Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
. El nu o mai iubise pe Ludmila după ce află că îl trăda cu fratele său. Doar copilul era marea suferință. Acest gest al lor mă aduce pe mine mai aproape de copil. Va fi al meu, îl voi câștiga în instanță !Acum e rândul meu să-mi fac ordine în viaţă, îşi spuse. 
  
— Sunt îngrijorat, Ludmila, situaţia Deliei devine tot mai gravă. 
  
Ștefan îi povesti totul. Ştia că nu va spune nimănui și că nu are sens să nu discute cu ea. E chimistă, poate are o părere despre felul în care acea substanţă a ajuns în organismul Deliei. 
  
O sună pe Delia să-i comunice exact denumirea substanţei găsite la analiză. 
  
— E un termen medical, voi lua legătura cu o prietenă, bună chimistă şi farmacistă. Vom discuta la telefon. 
  
S-au despărţit atât de trişti la vamă. Băiatul aţipise, era încă sub impresia neplăcută a despărţirii de tatăl său. Îi era dor de el, i-ar fi spus mamei că doreşte să rămână la tată. Acele câteva zile de vacanţă, petrecute împreună cu Virgil, i-au dat băiatului o anume siguranţă bărbătească, de adolescent în devenire. Era încântat. Îi povesti mamei şi lui Ştefan cum a învăţat să schieze, cât de frumos a fost în Bucegi. 
  
— La revedere, Ştefan, îi spuse Ovidiu. Nu-ţi face griji, tata e bine şi dacă mama îmi dă voie, voi veni din nou în următoarea vacanţă. Acolo sus, la munte, va fi încă zăpadă. 
  
Dar acum aţipise. Orele de somn au fost prea puţin l-a doborât și căldura din maşină. 
  
Sărutul de despărţire este cel mai dureros. Când fiinţa iubită pleacă de lângă tine se opreşte ceasul, timpul curge încet, fără un rost anume. Prea încet pentru a explica că nu mai avem răbdare până la viitoarea revedere. 
  
— Dragostea mea, acum nu-ţi voi mai spune ai grijă, iubito! Acum îţi spun ai grjă, iubita mea soţie. Eşti tot ce am mai scump pe lume. 
  
CAP. 11 
  
Nu a fost ușor! Cristi recunoștea că viața îl supune unui capitol deosebit. Nu a dorit atunci la început când inima lui obosită și tracasată a început să tresară la vederea acelei tinere, să dea curs unei relații serioase. Dorise o aventură scurtă. Și-a spus: nu poate fi altceva decât o mică pauză, apoi revin la normal. Am nevoie de puțină schimbare să înviorez și să dau culoare vieții! 
  
Ca orice căsnicie și a lor intrase în impas. La unii trece fără să lase urme adânci. Depinde de persoana pe care o alege partenerul trădător. Dacă ar fi avut o aventură scurtă cu o colegă de serviciu, poate situația ar fi fost alta. Dar! Și încă ce dar focos i-a apărut în cale! Carmen. Tânără, fragedă, frumoasă, poate și deșteaptă în felul în care poți fi deșteaptă când urmărești ceva. Maturizarea bruscă a lui Carmen i-a creat însușiri speciale, de pasăre prădătoare. Nu putea trece pe lângă o astfel de ofertă fără să o apuce! Și... îl plăcea pe domnul doctor! Era atât de înțelegător, de bun! La început a fost aventură. Doar ei doi știau. Și se bucurau de fiecare clipă de dăruire. 
  
— Ești minunată! De ce viața nu mi te-a scos în cale mai devreme? Apoi își dădu seama că făcuse o gafă. Mai repede cu cât? Cu douăzeci de ani? Ea era cu scutece și cu biberon! 
  
