Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sosi la familia Tomescu părinții Deliei, destul de emoționat. Cu toată tristețea simțită după nefericitul eveniment, își aminti cu emoție de perioadă când el era soțul Deliei, de bucuria cu care părinții acesteia îl primeau în casă, de felul lor plăcut și prietenos cu care îl înconjurau. S-a simțit bine în familia Deliei, le-a păstrat o amintire neumbrită. Tatăl Deliei l-a primit strângându-l în brațe, ca el să simtă compasiunea sa. 
  
— Dragul meu Anton, condoleanțe! Mi-a fost foarte drag părintele tău, am rămas în relații bune chiar și după ce voi doi v-ați despărțit. Cel puțin, tatăl tău a aflat vestea cea mare că sunteți din nou împreună. L-ai făcut fericit, sunt sigur de asta! 
  
Aceeaşi primire caldă i-a făcut și mama Deliei. Părinții i-au lăsat să discute, ei retrăgându-se în dormitorul lor. 
  
Anton îi povesti Deliei despre situația în care a rămas mama sa și că, probabil, va trebui să-i stea un timp alături. O să se prelungească puțin peste termenul pe care l-am prevăzut, timpul ce ne va despărți, draga mea. 
  
— Anton, suntem oameni trecuți de patruzeci de ani și nu mai suntem tinereii geloși care am fost. Înțeleg! Stai cât crezi că este nevoie, să rezolvi ce trebuie. Vom vedea cum este mai bine să procedăm. Eu trebuie să plec mâine, o fac pentru fetiță, am lăsat-o la părinții colegei sale, îi știi și tu. Dar dacă nu poți veni mai devreme vom veni noi, eu și Cristina, în vacanța de primăvară. 
  
S-au despărțit triști. Inimile lor tânjeau după intimitate, după liniște, după viața de familie. Pe drum, la întoarcere, în mașină, Delia încerca să-și facă puțină ordine în gânduri. S-au adunat foarte multe. Seara trecută, după ce plecă Anton, Delia vorbi cu Cristina la telefon. Fetița părea neliniștită și parcă speriată, gândi Delia. 
  
— Ce ai, draga mea? Nu te simți bine acolo la părinții prietenei tale? 
  
— Ba nu mamă, îmi este bine! Tata m-a sunat. I-am spus că nu sunt acasă și că tu ești plecată. Dar el a vorbit foarte urât despre tine și am plâns. De asta sunt necăjită. Mi-a spus că dacă tu nu te întorci mâine, vine și mă ia acasă la el. Dar eu nu vreau! Carmen se poartă foarte urât cu mine. Ce bine că vii acasă mâine, mamă! 
  
Convorbirea cu Cristina a supărat-o foarte tare , dar nu i-a spus nimic mamei sale. Acum, pe drum, se gândea că trebuie să rezolve problema siguranței fiicei sale și în primul rând să caute o persoană de încredere care să o ajute, în caz de nevoie, la lecții. Ce femeie cumsecade i s-a părut bunica lui Carmen. Dar uite ce a ieșit! Desigur, femeia nu s-a gândit că nepoata ei își va schimba rolul, devenind din profesoară, metresă. 
  
La câteva zile după sosirea Deliei acasă o sună Cristi. Începu să îi reproșeze că nu are suficientă grijă de fată și că i-o va lua, dacă se mai întâmplă. Au discutat destul de tăios, Cristi uitând că Delia i-a fost soție ani buni și că au avut o familie reușită. Acum îl conducea orgoliul și dorința nestăpânită de a avea casa doar pentru el. 
  
— Mă voi muta în vilă cât de curând. Peste o lună mă voi căsători cu femeia pe care o iubesc. Îți dau termen de gândire. Acceptă să-ți plătesc jumătate din valoarea vilei și găseşte-ţi altceva! Eu vreau să locuiesc acolo! Nu putem locui în aceeași casă. E clar? 
  
Delia simțind încăpățânarea și chiar ura din vocea fostului soț, gândi că trebuie să ia în serios ideea mutării ei din locuință. Tristă, resemnată gândi că e vremea să cedeze. Își va căuta o altă casă, nu are altă soluție. Cristina va fi supărată, dar va veni la tatăl ei conform hotărârii judecătorești. Voi căuta o agenție imobiliară, să mă orientez. Într-una din zilele când fata îi spuse că după ce a ieșit de la școală a urmărit-o un domn, s-a hotărât să-i caute o supraveghetoare. Dădu anunț la ziarul local. Întrebă două colege de breaslă, o rugă pe secretară, poate aude de o persoană potrivită pentru Cristina. 
  
— Aveți vreo preferință, doamna Delia? o întrebă secretara. 
  
