Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 2043 din 04 august 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
! Emilia nu uitase de jurământul ei, dar pierduse din vedere pe cea asupra căreia ura ei nepotolită se revărsa. Acum știa! Carmen va fi victimă sau ajutor neprețuit? se întreba ea. Era numai lapte și miere. Cu multă experiență în activitatea de turism îi da noii angajate, lui Carmen, sfaturi legate de problemele de serviciu, așa că o cuceri și deveniră prietene bune. 
  
— De ce ai ales să mergi zilnic să lucrezi ceva ce nu-ți place? Nu înțeleg, Carmen! Ne descurcăm foarte bine draga mea fără salariul tău. 
  
În ultimul timp Carmen lipsea de acasă, pleca și ea să însoțească grupuri de turiști, ceea ce îl supără pe Cristi. Îi era teamă că o pierde. Atâția tineri care roiesc în jurul ei, își spunea Cristi. Dar Carmen avea răspuns pentru toate întrebările. 
  
— Dragule, tu să muncești zece ore pe zi iar eu să stau acasă? Ce să fac acasă? 
  
— Te poți pregăti pentru examenul de anul viitor. Poți lua ore de pian să-ți îmbunătățești repertoriul, parcă spuneai asta într-o zi. 
  
— Iubitule, voi face și asta, dar lasă-mă până în primăvară. 
  
Carmen începuse să câștige bani frumoși. Era încântată. Uneori se ducea pe la părinți, dar aceștia erau foarte nemulțumiți de alegerea făcută de ea. 
  
— De asta am făcut noi sacrificii? Să devii amanta unui bărbat cu atâția ani mai în vârstă decât tine și căsătorit pe deasupra? 
  
Pentru că placa cu reproșuri se tot repeta Carmen își vizita rareori părinții. Cât privește relația ei cu bunica asta se încheiase. Bunica, cea care își puse obrazul pentru ea rămase fără serviciul bine plătit la fetița familiei Moga. Și nu doar asta era marea ei nemulțumire, dar faptul de a fi contribuit în mod indirect la destrămarea familiei Moga, acest fapt ea nu și-l putea ierta. Ce să spunem de situația ei financiară? Acea familie îi completa pensia, desigur pe munca ei. Îi cucerise prin prestația față de mica Cristina, dar s-a sfârșit totul! Ce de încurcături oferă viața! 
  
Lui Carmen prea puțin îi păsa de părinți și de bunică. Acum nu mai avea nevoie de ei. Avea un bărbat puternic alături iar, pentru distracție își găsise și un serviciu. Ce să-ți dorești mai mult de la viață? era întrebarea ei preferată. În excursia la Atena a însoțit-o și Emilia. Când timpul le-a permis, Emilia îi spuse : 
  
— Vino, să mergem la o cafenea splendidă! Ascultăm muzică grecească. 
  
Acolo, în fumul de țigară ce le împresura, Emilia aduse în discuție viața sa: 
  
Nu mi-a fost ușor să ajung aici, să învăț două limbi. Nu de la părinți am avut ajutor, o rudă a tatălui meu cu o funcție frumoasă, m-a ajutat. Coșmarul vieții mele, , cea care mi-a distrus legătura de suflet cu mama, este o cunoștință a noastră comună. 
  
Carmen mirată, îi aruncă privirea întrebătoare, dar parcă însoțită de teamă. Lui Carmen nu-i plăceau complicațiile. Atât de tânără dar cu o experiență să zicem, vastă, în probleme încurcate. Avea ea destule ale ei, nu ar fi avut chef să asculte. Dar cu Emilia nu se putea juca, așa că se făcea că ascultă cu interes. Dar, auzind numele ce apăru în discuția deschisă de Emilia rămase cu privirea ațintită spre ea și cu urechile atente. 
  
— Așadar, ea, această doamnă avocat, Moga Delia, ea mi-a nenorocit mama. 
  
Începu să povestească, desigur ascunzând viciul mamei. Carmen jubila! În sfârșit cineva care să o vorbească de rău pe sclifosita de Delia. 
  
— Ai dreptate, Emilia! Aia este o femeie rea, răzbunătoare și cu ifose. Dar, pe mine mă iubește Cristi! Sunt în divorț. Cât de curând doctorul Moga va fi soțul meu. Atunci să văd ce are de spus înfumurata! 
  
— Știi, Carmen, eu o urăsc mult mai mult decât tine, tu i-ai luat ceva, dar ea, mi-a luat mie! Aici e diferența! De aceea eu visez la ziua în care o să i-o plătesc. 
  
Carmen privi speriată la Emilia. Desigur se știa vinovată că a pătruns în căsnicia lor, a susținut și încurajat plecarea lui Cristi, și-a dat toată silința să-l facă să o iubească, dar ea nu ar fi făcut nimic altceva. Ce dorește Emilia? Simțea că ceva nu este în regulă. 
  
