Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continure
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Avea dreptate, într-adevăr a lăsat orgolii să-i acapareze mintea, sufocându-i iubirea. Dar, întotdeauna avem posibilitatea unui nou început. Rămâne, să hotărâm! 
  
Cu un buchet de trandafiri roşii, cu sufletul pregătit să fie supus la fericire sau la dezastru, a sunat la uşa casei. În prag a apărut Delia, purtând o rochie elegantă de casă. Verdele în combinaţie cu negrul care sublinia eleganţa rochiei o făceau pe Delia să arate splendid. Îl pofti în locuinţă, emoţionată. Casa pregătită de sărbătoare, emanând un miros plăcut de brad îl întâmpină pe Anton. Delia luă buchetul de trandafiri roşii din mâna întinsă a lui Anton fără să schiţeze vreun gest aşa cum se întâmplase alte ori. 
  
— Intră, Anton! Imediat vor sosi şi amicii pe care i-ai cunoscut la nuntă. 
  
Delia îi luă paltonul și îl aşeză pe cuierul din hol. 
  
— E foarte frumos la tine, Delia! Ai o casă grozavă! 
  
— Mulţumesc, Anton, doar că din casa aceasta frumoasă a dispărut ceea ce se numeşte familie. 
  
Stingher, Anton se aşeză în fotoliu. Imediat, Delia îi aduse un pahar de suc sau poate ceai îşi spuse Anton privind la pahar. 
  
— E suc de portocale nu e alcool acolo, nu te speria. Dar poate îţi este sete. 
  
Se priveau unul pe altul cu emoţie. Parcă acolo sus, în Poiană în atmosfera de sărbătoare nu a fost atât de greu. Acum nu ştiau ce să-şi spună. Îi salvă Dana care intră în cameră. Anton îi sărută mâna întinsă, schimbară câteva cuvinte de politeţe şi iată, intră şi Mihai. 
  
Acum Anton se simţi salvat. Se linişti şi se pregătiră de frumoasa petrecere de Revelion. 
  
Cele două doamne aduceau la masă felurile pregătite o parte de ele, unele cumpărate, dar atmosfera era de sărbătoare. Au mâncat, au băut, s-au simţit bine. La ora trei sau poate patru Anton spuse că se retrage. Nu băuse alcool aşa că putea liniştit să urce la volan. 
  
— Poate doreşti să rămâi aici. Pot dormi cu Delia, iar voi doi în camera destinată nouă, zise Dana. 
  
— Nu, plec la hotel, ne vom vedea şi zilele următoare, mai rămân o săptămână în Brașov, de altfel şi prietenii noştri, însurăţeii, rămân la hotel. 
  
A doua zi, mai bine spus în acea primă zi din noul an, Anton dormi până târziu. Nu ştia dacă va găsi restaurantul hotelului deschis, să mănânce ceva. Coborî totuşi şi luă un prânz întârziat dar foarte bun. Se linişti oarecum în privinţa Deliei. Se pare că reuşi să trezească la ea un interes viu pentru persoana sa, a adus în discuţii tot ce a crezut el că va clarifica după atâţia amar de ani, neînţelegerile. Se pare că a reuşit. Îşi permise să bea un pahar cu vin, comandă o cafea tare şi privind distrat spre cei foarte puţini oameni aflaţi în local se gândea la Ştefan şi Ludmila, la puțin timp au apărut şi ei. S-au îmbrăţişat urându-şi reciproc un An Nou mai bun, mai fericit. 
  
— Anton, am o rugăminte :din trei ianuarie îmi încep activitatea. Ţi-am vorbit despre biroul pe care îl am aici, în Braşov. Doresc ca noi doi să discutăm niște probleme foarte importante. Am înţeles că vei rămâne încă nişte zile pe aici. Ne putem vedea la ora unsprezece? De acord? 
  
— După cum sună vocea ta, se pare că e vorba de ceva important. Desigur sunt foarte mirat, dar nu refuz, desigur te ajut dacă pot. 
  
S-au despărţit ca doi amici care, întâmplător, au avut o mică discuţie. Anton nu era defel contrariat de cerinţa lui Ştefan. Peste puţin timp, şi uitase de discuţie. Gândul său avea un singur traseu. Acolo jos la locuinţa Deliei. 
  