— Să nu fie foarte tânără! Desigur, doresc o doamnă mai tânără, sau o pensionară fost cadru didactic. Prefer, totuși, o persoană mai tânără, aș fi mai sigură că la un moment dat o poate apăra pe Cristina. Dacă tu cunoști pe cineva... mi-ar conveni o persoană cu referințe sau altfel spus să fie recomandată de cineva. 
  
Seara, înainte de culcare, mama și fiica discutau diverse. Cristina avea aproape zece ani și o maturitate puțin forțată, probabil datorată evenimentelor din familie. Uneori, ochii ei erau trişti și suferea în tăcere după tată. Îi plăcu și de Anton, chiar de la bun început. O cuceri bunătatea și felul serios cu care o trata. Dar tata! Tata, era tata. Ea știa că și el o iubește. Dar era sigură că acea Carmen nu o iubea și nici ea nu o va iubi vreodată. I l-a luat pe tata! A făcut-o nefericită pe mama. 
  
— Astă seară, mamă, aș fi dorit să stau cu tine mai mult. Ești ocupată ziua, vino aici lângă mine. 
  
— Dar unde sunt eu? Sunt departe de tine, scumpo? Am de verificat dosarul acesta și sunt doar a ta. 
  
— Mereu ai de lucru, doresc să-mi acorzi doar mie o săptămână întreagă. 
  
— Cristina, ești bine? Astăzi îmi pari neliniștită și tristă. S-a întâmplat ceva? 
  
Delia se ridică de la masa pe care dosarul ce dorea să-l verifice stătea desfăcut și se apropie de Cristina. Îi băgă mâna în părul șaten, bogat, puțin aspru. 
  
— Ești foarte frumoasă mica și dulcea mea fiică. Semeni cu tăticul tău. Trebuie să recunosc că este un bărbat frumos tatăl tău. Și îi iert păcatele pentru că mi te-a dăruit. Te iubesc fetița mea dulce. Promit să fac tot ce depinde de mine să fii fericită. 
  
Îi privi ochii albaștri, un albastru liniștitor cu unduiri verzi. Era o copilă dulce, dar puțin prea matură. Copilăria ei zburase devreme, lăsându-i ochii triști. 
  
— Știi, Cristina, sunt foarte mulțumită de rezultatele tale școlare, dar simt nevoia să te protejez, să-ți ofer pe cineva care să aibă grijă de tine când eu nu sunt cu tine. 
  
— De ce mamă? Nimeni din colegi nu are codiță după sine. Ba, mi-am amintit. Am o colegă, Florina, vine după ea la școală o tanti în vârstă iar băieții râd și fac glume proaste. Se pare că tatăl ei lucrează în străinătate și aceasta ar fi cauza. 
  
— Vezi bine că am procese atunci când tu ieși de la școală. S-au înmulțit huliganii.Îți pasă de colegii răutăcioși? 
  
Cristina nu comentă, gândindu-se că poate ar fi în siguranță, că mama are dreptate. Își aminti de domnul acela bătrân care se luase după ea. 
  
— Dar să nu fie cineva în vârstă să mă plictisească! 
  
— Dar cu bunica ta, te-ai plictisit? 
  
— O bunică e altceva, mamă! Da, mi-ar place cu bunica! 
  
Dar nu găsiră o bunică. La o săptămână după ce Delia dădu anunț la ziar, sună telefonul. Se recomandă o voce feminină: 
  
— Am douăzeci și șase de ani, studii superioare, problemă este că firma unde am lucrat a dat faliment. Pentru un timp îmi doresc un serviciu mai puțin stresant. Mi-a plăcut anunțul dumneavoastră. 
  
S-au înțeles să se vadă. A doua zi, în cabinetul Deliei, sosi o tânără, decent îmbrăcată, cu ochelari de vedere ce îi ascundeau culoarea ochilor și privirea directă, părea o tânără serioasă aflată poate în derivă. I-a întins Deliei o hârtie, o recomandare, mai bine zis o caracterizare de la fostul loc de muncă. S-au înțeles foarte bine. Chiar dacă salariul cerut era puțin cam pipărat, Delia o plăcu și se hotărî: 
  
— Puteți începe de mâine, domnișoară Emilia? 
  
— Desigur, la ce oră îmi voi începe activitatea? 
  
Astfel începu colaborarea. Ce planuri avea Emilia, marea dușmancă a Deliei? 
  
— Cum se poartă cu tine domnișoara Emilia? O întrebă Delia pe Cristina. 
  
— Bine, mamă, îmi place de ea! Știe foarte multe lucruri, când venim de la școală îmi povestește atât de multe! 
  
