Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se întoarse la birou pentru că mai avea ceva de clarificat, primi un telefon de la Anton. 
  
— Dacă ai revenit la birou, am o propunere pentru tine. Aş mai avea încă ceva de spus referitor la trandafiri! Cine știe? Poate şi acest episod este în dosarul vostru! 
  
— Da, vino! Chiar am ajuns aici de zece minute, te aştept. 
  
Atunci, Anton îi povesti că, în urmă cu câţiva ani când a fost plecat la Cluj să discute cu expertul horticol cu care avea o relaţie deosebită, comandase un soi nou de trandafir de care îi vorbise profesorul. Intrând în sera profesorului, a fost atât de impresionat de frumuseţea noului soi de trandafir încât şi-a dorit enorm să trimită un buchet la Braşov, fostei sale soţii. Dorul de ea, disperarea că poate nu va avea şansa să o mai vadă, l-au făcut să trimită cu un curier acel buchet căruia i-a pus un mic bileţel „Să nu uiţi trandafirii” aceasta în dorinţa ca ea, femeia iubită poate îşi va aminti de el. Desigur, îi aflase numele de familie, aşa că nu a fost problemă ca acel buchet să ajungă la destinaţie, atunci în preajma Noului An, când cel de-al doilea soţ dădea semne de „oboseală”. Cât timp Anton relata acest episod, Ştefan înregistra şi, totodată, a scos din nou dosarul. 
  
— Aşadar, spuse el, trei puncte rezolvate într-o singură zi! Asta da, operativitate. Şi eu mă mir cât de norocos sunt! 
  
Delia nu aflse încă de succesul pe care îl purta partenerul ei în încâlcita etapă a vieţii sale. Se simţea puţin mai bine. Începuse un tratament intens, făcea două perfuzii pe zi, antibiotice şi nu ştia nici ea la ce tratamente o va supune medicul. A rămas internată în salonul de la secţia de interne, dar medicul urolog o luase sub coordonarea sa. 
  
— Un noroc imens ai avut stimată doamnă, îi spuse urologul. Rinichii nu au suferit modificări în structura lor internă, noi spălăm, curăţăm intens rinichii. Este vorba de o substanţă care a intrat imediat în sânge şi în urină. Vei fi externată peste două zile, dar tratamentul ce îl voi prescrie este foarte important, și va pune rinichii în funcţiune normală. Dar sursa substanţei trebuie neapărat descoperită. Noi am trimis substanţa la un centru de cercetare în chimie. 
  
Anton le aduse pe fiica Deliei și pe bunica copilei de la gară. Îi era mai ușor pentru că reușise să se mute în oraş, la hotelul recomandat de Ştefan. Îşi propusese să nu părăsească localitatea până ce Delia va fi în siguranţă. O găsi în următoarea zi cu puţină roşeaţă pe buzele care în ultimul timp erau atât de palide. Intră în salon imediat după ce medicul îşi termină vizita. La ora aceea, fiind destul de devreme și Delia încă singură, ei doi s-au putut bucura de câteva clipe de intimitate în care Anton i-a povestit de perioada petrecută departe de ea. În sfârşit, Delia află cine a fost autorul, cu mulţi ani în urmă, a împrăștierii petalelor de trandafir, pe terasă. 
  
— Ce enormă greşeală ai făcut, Anton, că nu m-ai trezit atunci noaptea să vorbim, să aflu tot ceea ce mi-ai spus cu atât de multă întârziere. 
  
Intră asistenta în salon aducând tratamentul de prânz. 
  
— Plec Delia, te sun mai târziu să ştiu cum te simţi. Stai liniştită, am grijă de fiica ta. Apropo, după-amiază vine Dana la tine pentru că mâine pleacă acasă. 
  
Delia ştia că Dana şi-a planificat plecarea spre casă, acum când a sosit mama Deliei.. Dorea să discute cu Dana să-i descreţească fruntea, să-i spună că a uitat acel incident, că niciuna din ele nu este vinovată. 
  
Tratamentul aplicat Deliei dădea roade. Medicul îi adusese la cunoștinţă că ultimile analize au arătat că pericolul a trecut. Urma să părăsească salonul spitalului a doua zi, dar mintea sa, se află sub acel simțământ otrăvitor, incertitudine. 
  
Ajunse acasă adusă de Anton. 
  
— Scumpa mea, cât sunt de fericită că eşti bine! spuse mama Deliei. Te rog, ai mare grijă și îmbracă-te mai gros, vezi că începi şi tu să nu mai fi chiar aşa de puternică. Te rog, puiule, ai grijă de tine. 
  
Dacă ar fi ştiut mama Deliei că starea ei avea o altă cauză, cine ştie cum ar fi făcut faţă unei astfel de situații? Dar nu ştia! 
  
Dana îşi pregătea bagajul pentru plecare. Se ducea la tren pentru că soţul ei plecase cu maşina. Acum se grăbea. Nici nu-i mai spuse Deliei că și-a luat concediu fără plată pentru a putea să rămână alături de ea câteva zile în plus. 
  
