Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mă gândesc, Ludmila să urcăm în seara asta în Poiană, poate găsim undeva o cameră. De mâine suntem asiguraţi, dar voiam să discut cu preotul de la biserica din Poiană, să programăm ora cununiei. Rămâne, aşadar, pentru data de douăzeci şi nouă decembrie. Nu intervine din partea ta nici o schimbare? 
  
— Nu, iubitule! E foarte bine aşa. Pe cine mai invităm? 
  
- Nu a intervenit nicio schimbare deocamdată. 
  
Ți-am povestit despre fostul soţ al Deliei, Anton, aș vrea să-l invit și pe el, sper să nu mă refuze. Prietena ta cu soţul, colegul meu de serviciu care este aici reprezentantul Asociaţiei și cam atât. 
  
— Nu plecăm în seara asta din hotel, dragule. Decât să ne trezim cu surprize în Poiană, mai bine rămânem aici. E cald şi bine. 
  
El o strânse în braţe fericit, gândind : gata, am prins-o în curând va fi a mea pentru totdeauna. 
  
— Vino, iubite, să vezi ce am cumpărat astăzi pentru marele eveniment. 
  
Scoase taiorul, fusta de culoarea oului de raţă, o pereche de pantofi cu toc, de culoare puţin mai închisă decât taiorul, iar pălăria cu un mic voal îi completa garderoba. Pentru tine am luat pantofii aceştia maro şi cravata aceasta. Se va potrivi de minune la costumul tău maro. El încercă pantofii, gândind că sigur nu se vor potrivi ca mărime, dar pantofii se potriveau excelent. 
  
— Nu privi cu mirare la mine, am luat măsura pantofului tău când dormeai. Au râs împreună ca de o glumă bună. 
  
Sună telefonul lui Ştefan. 
  
— Am pentru tine o propunere, dar încep cu o întrebare, spuse Delia. 
  
— Da, dragă, sper că nimic rău nu s-a întâmplat de când ne-am despărţit. 
  
— Nu, nimic grav, doresc să te întreb dacă ai ceva împotrivă să invit la evenimentul vostru o familie de prieteni, cei mai buni pe care-i am. Ei s-au cunoscut în Poiană, cu ani în urmă, îţi voi povesti eu când ne va permite timpul. Am vorbit cu amica mea Dana, la telefon, am povestit despre evenimentul la care am fost invitată. Ea mă sunase să mă invite să fac sărbătorile la ei, dar aflând ce eu voi participa la evenimentul vostru, Dana a oftat. Atunci mi-am permis Ştefan să întreb dacă le-ar surâde să vină şi ei ca invitaţi ai mei. Am făcut o gafă, Ştefan? 
  
— Nici gând, familia ta de prieteni este bine venită alături de noi. Prietenii tăi vor deveni şi ai noştri. Te voi anunța la ce oră va avea loc evenimentul, desigur şi ziua. De altfel am stabilit pentru data de douăzeci şi nouă, ora o fixăm cu reprezentantul stării civile şi cu preotul. 
  
Delia era mulţumită. Nu va fi singură la eveniment. Mihai şi Dana vor fi lângă ea, o vor întări moral. Vor locui la ea până după Revelion. Mă bucur nespus, îşi zise Delia. 
  
Cristi nu i-a mai dat niciun semn de viaţă. Probabil au plecat să-şi facă sărbătorile în cine ştie ce colţ din lume, aşa îi plăcea iubitei. Delia află de la o fostă colegă de serviciu că amanta soţului ar fi însărcinată. 
  