A doua zi, Ştefan o sună pe Delia: 
  
— Vom începe mâine, aşa cum am hotărât. Te anunţ dacă voi avea nevoie de tine. Apropo, prietenii tăi pot rămâne încă două trei zile alături de tine? Poate vei avea nevoie de suport psihic. Delia, nu te supăra pe mine, e o glumă dar pe jumătate adevărată. Trebuie să înţelegi că pornim la un drum cu obstacole. 
  
Când Anton apăru în uşă cu acel buchet de trandafiri roşii, Delia, contrar alergiei pe care o manifesta la vederea trandafirilor, avu o reacţie inversă. Puse stăpânire pe ea un calm și o linişte. Îşi spuse: el nu are nici un amestec, el, dragul de el nu este defel implicat. O Doamne, ce bine! Aşa că nu înţelegea, acum după ce discută cu Ştefan, de ce îl va interoga pe Anton. Îi povesti Danei câte ceva despre trandafiri atunci când Mihai ieşi să-şi cumpere o cartelă de telefon, dar despre ultima ispravă, nu-i spuse. De ce să o îngrijorez şi pe ea, îşi spuse. Povestind, Delia nu remarcă schimbările ce aveau loc pe faţa Danei. Aceasta se înroşi, apoi o paloare de moarte se aşternu pe faţa ei. 
  
— Delia, trebuie să-ţi spun ceva! 
  
Dana se aşeză pe scaunul din bucătărie, acolo unde ele se pregăteau să bea o cafea. 
  
Delia privi la Dana mirată: 
  
— Ce este, draga mea? 
  
Dana, tremurând ridică spre Delia o privire disperată. 
  
— C-ce e cu tine Dana? Ce este? 
  
Dana hohoti și plângând îi spuse: 
  
— Trebuie să-ţi mărturisesc ceva, care s-ar putea să te facă să nu vrei să mă mai vezi vreodată! 
  
— Doamne, fată, ce este? 
  
— Cu ani în urmă, am vrut să-ți fac o mare surpriză, deosebit de plăcută, spuse Dana. După ce v-ați mutat în vilă, ne-ai tot chemat la voi. Dar pentru că aveam foarte mult de lucru și nu am mai ajuns, atunci când ai rămas însărcinată, bucurându-mă enorm, am discutat cu Mihai cum să procedăm să te felicităm. I-am povestit râzând despre disperarea ta când ai găsit petalele de trandafiri pe terasa casei și despre misteriosul admirator care nu a mai apărut. Mihai m-a întrebat , ce cred eu că se ascundea în spatele gestului? Eu i-am răspuns zâmbind că nimic, în afară de un timid admirator. Eram foarte fericiți pentru tine pentru fericirea voastră, copilul și noua locuință erau vești minunate. Atunci, mi-a trecut prin minte un gând care, la acea vreme mi s-a părut plin de farmec, dar apoi s-a dovedit a fi un act criminal. Dar nu am vrut să se întâmple acea nenorocire, Delia! 
  
— Doamne Dumnezeule, spune odată! ţipă Delia. Despre ce este vorba? Ce faci? Îţi baţi joc de mine? 
  
Ne-mai-având încotro, Dana povesti mai departe. 
  
— Știi că am o prietenă foarte bună aici, în Brașov. I-am povestit despre tine și despre surpriza pe care doream să ți-o fac acum când pruncul trebuia să sosească pe lume și i-am zis: 
  
— Cumpără mulţi, mulţi trandafiri, Anca, şi să-i duci la locuinţa prietenei mele. Găseşti tu o modalitate. Doresc să-i facă o mare bucurie şi să împrăştii acea senzaţie neplăcută cu care ea a rămas cu ani în urmă. 
  
Desigur, nu a fost chiar uşor pentru Anca. Dar s-a descurcat. Un covor de petale de trandafiri au fost presărate pe terasa ta. Apoi, Delia, am aflat de nenorocire. Nu am avut curajul să-mi recunosc fapta. 
  
Părea incredibil! Ea se afla la câteva sute de kilometri distanţă și avusese intenţii atât de bune! Şi iată ce a ieşit! Mihai o rugase să spună adevărul, dar acea sarcină pierdută din pricina gestului necugetat era prea mult pentru Dana. Se simţea criminală. Dar, venea ziua când adevărul ar fi ieşit, oricum, la iveală. 
  
Delia, ascultând-o, trecea prin două stări. Îi venea să o pălmuiască, dar și o milă nespusă o chinuia. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continure / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!