Dar nici ea nu ştia cât de gravă este situaţia. Se mira foarte tare de interesul dat acelor gesture legate de nişte biete flori. Nu găsea explicația.. Totuşi, o parte a personalităţii sale încerca să-şi lămurească interesul subit pentru trandafiri. Ceva trebuie să fie, dar nu vor să spună. Doamne fereşte, nu o fi având legătură cu boala Deliei? Nu, e absurd! 
  
Aşadar, voi rămâne doar cu Anton şi cu Cristina. Mâine pleacă şi mama, își spuse Delia. O conduse pe Dana până la maşină, Anton o duse la tren. O sărută cu multă dragoste. 
  
— Eşti sora pe care eu nu am avut-o, Dana! O să-mi lipseşti! 
  
— Fă-te bine Delia şi ne vizităm la primăvară! Vii tu la mine să-mi vezi noua locuinţă. S-au îmbrăţişat şi aveau amândouă lacrimi în ochi. 
  
Deliei nu-i ieşea din minte motivul pentru care ea ajunse să fie internată chiar după aceea noapte minunată a Noului An. Și fusese atât de fericită ! 
  
La început crezuse că sunt doar bănuieli, speculaţii. Dar cu un rezultat de analize nu te joci. Mă simt mai bine, e adevărat! Dar ce urmează? Cine îmi doreşte moartea? se întreba. 
  
Ştefan stătu mult de vorbă cu Anton şi-i relată gravitatea situaţiei. 
  
— Te-ai mirat de ce dăm atât de multă importanţă trandafirilor! 
  
Când află Anton despre gravitatea faptelor şi că Delia a fost la un pas de moarte, că este în continuare în primejdie, rămase ţintuit acolo pe scaunul unde în acea după-amiază îi povesti lui Ştefan despre buchetul de trandafiri trimis cu niște ani în urmă, în prag de nou an. 
  
— Există o legătură între aceste nevinovate acte făcute de mine sau Dana? 
  
— Eu aşa cred, Anton! Altfel de ce ar fi trimis cineva o coroană pentru morţi? Doar aşa ca să se distreze? Nu, nu cred că este doar o intimidare! E mai mult de atât. Faptul că se atentează la sănătatea Deliei e încă o dovadă că cineva îi vrea răul. Îmi este teamă, Delia este în primejdie. Rămâne singură. Desigur va începe să lucreze, o va avea în timpul zilei pe tânăra ei asistentă. Dar dincolo de asta? 
  
O duc mâine pe Ludmila până la Făgăraş să-şi ia băiatul. Ea mă va părăsi, deocamdată, pleacă în Italia. În această zi, cât sunt plecat, Anton te rog să rămâi să ai grijă de Delia. 
  
— Crezi că mai este nevoie să-mi spui? Nu mă gândesc nicio clipă să părăsesc oraşul. 
  
— Dar de această dată va fi nevoie să te muți în casa Deliei, îi spuse Ştefan. 
  
Nu a fost nicio problemă. Anton urma să doarmă în camera de oaspeţi. 
  
— Dacă tu crezi că e necesar să mă păzească cineva?! Doar nu lipseşti atât de mult, îi zise Delia lui Ştefan. 
  
El îi explicase că este nevoie de supraveghere continuă. Desigur, Anton nu renunţă la camera sa de la hotel. Delia era destul de ocupată. Dar el, în afară de câteva telefoane pe care trebuia să le dea zilnic pentru a-și rezolva astfel problemele sale de afaceri, nu era preocupat de altceva. 
  
O ducea dimineaţa pe fiica Deliei la şcoală, la întoarcere uneori, când era cazul, o ajuta și la lecţii. Trecuse astfel o săptămână. Ştefan întârziase, îi conduse pe Ludmila şi pe fiul ei la graniţă. În Bucureşti, acolo unde locuia Ştefan, Ludmila nu a mai reușit să se întoarcă. Hotărâră și îşi făcură planul pentru viitor ,deocamdată până la mijlocul verii, Ştefan va face naveta, poate chiar lunar la Roma. 
  
— În fond, în două ore eşti deja lângă mine, iubitule, îi spuse Ludmila. Desigur şi eu voi veni la tine. 
  
Îi unea o iubire deosebită, iar dacă cineva ar fi dorit să-i despartă nu ar fi avut sorţi de izbândă. Desigur, a aflat şi Virgil despre căsătoria lor. 
  
— Nu ştiu cum legea permite, dacă faceţi un copil acesta va avea o dublă calitate de frate cu Ovidiu dar şi de văr. 
  
— Nu vom face copii, asta va fi pedeapsa noastră, îi spuse Ludmila. 
  
Această veste îi căzu nespus de rău lui Virgil El crezuse că cei doi au terminat relația, că amorul lor nu a luat o formă concretă. Așadar, ei se iubeau cu adevărat, concluzionă el! Era absurd să creadă că poate face ceva. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!