Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 2064 din 25 august 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
. Cristi nu a fost de acord. Aflase și el că Delia s-a împăcat cu fostul soț așa că îi spuse: 
  
— Ai posibilitatea să te întorci acolo, la tine, să te muți cu probabil viitorul tău soț. 
  
Delia avea o situație foarte bună, o clientelă serioasă, un nume, o școală pentru fată, un oraș pe care l-a îndrăgit. După un număr de ani nu se mai face ușor reintegrarea în altă societate. Nu mai era tânără și nu avea curajul unui nou început. Și, desigur, îndrăgise locuința, chiar dacă amintirile curgeau în fiecare colț. Aici a fost fericită, aici a plâns. Îl sună pe Anton să-i relateze rezultatul de la ședința de partaj. 
  
Anton sosi acasă destul de târziu. Își lăsă haina groasă pe cuier, își încălță papucii de casă și se pregăti să facă un duș. Fusese plecat de dimineață. Găsise doi bărbați pe care îi angajă pentru lucrările de primăvară. 
  
— Terenul să fie curățat, peste două săptămâni descoperiți trandafirii, faceți săpătura. Am consultat prognoza meteo, primăvara își face apariția. Veți avea mult de lucru. 
  
Îi duse pe oameni pe teren să le arate ce au de făcut, intră și pe la primărie să achite impozitele pentru anul în curs. Dorea să încheie în două săptămâni tot ce avea de făcut pentru a se putea întoarce la Delia. După ce făcu dușul, intră în camera sa în care locuia încă din adolescență. Așa hotărâse, va locui cu părinții până va sosi clipa schimbării din viața sa. Când au aflat părinții despre intențiile sale și de alegerea făcută de fiul lor, au fost impresionați de faptul că soarta, iată, îi aduce din nou împreună pe cei ce s-au iubit și au fost căsătoriți. Se bucurau pentru fiul lor, dar exista și o temere. Femeia, viitoarea și fosta lor noră, avea un copil și un fost soț, altul decât fiul lor. 
  
De ce s-a despărțit de al doilea soț? se întreba mama. Ca orice mamă își făcea griji. Fiul meu a fost atât de nefericit! 
  
— Dar nu mai este un copil, e bărbat cu o vârstă respectabilă. Lasă-l în pace nevastă! spunea tatăl. 
  
Când Delia îi telefonă tocmai se pregătea de culcare. Era foarte obosit, umblase kilometri pe jos pe unde nu a avut acces cu mașina. 
  
— Mi-ai dat temă de gândire, scumpo, mâine te sun pe la prânz, să-ți spun cum văd eu lucrurile. Urmează să ne consultăm în privința planurilor noastre. E bine așa? Te sărut draga mea, sunt foarte obosit și doresc să termin tot ce mi-am propus pentru a ajunge în timp record la tine. 
  
Anton a avut o noapte zbuciumată și a adormit greu. La un moment dat, în timpul nopții îl trezi mama sa. 
  
— Anton, tatei îi este rău! Hai repede dragul meu! 
  
Buimăcit se ridică din pat și se grăbi să ajungă în camera părinților. Cu două perine sub cap, tatăl respira greu. O mână îi atârna pe marginea patului, iar cealaltă se strângea haotic în dreptul inimii. 
  
—Acolo e durerea cea mare! spuse mama. 
  
— Ai chemat Salvarea? 
  
— Nu, încă nu! țipă mama. Când m-am trezit și l-am auzit pe tata gemând am fugit la tine. 
  
Anton formă numărul de la Salvare. 
  
— Vin imediat. Să ne îmbrăcăm mamă, nu avem ce face altceva. Să nu-l mișcăm. Se apropie de tată. Mă auzi tată? Ce ai? Unde te doare? 
  
Dar acesta nu răspunse, gemea doar, ținându-se cu mâna în dreptul inimii. Salvarea apăru destul de repede. Ei erau îmbrăcați. Medicul i-a luat tensiunea. 
  
— Urgent, ridicați-l! Se pare că e un infarct. Câţi ani are domnul Ghițescu? I-ați pregătit buletinul? 
  
— Șaptezeci și nouă, îi dădu răspuns Anton, întinzându-i și buletinul. 
  
Bătrânul se stinse a doua zi iar Anton nu reuși să-i dea un telefon Deliei. Nici în ziua aceea, nici a doua zi. Fusese extrem de ocupat iar Delia își făcea griji. 
  
În schimb, primi vești de la mama sa: 
  
— A murit domnul Ghițescu! Anton, vai de capul lui, aleargă să rezolve mulțimea de probleme! Nu știu dacă mai are timp și pentru altceva. Mâine îl înmormântează pe domnul Ghițescu. Orașul nostru îi va simți lipsa, ajuta cu sfaturi pe toți cei ce voiau să știe despre problemele agriculturii. A fost un om minunat! 
  
Delia nu o mai ascultă și o întrerupse: 
  
— Mamă, la ce oră este programată înmormântarea? 
  
