Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Te-am adus aici la Braşov, la căsătoria mea şi cu acest scop, să verific şi să aud de la tine dacă ai ceva de spus. Anton rămase perplex auzind toată prezentarea lui Ştefan. I se părea o prostie. Trandafirii lui, florile familiei, afacere de familie pe care a moştenit-o de la părinte, cum pot fi acestea o problemă? 
  
— Nu ştiu ce doreşti de fapt de la mine. Hai să o luăm de la capăt. Prezintă-mi pe rând problemele! Aşadar, să încep cu primul tău punct din dosar. Acum cincisprezece ani în urmă, după ce divorţasem de a doua soţie, m-am întors în ţară. Aflasem că Delia locuieşte în casa moştenită de la bunica sa, din localitatea unde noi am locuit la începutul căsătoriei. Eu crezusem că Delia s-a recăsătorit cu acea persoană despre care fosta ei prietenă din Africa, îmi spusese. Dar eu, doream să o aduc prin orice mijloc înapoi, alături de mine! Am aflat că nu se recăsătorise, că lucra, că era singură. Era o noapte de început de iunie, minunată. Eram singur, trist, venit în acel oraş unde am fost alături de Delia atât de fericit. M-am hotărât să fac ceva, să-i dau un semn de viaţă. Și atunci mi-am amintit de trandafiri, de florile ei preferate, mi-am amintit de primele noastre întâlniri. La prima întâlnire i-am adus un trandafir roşu. A fost atât de încântată de gest încât mi-a dat voie să o sărut. Apoi, de fiecare dată când ne despărţeam, îmi spunea: SĂ NU UIŢI TRANDAFIRUL! Am ajuns în piaţa oraşului. Ştiam florăria mare din apropierea pieţii. Am trezit vânzătoarea (cred că era ora unu din noapte). O cunoşteam, de aceea mi-am permis. Am cumpărat toţi trandafirii pe care îi avea, trandafiri roşii şi albi. M-am urcat în maşina mea şi i-am transformat în petale. Ştiam ce voi face! Voi presăra terasa cu petale. Şi aşa am făcut. 
  
— Frumoasă relatare, Anton! De când aştept eu această destăinuire! Dar nu înţeleg, de ce nu ai apărut în faţa ei, de ce nu ai recunoscut că eşti autorul gestului? Ea, după cum mi-a relatat, a aşteptat mult, mult, să apară autorul. 
  
— Atunci când am presărat trandafirii, am sperat că ea se va trezi, chiar îmi amintesc şi după un număr de ani trecuţi, că am răsturnat ceva. Ea nu a dat semn că a auzit, iar eu am fugit ca un laş. Îmi era teamă. Trecuseră cinci ani de la despărţirea noastră. Îmi era teamă de un refuz. Am preferat să sufăr şi să sper. Dar, am făcut o gafă enormă! Am fost nevoit să mă întorc în Africa pentru încă un an de zile. Şi s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Când am revenit în ţară aflasem că ea se pregătea de căsătorie. S-a terminat cu speranţa mea. 
  
— Anton, am clarificat primul punct din serialul trandafirii Deliei. O poveste cu iz romantic, foarte frumoasă, dar foarte naivă pe de altă parte. Doar nu erai adolescentul care dăruia trandafiri, erai un bărbat de vreo douăzeci şi opt de ani. 
  
— Ştefan să nu răscolim lucrurile sfinte, şi eu pot întreba, chiar dacă aici stau partea acuzată, tu de când suferi şi iubeşti? Câţi ani sunt în total? 
  
Ştefan nu se supără, oftă doar şi-i spuse: 
  
— Da, poate înţeleg. Bine! Un punct extraordinar pentru Delia, aşadar acesta a fost începutul. Mărturisirea ta are valoare deosebită, dacă ar fi rămas aici problema „Trandafirii”, nici nu ar fi existat un dosar cu acest nume. Dar s-a mers mai departe. 
  