Un soare anemic încerca să dea puţină viaţă aerului rece, un rece uscat ce-ţi lipea nările. Delia privi în sus spre cer, cerşind parcă puţină îngăduinţă naturii. Îi era dor de zăpada albă, să-şi cureţe sufletul de suferinţă. În jur nimic nu părea să aibă milă de ea. Poate zăpada m-ar scoate din tristeţe. Aici în acest minunat oraş unde am cunoscut dragostea pătimaşă, iubirea ce am crezut că va ţine cât viaţa mea, iată s-a dus! Aici să am parte şi de decepţia vieţii mele? se întreba, ştiind că nu există pentru ea speranţă. Cristi a plecat. A părăsit oraşul, luându-şi iubita cu sine. Probabil se apropie naşterea şi s-au grăbit să se pună la adăpost. La primul înfăţişare de la proces, Cristi i-a spus răspicat: 
  
— Plec acum, dar mă întorc la casa mea, eu am plătit-o în mare parte, te despăgubesc cât se va hotărî în instanţă. Păstrează-ţi copilul liniştită, îţi voi achita suma hotărâtă de instanţă. 
  
Scurt şi la obiect, copila adorată de tată cu puţin timp în urmă, iat-o aruncată ca un obiect nefolositor. 
  
O sună Ştefan aducându-i puţină lumină în ochi, aproape că uitase că va participa la o căsătorie. 
  
— A sosit ieri, Anton. E cazat aici în hotelul unde suntem şi noi, i-am păstrat şi lui o cameră. Nu am avut prea mult timp să stau de vorbă cu el, dar primul lucru pe care l-a spus a fost să întrebe de tine. Unde eşti, dacă te va vedea şi pe tine. De mult nu am văzut atât de multă bucurie în ochii cuiva. Omul acesta te iubeşte enorm, Delia. Aş vrea să ţii minte asta. Cununia civilă şi cea religioasă vor avea loc în oraş. Dacă doreşti să participi şi la slujbă, vom fi la biserica din Şchei, ora treisprezece. Sărbătorirea va începe la ora optsprezece. Te-am informat, tu alegi! Te aşteptăm cu toată dragostea! 
  
Cu toată suferinţa de care are parte o femeie, ea nu uită că e femeie. Singura răzbunare pe care o poate afişa, este haina. Tristă sau veselă, ea femeia, este cochetă. 
  
În faţa oglinzii, Delia îşi aplica fardul de pleoape. Rujul în ton cu rochia deosebit de elegantă sublinia farmecul femeii de peste patruzeci de ani. Ai mei sunt anii aceştia, mă bucur că îi am, că respir că sufăr, că trec prin viaţă având parte de toate. Hm, am trecut la filozofie, asta ca să mă întăresc sufleteşte. O roşeaţă naturală îi acoperi obrajii. Gândul că îl va privi în ochi pe Anton după – o Doamne! – ce de ani! o emoţiona profund. Avea undeva acolo în creier o părticică ce nu-i da pace şi-i amintea deziluzia trăită cu Anton dar, poate, se deschidea pentru ea o speranţă. Rămase singură. Cristina plecă la bunica, la celălalt munte, spunea ea. 
  
Maria, mama Deliei, sosi cu trenul cu o seară în urmă. Vorbiră ele două la telefon şi de comun acord au hotărât plecarea Cristinei. Desigurea, Cristina era cea mai încântată. Îi iubea pe bunica și pe bunicul. Îşi dorea o vacanţă lângă ei şi pentru că suferea mult să-şi vadă mama tristă. 
  
— Nu te supăra, mamă, dar voi fi acolo mai liniştită, nu voi vedea suferinţa ta şi poate îl uit pe tata de care îmi este atât de dor. 
  
După plecarea fetei, Delia a plâns în hohote, a adormit târziu şi numai după ce află că dragele ei au ajuns cu bine. 
  
Privi cu emoţie la cei doi miri, Ştefan şi Ludmila o luară razna. Ochii întineriră, lumina aceea nu de la lumânările din biserică dădeau feţei o notă aparte un farmec, care pe pământ se numeşte fericire. Am avut şi eu parte de strălucirea aceasta, gândi Delia. Primul lucru ce-l făcu Delia când ajunse în biserică, îl căută cu privirea pe Anton. Nu-l văzu şi nici nu avea pe cine să întrebe, mirii fiind prea ocupaţi. Mai târziu, Delia află de la Anton că acesta plecase să cumpere un cadou. El adusese un dar, însă văzând mireasa a înţeles că e necesară o mai mare atenţie când cumperi un cadou unui cuplu pretenţios. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1953, Anul VI, 06 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!