— La ora patrusprezece. De ce întrebi? Vrei să vii? Poți veni? 
  
— Este vorba despre tatăl viitorului meu soț, mamă! 
  
Desigur, mama știa de reluarea relației fiicei sale și încerca să spere că va fi mai bine decât prima oară. 
  
— Vino, Delia! Poate e bine! Nu ai venit acasă de prea mult timp și poate mai rămâi cu noi. Lasă-ți ordine la cabinet! Dar cu fata? Ce faci cu Cristina? 
  
Zăpăcită, Delia uită de fiică. O impresionase vestea primită. Da, era un om în vârstă tatăl lui Anton, dar și el și-ar fi dorit poate, să participe la schimbările din viața fiului său. 
  
— Cristina, vino lângă mine, draga mea! Trebuie să-ți spun ceva. A murit tatăl lui Anton. Mi-ar fi plăcut să te cunoască, dar s-a întâmplat foarte repede și nu se mai poate face nimic. Eu vreau să merg acolo, la Anton, stă în același oraș cu bunica ta. Ți-am m-ai povestit asta. Trebuie să plec neapărat și nu te pot lua cu mine pentru că nu poți lipsi de la școală. Ce părere ai? Cu cine dorești să rămâi? Nu am încredere în menajeră, în doamna Ticulescu. Nu e bine să rămână în casa noastră peste noapte. 
  
— Mamă, vorbește cu mama Luizei, doar am mai rămas la ei și a rămas și Luiza la noi când au plecat părinții în Suedia. 
  
— Da, și eu m-am gândit, dar am dorit să te consult. 
  
Delia plecă liniștită, Cristina rămânând cu familia prietenei sale, Luiza. 
  
Anton împreună cu mama sa depănau amintiri legate de tatăl său care era depus la casa mortuară. 
  
— Tatăl tău iubea această poveste de dragoste care a rezistat în inima ta, atâta vreme! Îmi spunea: Povestea lor de iubire, a fiului nostru cu Delia, e tare interesantă! Iată, fiul nostru a iubit ani de zile aceeași femeie. Așa cum și eu, draga mea Cecilia te-am iubit o viață. Asta am vorbit noi, dragul meu când tatăl tău zăcea pe patul de spital. Speram... speram că-și va reveni și poate va dansa la nunta ta! 
  
Anton cu Delia s-au văzut în fugă, cu câteva ore înainte de înmormântare. 
  
— Iartă-mă Delia, am fost luat așa pe nepregătite... Nu înseamnă că am uitat de tine! Dar știindu-te nefericită, cu o mulțime de probleme pe cap, mă durea sufletul să te supăr și eu cu o veste atât de tristă. Dar, iată-te! Ești aici lângă mine, cu mine, să mă sprijini în suferința mea. Mulțumesc iubito! Sunt supărat că nu am reușit să discut cu tata mai mult, așa cum obișnuiam noi doi. Credeam că m-ai este vreme! Uite cum vine sfârșitul, fără să te pregătească prea mult. A suferit puțin, dragul meu tată, măcar acest gând mă linişteşte. Acum, tu și mama sunteți viața și speranța mea. 
  
Delia l-a așteptat pe Anton, a doua zi după înmormântare, acasă la părinții ei. Așa au hotărât. Ea urma să plece a doua zi, de dimineață. Acum, Anton avea o problemă în plus. Cum să procedez cu mama? Nu o pot lăsa singură și să plec! Cum vor face încă nu se hotărî, era prea devreme. Totuși, la întâlnirea cu Delia se gândi să discute și cu ea despre acest subiect. 
  
— Mamă, te las cu mătușa vreo două ore, plec să mă întâlnesc cu Delia acasă la părinții ei, mâine ea se întoarce la Brașov și doresc să schimbăm câteva cuvinte în liniște. 
  
— Du-te băiatul meu! Rămân cu sora mea, Minodora, vine pe la cinci. Du-te liniștit! Vreau să rămân câteva clipe cu amintirile mele și să-l plâng în liniște pe tatăl tău. 
  
Se ridică greoi din fotoliu, luă de pe raftul bibliotecii fotografia soțului. O sărută cu evlavie și o așeză la loc cu o liniște nefirească. O căsnicie de cincizeci de ani nu stă în fotografii sau în amintiri răzlețe, ea rămâne pe veci înrămată în inimă și în acel colț al creierului destinat amintirilor nemuritoare. 
  
Și Delia și Anton erau copii singuri la părinți. E un avantaj uneori dar, de cele mai multe ori, nu e de loc bine. Părinții își pun nădejde în unicul copil ,iar uneori, ajung la bătrânețe foarte singuri. Acel unic copil are și el viața sa, are o familie. 
  
E nespus de trist când unul dintre părinți rămâne singur atunci când partenerul sau partenera pleacă mai devreme. Așa se întâmplă și acum cu familia lui Anton. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!