Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 2057 din 18 august 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAP. 12 
  
Delia se simțea bine. Sănătatea ei se restabili. Rezultatul analizei îi lăsă pe medici foarte nelămuriți. Concluzia era jalnică. Substanța găsită provenea de la otrava folosită pentru șoareci. Nu s-au așteptat la un astfel de rezultat, dar era încurajator totuși, se putea întâmpla în orice situație. Poate vreun șoarece infestat cu otravă o a ajuns pe un aliment la care Delia a avut acces. Cine știe? poate chiar pâinea cumpărată a fost în contact cu otrava, cu șoarecele îmbolnăvit. Acum se părea că lucrurile s-au mai liniștit. Chiar și Ștefan s-a liniștit. Doar Delia era nelămurită. Cum se face că doar eu am avut acces la acel aliment? Sunt în locuință cu fiica mea, cu menajera. Desigur sunt nespus de bucuroasă pentru faptul că doar eu am avut de suferit, dar încerc să-mi explic. Eu nu-mi cumpăr și nu mănânc nimic fără să-i dau și fiicei mele. Cred că doar eu am fost vizată. Ce bine că scumpa mea nu a fost în atenția criminalilor sau a acestei nefericite întâmplări! Dar un alt gând persista. Poate că hărțuirea aceasta a fost pusă la cale în perioada când fiica mea era plecată la mama! Asta trebuie să fie! își spuse Delia. Nici menajera nu era în locuință iar familia Sorescu a sosit chiar în preajma nunții. Așadar, se putea întâmpla în cele două zile în care am rămas singură în locuință, gândi Delia. Oare cine ar fi putut ști că eram doar eu acasă? Cine putea avea acces la informații decât fostul soț și iubita acestuia? Ștefan trebuie să afle acest lucru. Nu pot să-mi permit să fiu indiferentă la ceea ce s-a întâmplat și nici la ce ar mai putea avea loc. Delia nu credea că este vorba de o întâmplare. 
  
— Deocamdată așteptăm! Poliția este la curent cu toate aspectele. Să-i lăsăm să-și facă treaba. 
  
Anton rămase alături de Delia până la jumătatea lui februarie. Relația lor deveni foarte apropiată. 
  
— Am reintrat în normalitate, îi spuse Anton. Încă puțin, iubito, și vine ziua cea mare. Mă întorc după ce pregătesc lotul pentru lucrările de primăvară. Voi reveni lângă tine! 
  
Și-au planificat căsătoria pentru luna mai, luna trandafirilor. 
  
Cei mai frumoși trandafiri vor fi pentru Delia mea! 
  
Dar, ce surpriză pregătea Anton! Deocamdată ținea secret planul. Nunta va avea loc în minunatul parc de trandafiri, acolo unde pe zece hectare era stăpân trandafirul! Anton făcea planuri și, uneori Delia îl surprindea zâmbind, aparent fără un motiv. Desigur, avea el un motiv, doar de el știut. 
  
În momentele ei de singurătate Delia își spunea cât a fost de naivă să lase o străină să-i schimbe viața. Iată, ani risipiți, doar pentru o judecată greșită. Îl găsea și pe Anton vinovat. De ce nu a insistat, de ce a lăsat-o să-l părăsească? Dar, mult mai târziu, a aflat că și lui Anton i se spusese că Delia îl trăda, că ar iubi pe altcineva. Cât de mărunți sunt unii oameni! Cât pot fi de diabolici! Cum își găsesc satisfacția în a face rău! Iar ei, Delia și Anton, doi tineri ce se iubeau, s-au lăsat antrenați în minciună. Nu aveau altă scuză decât naivitatea lor, sinceritatea lor față de oameni. Ei doi nemurdăriți de răul din societate au căzut victime. Sau? Cine știe! O fi fost un examen? Ar fi trebuit să aibă mai multă încredere unul în altul! Poate că acea Karma, acel Destin, nu poate fi înlăturat! Trebuie urmat. 
  
Anton se atașă de fiica Deliei. Cum am putut să trăiesc fără să am copii? se întreba el. E minunat să vezi cum o mică ființă are nevoie de tine, depinde de tine, iar inima ta îi poate dărui ceea ce are nevoie. Și Cristina îl iubea pe Anton. Desigur nu-și uită tatăl, dar suferința nu mai era atât de mare. Viața lor împreună decurgea minunat. 
  
Nu mai apăreau nici trandafirii anonimi. 
  
— Le este teamă de tine! spunea Delia. Trandafirii te cunosc Anton și nu permit să fie folosiți în scop de intimidare. 
  
Desigur, râdeau de o astfel de interpretare. În final, râsul pătrunse în casa cea frumoasă. 
  