Carmen sesiză prostia spusă „în călduri”, dar trecu cu tact peste moment, și se dărui cu toată forța iubirii. Era bărbat frumos și știa atât de multe! Dar ceea ce era de importanță majoră era faptul că s-a lăsat vrăjit. După ce legătura lor a debutat pe vremea când Cristi purta verigheta pe deget și familia în suflet, dându-le amândurora emoții și adrenalină la fiecare întâlnire, a venit o zi în care s-a simțit nevoia de libertate deplină. Atunci bărbatul părăsește cuibul. Nu-i pasă de sufletele ce rămân în cuib plângând și suferind, nu-i pasă de efortul pe care l-a făcut pentru a-și face acel cuib cât mai frumos sau de investițiile de toate felurile. Este a doua mare etapă în viața unui bărbat! 
  
Se iubeau! Cristi era foarte fericit. Privea cu încântare la frumusețea lui Carmen. Când aceasta nu se machia, fața-i cu ten proaspăt era atât de dulce! Ochii ei luminoși ascundeau sub genele lungi, atât mister! Când privirea ei limpede se îndrepta spre fața sa, Cristi se simțea puternic și plin de viață. 
  
— Iubito! voi fi al tău până la moarte. Mi-am iubit soția, e adevărat, dar ca orice iubire și asta a luat sfârșit. Dar cu tine doresc să rămân, tu îmi dai tot ce nu am avut și nu am primit de la soție! 
  
— Cristi, te înțeleg! Și pe tata l-am auzit spunând asta mamei și nu înțelegeam. Acum înțeleg! Bărbații rămân tineri și dornici de sex. E urât să gândesc astfel, dar acesta este adevărul. Ești un adevărat leu în pat... nici colegii... 
  
Nici colegii... Și-a dat seama că a făcut o mare gafă aducându-i în discuție pe ticăloșii de colegi. Norocul a fost că iubitul ei Cristi nu a sesizat fiind prea prins de sânii fragezi ai iubitei. 
  
Se iubiră o dată și încă o dată și Carmen ar m-ai fi dorit încă o dată, dar Cristi se lăsă pe perină respirând greu. Era prea mult chiar și pentru el, leul. 
  
Au avut nevoie de cuibușorul lor de nebunii pentru că hotelul devenea din ce în ce mai costisitor. Într-o după-amiază, după ce Cristi plecă de la spital și se îndrepta cu mașina spre o pensiune aflată la douăzeci de kilometri de oraș, avu surpriza să întâlnească un fost coleg de facultate, venit din București. Carmen era deja în cameră, ajunsese cu taxiul plătit de Cristi. El îi dădea tot timpul bani pentru că se gândea că nu se știe niciodată când are nevoie. Cristi știa că o va găsi pe Carmen în cada plină cu spumă cu miros de căpșuni. Făcuse două operații de cezarienă prin care a adus pe lume doi copii frumoși. Avea nevoie de odihnă, de relaxare și de plăceri. Își aminti cum îl primea Delia în ultimul timp acasă. Îi povestea încâlcelile din viața clienților săi. Gata, își spuse, m-am eliberat! 
  
— Ce surpriză, Toma! Se îmbrățișară. Câți ani au trecut de la ultima noastră întâlnire? 
  
— Nu prea mulți, zise Toma, fostul coleg de medicină. Doar doisprezece. 
  
— Cu ce ocazie pe aici? Ești în concediu? 
  
— Nu, o problemă personală m-a gonit departe de București. Ești colegul meu, nu ai interes să mă trădezi? spuse Toma. 
  
— Ha, ha! Așa care va să zică ai luat-o razna domnule coleg Toma! Ai o aventură! 
  
Toma zâmbi pe sub mustața bogată care îi dădea o înfățișare de bărbat serios și-i făcu doar un semn discret: 
  
știi tu! 
  
— Dar tu, Cristian Moga? 
  
— Eu am o pacientă pe care o consult, m-a chemat de o oră dar, eram încă la spital. 
  
S-au despărțit ca doi vechi prieteni, fiecare păstrând doar amintirea din vremea studenției. Unul nu a fost sincer. Dar întâlnirea l-a pus pe gânduri. Nu este bine, mă pot întâlni cu persoane care mă pot trăda. Să afle nevasta și atunci... Dar, într-o zi, Carmen îi spuse răspicat: 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2029, Anul VI, 21 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!