Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A ales să piardă slujba de cununie care l-ar fi făcut să sufere, amintindu-i ceva ce a trecut şi n-o să mai vină. Dar, cu siguranţă ştia ce se ascunde sub teama lui. Delia! În sfârşit o va vedea aproape, poate îi va simţi mirosul părului ce-i fusese atât de drag. 
  
Şi aceasta a fost o zi, pe care omul ar trebui s-o trăiască intens, o singură dată în viaţă. Emoţia, bucuria lui Ştefan erau la cote maxime. Şi Ludmila avea în privire acea strălucire a fericirii, dar din când în când umbrele suferinţei treceau prin ochii ei. Pentru ea era mai greu decât pentru Ştefan. Fericirea ei nu putea fi deplină, copilul purta acelaşi nume ca al acestui al doilea tată, dar, cum se va obişnui el oare cu situaţia creată? Dar, Ludmila îşi luă inima în dinţi, pentru iubirea adevărată orice suferinţă trebuie depăşită, acceptată. Primi felicitările de la puţinii participanţi la eveniment. Îi spuse Deliei încet aproape de ureche că îi doreşte din inimă să aibă parte şi ea de liniştea mult dorită şi să accepte iubirea ce poate va apare. Ştefan îi mulţumi pentru prezenţa la fericirea lui. Privi şi el în incinta bisericii şi nu-l zări pe Anton, dar ştia că e pe undeva pe aproape. 
  
A fost o petrecere minunată. Fericirea plutea peste meseni. Toţi erau fericiţi! Şi nu despre tânărul cuplu vorbim. La o masă retrasă două capete se apropiară, două inimi băteau frenetic. Emoţia nu avea glas să strige. Delia şi Anton s-au văzut, şi-au amintit, s-au iertat, şi-au deschis inimile pentru un nou început. Anton se ridică de la masă, porni spre orchestră. O melodie timidă la început, dar care izbucni cu forţă îi ridică de la mese pe nuntaşi. 
  
— Ai dreptate, e melodia noastră dragă, din liceu. Îşi zâmbiră. 
  
Vrei să retrăim adolescenţa, la anii noştri? îl întrebă fericită Delia pe Anton. Întâlnirea noastră nu este întâmplătoare, soarta ne-a adus unul lângă altul, aşa cum ar fi trebuit să fi rămas. 
  
— Hai să ne iertăm unul pe altul, Anton. Eram tânără, singură, înspăimântată că pierd iubirea ta. Am devenit geloasă, iar o persoană anume a profitat de neştiinţa şi suferinţa mea, a minţit, ne-a despărţit. Eram prea fericiţi şi pe unii nu-i bucura asta. 
  
— A trecut totul, suntem acum aici, împreună, suntem cu inimile deschise. Sunt trist pentru tine Delia că ai trecut prin drama divorţului, dar se va încheia acest capitol din viaţa ta, iar eu sunt acum aici şi doresc să fiu cu tine până la capătul vieţilor noastre. 
  
În momentele acestea când muzica te invită la dans, când în jurul tău strălucesc feţe fericite, când parfumul hainelor elegante cuprinde încăperi, când şampania aşteaptă să fie băută, crezi, că toate acestea, vor dăinui, nu se vor sfârşi, uiţi zile urâte. Delia se simţea minunat. Alături de ea, Dana prinse curaj. Participară şi ei, ca invitaţi ai Deliei, la nunta Ludmilei şi a lui Ştefan. 
  
A fost o nuntă frumoasă, plină de strălucire. Au coborât din Poiană când soarele se pregătea să urce pe un pisc de munte, să-şi arate colţii geroşi. Mihai, soţul Danei, nu bău la petrecere nimic altceva decât şampanie fără alcool, poate sucuri de fructe. Maşina trebuia condusă, pe serpentine, de o minte trează. Au ajuns acasă la vila Deliei obosiţi, dar foarte bucuroși. În mod special Delia, care pentru revederea cu Anton, mulțumea vieții pentru cel mai frumos cadou pe care l-a primit atunci când viața părea că se prăbușește. O aducea în sfera normalităţii. Dana şi ea s-a simţit minunat alături de noii prieteni şi, desigur, au retrăit acele frumoase momente când ea şi Mihai s-au cunoscut. 
  
