție: împrumutul de la acel domn Stănilă, care l-a salvat cu câțiva ani în urmă. Acum nu era problema de a achita rate la bancă. Delia preluase ea împrumutul, achitase în doi ani casa. Asigură împrumutul cu locuința care figura încă pe ambii soți. Stănilă nu avea de unde să știe. Și, odată ce avea acte la mână nu-i mai păsa de situația existentă. Reuși să achite ratele împrumutului un timp, apoi când intră din nou într-un gol financiar îl rugă pe Stănilă să-l păsuiască o lună și încă o lună. Începu să joace poker. Câștigă! 
  
Își achită datoriile. 
  
— Diseară voi veni mai târziu, iubito, îi spuse Cristi proaspetei sale soții. 
  
— Voi încerca să te aștept, dacă nu reușesc, găsești tu pizza o încălzești la microunde. Eventual îți las un ceai și ți-l încălzești tu. Dar nu-mi place Cristi, lipsești destul de des de la un timp încoace și vii târziu acasă. Nu înțeleg! Nu faci gărzi, nu ești la spital, atunci unde stai? 
  
— Vei afla la momentul potrivit, ai răbdare! 
  
Pierdu totul! Toți banii puși în joc plus o sumă mare pe care trebuia să o achite în cel mai scurt timp, maxim patruzeci și opt de ore. Nu avea curaj să se îndrepte spre casă. Era două noaptea. Totuși voi merge acasă. Am o sticlă de whisky în debara. Îmi este necesară ca aerul. Apoi voi vedea ce fac, o să mă gândesc! Se urcă în mașină. Bine că m-ai am mașina ! Ce se întâmplă cu mine, de ce alunec vertiginos? De ce nu mă opresc? Sunt medic, cunosc psihologia ființei umane. Știu că anatomic iubirea poate fi extirpată. Atunci, ce diavol mă împinge? Am uitat de draga mea fiică, am uitat de mama ei. Nu mă gândesc la ea, e fostă, asta a trecut. Dar nu întrezăresc calea ce mă poate duce la lumină! Vinovată de toate acestea este ea, Delia! Pentru că nu a știut să ierte, să accepte schimbarea din viața mea. Ea, dușmanul meu cel mai mare. Are dreptate Carmen! Delia ne-a stricat toată viața! Să-i dau bani pentru jumătatea de vilă? Pe dracu! Ea trebuie să-mi plătească mie că am acceptat-o în locuință, că am plecat eu și am locuit strâmtorat în garsonieră, iar ea, duduia, s-a lăfăit în șase camere. Plus că avea cabinetul în locuința mea! Da, am fost prea bun, i-am acceptat prea multe! O voi trage la răspundere! Nu îi plătesc nici un leu și o dau afară din locuință. Așa poate gândi un bărbat aflat în faliment uman! Un bărbat ale cărui studii îl situează mult deasupra mediocrilor, a uitat tot. Cum este posibil? Ce rol au în această situație, inteligența, studiile? Unde se află logica? 
  
Ajunse acasă. Se îmbătă criță cu toate că încă nu suferea de această patimă. Dar situația neagră în care se afla cerea putere pentru a trona. Se trezi târziu. Carmen nu era acasă. Ea îl lăsase să doarmă. Nu putea suferi beția. Tatăl ei era bărbat liniștit, nu agrea băutura. De altfel, nu-l văzuse pe Cristi atât de beat încât să nu poată pleca la serviciu. Așa că plecă ea. Primi un telefon de la vechea ei cunoștință, Emilia. 
  
— Să ne întâlnim să-ți povestesc ceva tare, îi spuse aceasta. S-au întâlnit la ora unsprezece în fața unui magazin aproape de școala pe care o frecventa Cristina. Despre acest lucru află Carmen în urma întâlnirii. 
  
— Bună, dragă Emilia! Erai foarte agitată la telefon! Ce s-a întâmplat nou în viața ta? Te măriți? Pentru că, uite! Carmen îi arătă degetul unde strălucea verigheta. Poți să mă feliciți. 
  