— Ce anume îți povestește? 
  
— Despre ea, despre copilăria ei. Știi, mam, ea cunoaște foarte multe țări. Mi-a spus despre Spania foarte multe povești interesante! 
  
Delia se miră de domeniul în care excela noua ei angajată, dar acest lucru nu influența liniștea fiicei sale. 
  
Cu o seară înainte a vorbit la telefon cu Anton. i-a povestit că urmează să se hotărască în privința locuinței. 
  
— Am hotărât să vând partea mea fostului soț. Mâine mă întâlnesc cu el, vine el la cabinet. O să-i cer o sumă rezonabilă pentru partea mea. Nu pot face altfel iar , eu la rândul meu, îmi caut o locuință pe care să o cumpăr. Am luat legătura cu o agenție imobiliară. Te aștept pe tine să hotărâm ce cumpărăm. 
  
Anton o rugă să aibă puțină răbdare. Trecuse o lună de la moartea tatălui său. Mama lui se mai liniști, nu avea încotro și se obișnuise cu noua ei stare. Îi era oarecum mai ușor pentru că fiul îi era alături , puțin desigur,numai seara atunci când sosea de pe la treburile sale. 
  
Anton rezolvă în mare parte pregătirea de primăvară pentru că în două săptămâni dorea să se întoarcă lângă Delia și Cristina. Acolo, împreună vor pune la cale viitorul lor, viitor din care trebuie să facă parte și mama sa. 
  
A doua zi Delia se întâlni totuși cu Cristi. Acesta sosi cu puțină întârziere față de ora stabilită, se scuză argumentându-și întârzierea cu probleme urgente ivite la spital. 
  
— Nu m-am îngrijorat, Cristi, doar ne cunoaștem, înțeleg că în munca ta neprevăzutul există. Bine că nu a fost mai mult de atât. 
  
Acum sunt liniștită, bănuiesc că știi și tu, am o tânără care are grijă de timpul fiicei noastre. 
  
— Da, bine ai făcut! De altfel, mă gândesc că în vacanța aceasta de primăvară Cristina să stea la mine. Doresc să mă implic și eu în educația ei. 
  
— Sunt de acord, dar garsoniera pe care o deții îi permite fiicei tale să locuiască cu tine? 
  
— De asta sunt aici, să clarificăm odată ce pretenții ai, cât îmi ceri pentru partea ta de vilă? 
  
Delia pregătise o sumă pe care să i-o ceară. Se consultase cu specialiști în domeniu, nu dorea nici să fie prea blândă, dar nici să fie păcălită. Acum altfel se punea problema. Erau doi străini ce doreau același lucru. Îi spuse suma. Va avea nevoie de acești bani în cel mult două săptămâni pentru că trebuie să-și cumpere altă locuință. 
  
— Credeam că te muți acasă, în orașul tău. Am înțeles că acolo se află și viitorul tău soț! 
  
— Și el se va muta aici, alături de mine! 
  
Cristian tăcu. Privi insistent la suma pe care ea i-o scrisese pe o hârtie. 
  
— E rezonabil, nu ai exagerat, doamnă, ca întotdeauna. E bine! Sunt de acord! E bine că îmi oferi aceste două săptămâni până la achitarea banilor. 
  
A ajuns acasă, la garsoniera pe care o ocupa alături de Carmen, care de două săptămâni, purta verigheta pe inelar. Era deja soția lui Cristian Moga. Iată, într-un fel, a intrat în rândul doamnelor onorabile cu statul de soție. Evenimentul a avut loc într-un cadru restrâns fără prea mare publicitate. Cristi era nevoit să-și facă ordine în viață. Carmen era, de această dată, într-adevăr însărcinată. Gata, aceasta este calea pe care voi merge, un copil, o femeie pe care o iubesc! Nu știa ce îi aduce viitorul alături de ea. Îi putea fi fiică, ceea ce nu era de neglijat. Se părea că iubita sa, Carmen s-a liniștit și s-a împăcat cu soarta dar dorește, neapărat, să locuiască în casa în care locuiește Delia. 
  
Cristian sosi acasă destul de liniștit. Se așteptase ca Delia să ceară o sumă mai mare pentru partea ei de locuință. Așa că intră vesel în cameră. Carmen se pregătea să vizioneze un film. Nu mai lucra, stătea acasă, așa cum își dorise Cristi. Se domesticise, își planifică să fie cuminte până va obține titlu de nevastă și mai nou, iată, de mamă. Apoi va vedea ce va face. Deocamdată prezentul trebuie rezolvat. Arăta bine, avea multă grijă de siluetă, de fața-i cu piele strălucind de sănătate. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!