Ștefan nu mai continuă cercetările. Poliția luă legătură cu Ștefan căruia îi comunică că au aflat persoana care a trimis coroana mortoară și că țin persoana sub supraveghere. Deocamdată nu i-au dat informații ample dar i-au cerut să oprească investigațiile. Au preluat ei cauza. S-a renunțat și la ideea că Delia ar fi fost otrăvită intenționat pentru că nu s-au găsit dovezi. Ea se simțea bine acum, organismul ei se refăcu, îi rămase teama și neîncrederea. Dar, cu Anton alături, viața era alta. Fostul ei soț, Cristi, dispăru din gândurile sale. Ea trăia un nou capitol al vieții. Era din nou îndrăgostită. 
  
— Și nu ai reușit să afli nimic despre cel sau cea care mi-a trimis coroana? 
  
— Nu, Delia! Vei afla la timpul potrivit. Deocamdată lucrurile s-au liniştit. Trăiește-ți povestea de dragoste, reînnoieşte-o, că merită. Acum și eu sunt liniștit. Poate lucrurile se opresc aici. Și pentru că Anton e în preajma ta, am siguranță în ceea ce te privește. 
  
— Da, mă simt bine, Ștefan! Iar astăzi în mod special pentru că am avut un proces dificil și l-am câștigat. Am ajuns să fiu foarte solicitată ca avocat, ceea ce îmi permite o stare psihică bună și, recunosc, o stare financiară mulțumitoare. 
  
— Ce mai știi despre Cristi? 
  
— Nimic, dragă! Doar că a trecut cu o săptămână în urmă pe la judecătorie. Nu știu de ce! Bănuiesc că urmează partajul. La data în care aveam prezentarea , am fost internată și procesul s-a amânat. 
  
— Interesant, Delia! Nu am știut că ai fost programată pentru partaj chiar în acea perioadă când erai pe patul de spital. Nu mi-ai spus ! 
  
— Crezi că eu mi-am amintit în acele clipe când viața mea era în primejdie? Am început să analizez faptele și m-am cam speriat. 
  
Sosi și ziua în care Anton trebuia să plece. 
  
— Lucrările de primăvară nu pot aștepta, ele trebuie făcute la timpul lor! 
  
Nu putea lăsa totul pe mâna altora. Era necesară prezența sa. 
  
— Vom vedea, îi spuse Deliei, voi căuta un administrator bun, pentru început. Ai grijă de tine, iubito! Te rog din suflet fii atentă la tot ce te înconjoară. Să nu-ți scape nimic din vedere. Pa, dragostea mea mică! îi spuse Cristinei. 
  
— De ce pleci, Anton? Nu rămâi cu noi pentru totdeauna? 
  
— Mă întorc cât se poate de repede, Cristina. 
  
Zăpada dădea semne de oboseală. Iarna începuse ușor, dar în ianuarie își intrase serios în drepturi și făcu prăpăd. Începutul de februarie aduse cu sine o mică schimbare. Se opri viforul, cerul se degajă de norii aducători de zăpezi grele. 
  
— Nu pot să cred că anul acesta am putea scăpa mai devreme de iarnă, dar simt un miros special. De unde vine, oare? se întreba nedumerită Delia. 
  
Ieșise destul de neliniștită de la un proces, se gândea că peste câteva zile va avea loc partajul cu fostul soț. Nu au luat contact, nu s-au căutat, deocamdată nu se cunoșteau pretențiile lor. După cum reuși să afle pe căi neoficiale se pare că cei doi, Carmen și Cristi, nu s-au căsătorit și nici nu fusese vorba de a avea un copil împreună. Au fost doar alarme false. Și mai aflase că marea iubire a lui Cristi făcea nazuri. 
  
— Era de așteptat, spunea Dana când Delia discuta cu ea la telefon. 
  
— Eu am renunțat la Cristi demult. Iată, sunt deja doi ani de când m-a părăsit. Acum încerc să mă pun pe picioare. Săptămâna viitoare, joi, avem înfățișare la proces pentru împărțirea bunurilor. Îi dau orice dorește, în afară de copil și casă, restul poate să ia totul. 
  
— Dar acest lucru, bănuiesc, că-și dorește și el, îi spuse Dana. 
  
Partajul se încheie tragic. Bunurile, inclusiv locuința, vor trebui împărțite egal. Fiica lor va locui cu ambii soți în afară de timpul dedicat școlii. Desigur, cunoscând legile, Delia se așteptase la un astfel de deznodământ, a sperat să cadă la o înțelegere cu Cristi. Ea avea bani, dorea să-i achite jumătate din valoarea locuinței. Cristi nu a fost de acord. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2057, Anul VI, 18 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!