Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
... Dar, într-o zi, Carmen îi spuse răspicat: 
  
— Nu mai doresc să fac dragoste prin diverse pensiuni. Ne despărțim, iubitule! Ne vedem fiecare de drumul nostru. Eu doresc să urmez Conservatorul. Am făcut în acest an efort dublu, să te iubesc și să termin liceul ce rămăsese în coadă de pește. Acum, am terminat! 
  
Ușor de spus la douăzeci de ani și mai greu de înțeles la aproape de cincizeci de ani, când simți că zilele devin atât de importante. Uneori logica devine ilogică. 
  
— Te-ai gândit bine, Carmen? De acord cu tine! Așa nu mai merge! Acum câteva seri, am avut o discuție importantă cu nevastă-mea. E hotărâtă să divorțeze. Sunt de acord, vom începe formalitățile iar noi ne vom muta împreună. Nu, nu te speria, nu în vilă, deocamdată. Voi închiria ceva. Cât privește studiile tale îți propun să mai aștepți va veni și ziua aceea. Deocamdată să ne gândim să devenim o familie. 
  
— Da, îmi place, Cristi! Sunt de acord să amân facultatea dar să fim împreună. 
  
Nu trecură foarte multe zile și, iată, doctorul Cristian se mută de acasă. Dacă regreta? Nu, pentru că era sigur că se va întoarce în locuință după ce își va clarifica situația. Casa era în mare parte achitată din banii lui, el a muncit pe brânci să achite ratele exorbitante la bancă. Rămăsese cam 30% din totalul sumei ce mai trebuia achitată. E drept că plătise și Delia câteva luni când, el prins de iubire, neglijă ratele. Dar totul intră la normal. 
  
— Știi iubitule, vine iarna și am fost prin magazinele din Mall să caut un palton. Cel vechi e demodat și te-aș face de rușine față de colegii tăi. Și... am văzut o blană! O minunăție! Sunt prea tânără să port blană, dar asta e ceva la care nu pot să renunț. Te-am așteptat nerăbdătoare să vii de la spital. Hai , mănâncă repede și să plecăm. 
  
Cristian, destul de obosit , dezamăgit după o discuție neprincipială cu directorul, ar fi dorit să stea câteva clipe întins pe canapea. Dar ochii aceia strălucitori, plini de rugăminți, ca două lumini aprinse pe cer, nu puteau fi refuzați. 
  
— Chiar acum să mergem? Dar avem timp! Mall-ul se închide târziu, e timp suficient. 
  
— Nu, să nu te gândești la asta! Dacă o cumpără altcineva? 
  
— Bine, dar tu ai mâncat? 
  
— Nu, lasă, mâncăm la mall. 
  
Cristian își trase jacheta subțire, nu era nici frig nici cald, vremea era ca de sfârșit de octombrie. Are dreptate Carmen, vine iarna! Draga de ea cum se gândește să fie frumoasă și elegantă pentru mine! Asta da, parteneră de viață. Delia nu mă întreba niciodată, nu-mi cerea să-i cumpăr haine și le cumpăra singură. Dar, trebuie să recunosc, se îmbrăca bine! Dar scumpa mea, mică, iubită, ea are nevoie de aprecierile mele! Sunt fericit că e lângă mine și-mi face viața plină de neprevăzut... Urcară în mașină. Locuiau într-un cartier la o oarecare distanță de Mall. Tocmai aici găsi Cristian o garsonieră de închiriat. Deocamdată, nici nu era nevoie de mai mult spațiu. Nu primeau musafiri, Cristi se ferea de colegi, să nu afle că a luat-o razna. Nu sunt singurul în această situație deosebită, își spunea el. 
  
Haina de blană din vulpe argintie era o frumusețe! 
  
— Vă vine ca turnată, domnișoară, îi spuse vânzătoarea. A dumneavoastră trebuie să fie! 
  
Desigur, Cristian știa că o blană e scumpă, dar aici prețul este mare, chiar foarte mare chiar și la banii lui. Dar nu o dezamăgi. Acasă în acea seară, blana s-a odihnit în șifonierul din garsonieră, iar Cristian primi o noapte cum nu petrecu nicicând cu fostele sale iubite, să nu vorbim aici de soție. Totul în viață are un preț! Depinde de cel care apreciază. Urmă o vacanță de sărbători fără termen de comparație, din toate punctele de vedere, la înălțime. Astfel a trecut primul an al relației lor. 
  
Carmen se angajă secretară la o agenție de turism după ce își luă bacalaureatul. Cristian o rugă să mai aștepte să nu se grăbească să intre la Conservator. Simțea că un nou început pentru Carmen ar fi un sfârșit pentru el. Încă nu putea renunța la ea, o iubea. Făcuse o adevărată obsesie pentru frumoasa Carmen. Adevărul crud era că, fata merita să fie iubită. Avea o voce de aur. Cânta minunat. Cele două însușiri, vocea și studiile muzicale în liceul de profil, îi deschideau un drum plin de succes. Poate! 
  