— De când nu ne-am mai văzut? Bine, bine, felicitări! Era de așteptat asta, doar îți doreai! Dar acum am pentru tine o știre senzațională, care și urechilor tale le va face plăcere. 
  
— Așa, repede! Treci la știri! Despre tine? De ce nu ești la serviciu la ora asta? Nu ai plecat în excursie, pe undeva? 
  
Emilia, aproape că țipă la Carmen. 
  
— Lasă asta ascultă bomba! Sunt bonă sau guvernantă, nu contează titlu, la fiica ta vitregă. 
  
Carmen se opri din mers. Atât de șocată rămase de vestea primită încât se împiedică. 
  
— La cine? La micuța soțului meu? Ce cauți tu acolo? Dar serviciul tău de la agenția de turism? 
  
— E lungă povestea. Am patruzeci de zile concediu de drept, apoi depun cerere pentru concediu fără plată. Dar sper să nu fie nevoie, rezolv asta mai repede. 
  
Carmen privi fața Emiliei. Trăsăturile ei aproape banale păreau schimbate. Era într-o stare de surescitare ce depășea normalul. Fata asta nu e întreagă la minte. E bolnavă. Ce se întâmplă? La vârsta ei ar trebui să-și vadă de viața ei nu a altora. Până și Carmen judeca comportamentul acestei tinere ca fiind în neregulă. Totuși curiozitatea o împinse să afle ce dorește de fapt Emilia. De ce preferă să facă pe guvernanta? 
  
— Îți imaginezi cât sunt de aproape de acea ființă ce mi-a nenorocit mama? Pentru că eu nu ți-am spus prea multe, dar mama nu și-a revenit după procesul în care a pierdut foarte mult. Nu este vorba doar de serviciu aici, dar cu timpul mama a devenit alcoolică și a murit în spital în comă alcoolică. Spune atunci cum să nu mă răzbun? 
  
Carmen ascultă destul de plictisită la început, dar simțind ura din glasul Emiliei înțelese că aici se ascunde un lucru grav. Se așezară la o masă în cafenea. Cafeaua Emiliei se răcise, ea uitase în focul discuției să-i dea importanță. Totuși privirea ei se îndrepta mereu spre ceas. Sunt atentă, la fără un sfert să fiu în fața școlii. Doresc să am un comportament perfect. 
  
— Bine, Emilia, dar ce dorești tu de fapt? 
  
— Să mă răzbun! 
  
— Pe acest copil? 
  
— Nu! Pe mama copilului! 
  
— Și ce dorești să faci? Să o împuști, să bagi cuțitul în ea? zise râzând Carmen. 
  
Emilia o privi insistent. 
  
— Nu trebuie să râzi de mine. Nu mă gândesc așa departe, nu fac eu crime, dar găsesc ac pentru blana ei. 
  
— Eu sfaturi nu am să-ți dau, nu am pentru ce să mă răzbun. Mi-am îndeplinit dorința, sunt doamna Moga, urmează moștenitorul. În ceea ce privesc alte chestiuni asta e problema soțului, să rezolve el cu locuința, etc. 
  
Emilia privi la ceas: 
  
— E timpul să mă îndrept spre clădirea școlii. Ai dreptate, poate m-am aprins eu prea tare. Fii fericită dragă, mulțumește-te cu ce ai, lasă altora bătaia de cap. Lasă achit eu cafeaua, fac cinste. 
  
Se ridicară de la masă, Carmen urmându-și traseul programat, magazine de lux, Emilia spre clădirea școlii. 
  
Cristi se trezi supărat, bineînțeles pe sine. Bău cafeaua, se îmbrăcă și plecă la spital. Avea de făcut o intervenție ușoară unei tinere. Își consultă mâinile, mâini fine de chirurg. Tremurau. Dar până ajunse la spital se liniști. Mintea sa se eliberase artificial de greutăți. Le trecuse pe celălalt umăr, dându-și răgaz de cugetare. Acum atenția sa va fi îndreptată spre intervenție. Intră în cabinet obosit. Chemă asistenta și o rugă să-i aducă o cafea tare, amară. 
  