După odihna meritată din plin s-au trezit bine dispuşi şi fericiţi că aveau în faţă încă un minunat eveniment la care vor participa, Revelionul. 
  
— Mă bucur foarte mult pentru tine, Delia, îi zise Dana. Vei trece mai uşor cu Anton peste suferinţa creată de divorţ. 
  
— Dana, suferinţa mare o va resimţi fiica mea, la ea mă gândesc cel mai mult. Cristina îşi iubeşte enorm tatăl. 
  
— Îmi place de Anton, fostul tău soţ. Nici nu înţeleg de ce l-ai părăsit! Cum te-a trădat? Nu pare să fie genul de fustangiu. Şi după cum am remarcat cu bucurie, te iubeşte, fată dragă! 
  
Delia zâmbi trist. Se aplecă să culeagă de pe covor o scamă invizibilă. Apoi se ridică şi oftând îi spuse Danei: 
  
— Au fost nişte întâmplări, nişte vorbe, nişte fapte, care toate au dus la un deznodământ nefericit. Rupse o frunză imaginar ofilită, dar gestul o propulsă în altă dimensiune. Ştii, Anton nu a venit pentru mine, el va răspunde la nişte întrebări puse de Ştefan. Am predat de ceva timp problemele legate de trandafiri, ştii şi tu supărarea mea, lui Ştefan. El are o firmă de detectivi, desigur în Bucureşti, dar are şi în Braşov un angajat care se ocupă de cercetări în zonă când este cazul. 
  
— Dar de ce Anton? Ce legătură are? 
  
— Nu pot să-ţi spun nimic deocamdată. 
  
CAP. 10 
  
Anton rămase în camera hotelului din Poiană. Dorea, după ce lucrurile se liniştesc, să coboare în oraș, să ia legătura cu Delia. Dormi adânc în acea dimineaţă de după petrecere. Târziu, când se trezi coborî la restaurant să mănânce ceva şi, desigur să discute cu tinerii însurăţei. Dar ei nu au apărut. Anton privi la ceas spunându-şi că Delia s-a odihnit şi ea, ar fi momentul să o sune. Era pentru întâia oară, după mult timp, când îi va auzi glasul în telefon. 
  
— Da, m-am odihnit, suntem cu toţii la masă, am trecut peste ora de prânz, luăm cina puţin mai devreme. Ce vom face mâine? Ne pregătim pentru marea sărbătoare, Revelionul! Da, îl facem aici, acasă. Îmi permit să te invit şi pe tine aici, alături de noi, dacă nu mergi în altă parte. 
  
Şi iată-l, acum, pregătindu-se pentru vizită la Delia. Era emoţionat și neliniştit. Va trece un test ambiţios, acela de a o recuceri pe cea care i-a fost soţie. 
  
Iată cum lucruri neexplicate, nediscutate, pot duce la rupturi definitive. De ce noi oamenii, suntem astfel construiţi? Să lăsăm lucrurile mărunte să ne decidă soarta? Dacă atunci ar fi încercat să clarifice lucrurile cu ea, nu s-ar fi ajuns la acele momente dureroase. Ar fi avut poate un copil mult mai mare decât acela pe care îl are Delia. Facem multe prosii în tinereţe din orgolii, din încăpăţânare. Şi cu toate astea el nu a încetat să o iubească pe Delia. Timid a încercat să-i dea semne, să o facă să-l simtă în apropiere, dar fără nici un rezultat. Acum, dacă nici acum, nu voi avea tăria să-i spun că o iubesc, să-i spun că am iubit-o mereu, atunci nu sunt eu. Sunt doar o copie spălăcită a ceea ce cred eu că sunt! Aşa îşi frământa mintea bietul Anton. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!