Deocamdată și ea se lăsă prinsă în mrejele acestei iubiri cu un bărbat matur, inteligent și – de ce nu? – cu mulți bani. Se hotărî așadar să sacrifice măcar încă un an acestei relații. Apoi mai vedem, își zise. 
  
Aici nu se înțelegeau ei. Cristian dorea să legalizeze relația cu ea, Carmen să-i devină soție. Atunci am dreptul să iau ce este al meu. Își dorea casa, vila, doar pentru el. Procesul de divorț era în curs. Cristian hotărî să recunoască totul, să grăbească procesul. Desigur că își iubea fiica. Știa că micuța suferă. Se văd din ce în ce mai rar. După clarificarea situației voi reglementa treaba, Cristina va sta și cu mine la fel de mult. 
  
Carmen se trezi cu întârziere. Era obosită. Au făcut amor astă noapte la oră târzie, destul atunci când Cristian ajunse acasă, pentru că avusese o operație urgentă. O trezi din somn: 
  
— Sărută-mă, Carmen! Am nevoie de prezența ta, iubito! În seara asta era să pierd o bolnavă, i-am făcut o operație extrauterină, m-am înspăimântat de cantitatea de sânge pe care a pierdut-o în timpul operației. Uneori îmi este prea mult. Voi, femeile sunteți mult mai expuse riscului decât noi bărbații. Vă apreciez pentru asta. Vă iubesc. 
  
Vorbea de unul singur, Carmen ațipise. După ce se dezbrăcă și corpul său obosit simți trupul tânăr și sănătos lângă el, uită de oboseală. Trezită din somn, Carmen se dărui pe jumătate adormită. 
  
La serviciu îi spusese uneia dintre colegele de birou că are migrene și că nu a putut dormi aproape toată noaptea. 
  
Cu toții,directorul agenției și cei trei agenți, ocupau aceeași cameră, așteptau o extindere după câteva modificări de spațiu. O agenție nou înființată, dar cu organizare excelentă.. Carmen nu participa deocamdată la trasee în străinătate, ea pregătea programul excursiilor în țară. 
  
Colega ei Emilia, însoțea uneori grupurile în străinătate. Emilia era o brunetă nu foarte frumoasă, cu un ten opac, cu mici pete maronii ce îi acopereau fruntea și bărbia, cu un zâmbet permanent, dar care îi da obrazului o anume neconcordanță Azi rămase la birou. Puțin mai în vârstă decât Carmen, inteligentă, vorbitoare de franceză și engleză, era apreciată de director. Gurile bârfitoare ar fi spus că între cei doi ar fi ceva. Dar, nu are importanță! 
  
Fiind colege de birou, Emilia află despre legătura lui Carmen cu doctorul, află că cei doi locuiesc împreună și că el și-a părăsit familia. Întâmplarea a făcut ca Emilia și Carmen să aibă o cunoștință comună. A fost doar o întâmplare. 
  
Emilia purta o amintire tristă legată de avocata Delia Moga. Mama Emiliei fusese concediată din serviciu, lucrase la spitalul unde Delia fiind avocată, reprezentase instituția la proces. Procesul fusese înaintat de mama Emiliei aceasta fiind accidentată în timpul serviciului. Femeia nu era la prima abatere, obișnuia de ceva timp să bea la serviciu. Uneori, mâncarea destinată bolnavilor era prea sărată, alteori adăuga sare la mâncăruri la care ar fi trebuit să pună zahăr. Făcea colegelor neplăceri. Au tot protejat-o, cunoșteau situația ei familială grea, dar accidentul ce o lăsă invalidă pe viață nu mai putea fi tolerat. Așa că se află. Conducerea spitalului hotărî: 
  
— Afară cu ea! 
  
Așa că rămase fără serviciu. De ce era vinovată Delia? De ce, de ani buni, această tânără purta în suflet ură Deliei? E greu să-ți judeci părintele iar Emilia, adolescentă pe atunci, a înțeles din suferința mamei că doar acea avocată Delia Moga este vinovată. Acum, vârsta maturității și a responsabilităților date de un serviciu ar fi trebuit să aducă Emiliei o judecată dreaptă. 
  
— Lasă, mamă, nu plânge o să ne descurcăm noi, o liniști Emilia pe mama iresponsabilă. Voi merge eu să lucrez. Avea patrusprezece ani dar se angajă la o brutărie unde lucră peste vară. Acolo în căldura infernală din brutărie își propuse să o distrugă pe cea care le-a nenorocit viața. 
  
Uneori se întâmplă și așa! Educația în familie influențează comportamentul ulterior, crează uri sau simpatii, și unele și altele de foarte multe ori subiective. 
  
Și iată ocazia ivită! 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2037, Anul VI, 29 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!