— Sunteţi supărat domnule doctor? îl întrebă asistenta dându-i cafeaua comandată. De la un timp nu mai sunteți așa vesel. Au început colegii dumneavoastră să discute. Doar mi-aţi spus că sunteți fericit cu Carmen. 
  
Uneori, fiind de gardă și fără urgențe, aveau timp să discute și despre problemele lor personale. 
  
— Nu, Andra, e bine totul, sunt puțin obosit, m-am culcat târziu. 
  
Andra luă cana goală și ieși din cabinet. 
  
— E bine! făcu ea semn celor două asistente de serviciu. Uneori doctorul le făcea observații dacă nu era totul în stare perfectă. L-au zărit supărat și se așteptau la observații. Dar el părea absent. 
  
Târziu, ajunse acasă. Carmen cumpărase doi pui gata prăjiți, cartofii pai îi cumpără de la alt magazin, făcu totuși o salată proaspătă de varză. Cristi intră în garsonieră trist și fără chef. Nici măcar la Carmen nu privi și nu o sărută ca altă dată. Făcu o pauză în gânduri, dar ajuns acasă acestea îl năpădiră. Nu vedea nici o ieșire. Nici vorbă să-i poată da lui Delia banii pentru jumătatea lui, dimpotrivă, vila o putea lua Stănilă. Desigur în caz de proces se clarificau treburile, el rămânea fără jumătatea lui. Mâncă în silă. Ar fi vrut să-i facă lui Carmen observație că nu gătește, cumpără doar preparate gata făcute. Ce viață bună a dus cu Delia din acest punct de vedere, gândi el. Dar tăcu. Mâncă pentru că îi era foame. 
  
Carmen așteptă să termine de mâncat, apoi îi aduse un pahar de suc de portocale făcut de ea și îi spuse: 
  
— Am o veste trăsnet! Astăzi am aflat ceva formidabil, Cristi! 
  
Cristi privi posac la entuziasmul lui Carmen. 
  
— Nu știu, draga mea, dacă sunt dispus să ascult ceva, mă doare capul și am avut o zi grea. 
  
— Ai avut și o noapte grea Cristi, te-am auzit când ai sosit acasă. Dar vestea care ți-o dau te va scoate din nepăsare dar, s-ar putea să ai mari dureri de cap. 
  
— Ei, hai vorbește, remarc că nu ții cont de starea mea! 
  
Carmen începu să-i relateze întâlnirea cu Emilia. Cristi o cunoscu pe Emilia în perioada când iubita sa lucrase acele câteva luni în turism. Nu-i făcu o impresie bună: 
  
— Prea tăcută, interiorizată, nu ai nevoie de o astfel de prietenă, îi spuse el lui Carmen. 
  
Între timp, Carmen părăsi locul de muncă și terminase cu Emilia. Și, iată, revine această persoană din nou în discuția lor. În timp ce Carmen îi relată întâlnirea, Cristi deveni din ce în ce mai agitat. 
  
— La fiica mea? Aceasta poate să fie în mare pericol. Să anunț poliția! 
  
— Stai liniștit, Cristi. Nu face ea nimic copilului. Dimpotrivă, ai putea prin intermediul ei să-ți iei fetița, doar îți dorești asta. Și desigur, vila! Fără să mai achiți ceva. 
  
— Nu discut astfel de probleme. Nu sunt dispus să i-au în considerare pe această așa-zisă amică a ta. 
  
— Nu-mi este amică, e doar o cunoştinţă care păstrează o ură de nepotolit fostei tale neveste. Are motive întemeiate spune ea, să urască această femeie din vina căreia ar fi murit mama ei. 
  
— Mă aștept ca tu, Carmen, să pui la punct pe această duduie. Lasă baltă această prietenie, nu duce nicăieri. Tu ce interese ai? Noi doi suntem bine! 
  
— Da? Noi doi suntem bine? Câteva luni ne desparte de timpul în care vom fi trei? Copilul meu nu are casă! țipă Carmen. 
  
— Acum nu doresc să discut pe această temă. Ai răbdare până mâine! Vom discuta mâine, să văd spre ce mă îndrept. 
  
— Eu îți fac o propunere, Cristi! Întâlnește-te cu Emilia și discutați voi doi. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!