Anton privea aiurit la Ştefan. 
  
— Nu înţeleg , ce va să fie asta? 
  
Sună telefonul lui Ştefan: 
  
— Bună Delia, dragă! Ce faci? Cum eşti? Doreşti să-mi spui ceva deosebit? Să vin la tine la spital? La tine acasă? 
  
Delia îi telefonă lui Ştefan, ştiind că urma să-l supună pe Anton unui interogatoriu. Ştefan încă nu aflase despre Dana şi încercarea ei de a face un lucru bun care s-a transformat în altceva. 
  
— Ştefan, neapărat trebuie să iei legătura cu prietena mea Dana Sorescu. O găseşti la mine, acum! Lasă ce ai de făcut şi mergi să vorbeşti cu ea, are să-ţi spună lucruri foarte importante. 
  
Ştefan, îşi ceru scuze faţă de Anton. 
  
— Vom discuta mâine în continuare. Ceea ce mi-ai relatat astăzi a făcut lumină. Vom vedea cum clarific următoarele puncte. 
  
— Trebuie să merg la Delia acasă să discut cu Dana. Nu ştiu despre ce este vorba! 
  
Anton se ridică de pe scaun. Acea legătură de prietenie care se crease între ei părea să se fi oprit undeva. Anton nu comentă. Ştia că pasul următor pe care trebuia să-l facă era să predea camera din Poiană şi să-şi găsească un hotel în oraş. 
  
— Şi noi ne mutăm! Dacă doreşti îţi recomand hotelul la care ne cazăm şi noi, am mai închiriat acolo şi altă dată! Te vei simţi bine. 
  
Ajuns în faţa vilei Deliei, Ştefan îşi scoase ceasul. Aşadar, am la dispoziţie o jumătate de oră. Să vedem despre ce este vorba şi ce legătură are cu trandafirii Deliei. Dana, îl primi destul de rezervată. Fusese pregătită de Delia, dar nu-i prea convenea situaţia. I se părea o prostie. 
  
— Hai, în sufragerie sau doreşti să rămânem în antreu? 
  
— Nu ştiu Dana, despre ce este vorba. Mi-am luat reportofonul cu mine, nu te speria. Nu e nicio problemă, aşa procedăm să nu uităm relatările. 
  
Dana începu să-i povestească. Încet şi cu răbdare, cu întrebări suplimentare Ştefan se lămuri. 
  
Acum avea primele două puncte din dosar clare. Lucruri frumoase, oameni, cu intenţii din cele mai bune, au folosit floarea la justa ei valoare. 
  
— Până aici, Delia este vinovată, spuse zâmbind strâmb, Ştefan. 
  
— Totuşi, Dana, cum ți-a venit această idee? Ai ţinut minte că atunci, la prima apariţie a petalelor de trandafiri, prietena ta a rămas cu un gust amar, cu o decepţie făţişă, dându-i o altă interpretare, considerând gestul ca fiind o glumă de prost gust. 
  
Dana îi explicase clar că ea prin gestul ei a dorit să dea o altă interpretare, dorise să o bucure. 
  
— Dar faptul că ai implicat o altă persoană pentru a da viaţă acţiunii iar, nu este prea bine. Prin acea persoană s-a intrat pe o proprietate privată. 
  
Dumnezeule! gândi Dana. Ca să vezi! Ce am dorit şi unde s-a ajuns. 
  
— Fă cum crezi, Ştefan! Ți-am relatat faptele cu toată sinceritatea, la fel i-am spus şi Deliei. 
  
Timpul acordat clarificării acestui punct, fiind epuizat, Ştefan se retrase, nu înainte de a-i mulțumi Danei pentru clarificarea acestui episod şi că totul este în regulă. 
  
— Acum avem o dorinţă comună, Dana să vedem că Delia își revine la normal, că-şi ia viaţa din nou în mâini. 
  
Se întoarse la birou pentru că mai avea ceva de clarific 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1998, Anul VI, 20 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!