— Nu știu Emilia ce dorești să spui, să faci! Eu știu că sunt vinovată așa că... 
  
— De ce să fii vinovată? Doar vă iubiți, nu-i așa? Doar nu puteai să-l lași cu o femeie pe care nu o mai iubește! Ai contribuit și tu cu ceva la despărțirea asta, râse cu subînțeles Emilia. 
  
Lui Carmen nu-i conveni, dar își aminti de o răutate ce o făcu. Aproape că râse amintindu-și. 
  
— Ha, ha! Da, mi-am amintit de un episod. Nu a fost ceva ce să provoace suferință fizică dar una psihică a provocat. 
  
— Mă faci curioasă, Carmen! Povestește-mi să râdem amândouă. 
  
— Femeia aceasta, Delia, are o obsesie. Dacă îți povestesc râzi cu lacrimi. Îi este teamă de... ha, ha, ha... râse în hohote Carmen, speriindu-i pe cei prezenți în cafenea. Îi este teamă de trandafiri! 
  
— Poftim? Emilia nu se așteptase la un astfel de răspuns, așa că întrebă mirată: 
  
— Ce glume faci, Carmen? Cui îi este teamă de trandafiri? Ce e asta, o glumă? 
  
Carmen îi povesti. Desigur ce aflase de la Cristi. 
  
— Doamnei avocat îi este teamă de trandafiri, în deosebi de cei roșii și albi. 
  
— De ce dragă? Poate de spinii trandafirilor! E chiar atât de sensibilă? 
  
— Mi-a povestit Cristi, cică ar fi cineva care se folosește de flori pentru a o amenința. Desigur, păstrează anonimatul. Carmen povesti cu lux de amănunte cele câteva episoade. Am contribuit și eu la spaima ei. Am aflat într-o seară despre alergia ei, Cristi încă nu se hotărâse să plece din locuință și ne era tot mai greu să ne vedem. Atunci m-am gândit să adaug și eu o floare la teama ei, poate se hotărăște să plece din locuință, să părăsească vila, pentru că e vorba de o vilă super, dragă Emilia. I-am trimis un buchet de trandafiri roșii și, desigur, am introdus un bilet cu doar câteva cuvinte, să o sperie. 
  
— Ce-ai scris dragă în bilet? 
  
— După cum îmi amintesc „Să nu uiți că sunt aproape de tine!”. 
  
— Oa! Și au speriat-o cuvintele, florile? A părăsit casa? 
  
— Nici vorbă, dimpotrivă, a pus pe urmele trandafirilor detectivi... 
  
— Bună treabă ai făcut! Bravo Carmen! Acesta e un război psihologic și dă rezultate de cele mai multe ori. Să înțeleg că doriți, tu și iubitul tău, să puneți mâna pe vilă? 
  
— Nu doresc să discut despre asta. Este o problemă personală. 
  
Poate ar fi pierdut vremea în cafenea, în fumul de țigară, ore bune dar, speriată Emilia, își privi ceasul și spuse: 
  
— Repede, Carmen, a trecut timpul! Trebuie pregătită ieșirea de mâine cu grupul. 
  
Au părăsit cafeneaua și s-au îndreptat spre hotel. În zilele următoare, cât a durat excursia, nu au avut timp să continue episodul „distrugeți dușmanii”. 
  
Carmen întoarsă în brațele lui Cristi avu parte de zile bune, dar și din celelalte, rele, cu certuri care parcă de un timp încoace, se înmulţiră. Cristi era supărat. Carmen îl dezamăgea. A rugat-o să termine cu tâmpitul ei de serviciu. 
  
— Prea multă libertate ai, începi să mă neglijezi! 
  
Dar Carmen își luase nasul la purtare, cum se zice pe la români. Se știa iubită, chiar adorată, putea întinde coarda. Apoi, când în sfârșit pricepu că ar putea ieși rău se hotărî să renunțe la serviciu. Îi spuse Emiliei că dorește să se retragă. 
  
— Am necazuri cu iubi! 
  
— Tu știi ce ai de făcut! Nu mă bag, dar doresc să-mi mai faci un serviciu. Spune-mi adresa unde locuieşte prietena noastră comună. 
  
— De ce? întrebă Carmen. Ce pui la cale? 
  
— Să o felicit acum înainte de sărbătorile astea de iarnă și să-i bucur suflețelul. 
  
— Spune-mi și mie la ce te gândești? 
  
Au pus amândouă la cale să-i trimită Deliei acea coroană pentru morți.iar cuvintele acelea pline de ură le-a adăugat Emilia. Carmen nu a mai vrut să participe la răutățile Emiliei în continuare dar, acesteia din urmă, i-a a fost de ajuns să cunoască adresa. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!