Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sensibilitatea lui Anton, glasul acela cu note de tristeţe ce se ascundeau sub zâmbetul timid îl cucerise pe Ştefan. 
  
Undeva s-a greşit grav. Cum a putut Delia să acţioneze sub impulsul momentului, la bârfele unei aşa-zise prietene poate invidioasă? Delia să fi avut douăzeci şi şase, douăzeci şi şapte de ani. Nu era o puştoaică. Ce a determinat-o să ia hotărâri atât de superficiale? gândea Ştefan. Cred că mult a influenţat-o depărtarea de casa, de ţară, de neacomodare. Nu ştia cum să procedeze. Nu va da naştere la o şi mai mare disensiune? Adevărul va ieşi la iveală, ea trebuie să ştie. 
  
— Ţi-am promis nişte informaţii, am stat puţin la îndoială dacă să-ţi spun. Eu te informez, iar tu hotărăşti ce faci cu informația primită de la mine. Privi chipul Deliei. Ea ducea, după cum observa Ştefan obişnuit cu oameni de diverse tipuri, multiple suferinţe, o grea povară. Aceasta era suferinţa izvorâtă din nefericire. Ştefan se mişcă pe scaunul destul de înalt şi incomod. 
  
— Ne mutăm, Ştefan. Vino, să stăm comod în fotoliile din camera de oaspeţi. Aceea este mult mai intimă. Doresc să ne simţim bine, eliberaţi de stresul care pluteşte în casa mea. 
  
— Fiică-mea este plecată la o prietenă de-a ei, unde împreună cu mama acestei fetiţe vizionează o piesă de teatru pentru copii. Nu voiam ca ea să simtă nefericirea mea. 
  
— Delia, spuse Ştefan aşezându-se comod în fotoliu, Delia dragă, doresc să-ţi revăd zâmbetul, bucuria în ochi. Suntem realizaţi profesional şi eu şi tu. Cât de curând viaţa mea va cunoaşte o schimbare profundă, o vei afla şi tu. Acum urmezi tu să-ţi refaci viaţa. Pentru mine asta înseamnă ca tu să fii foarte convinsă că doreşti să te desparţi de Cristi. 
  
Delia îl privi atent, gândi că Ştefan trage de timp şi ea simţea că are ceva important de spus. 
  
— Hai, Ştefan, vorbeşte! 
  
— Am văzut zece hectare cultivaţi cu trandafiri. Cine face asta? Fostul tău soţ, Anton! 
  
Ştefan se aşteptă la o izbucnire dar, nu, Delia nu reacţionă. Îl privi în ochi şi-l întrebă: 
  
— Tu bănuieşti că Anton are legătură cu evenimentele din viaţa mea, cea cu trandafirii? 
  
— Să-ţi dau eu o informaţie ceva ce tu, poate ai uitat, sau nu ai știut: tatăl lui Anton este horticultor. Aşa se face că Anton a urmat Agronomia. Şi el a fost mare amator de trandafiri, mă refer la tată. Nu are nicio legătură cu trandafirii lui Anton. Să nu facem o confuzie! 
  
— Bine! M-am liniştit! Aşadar, Anton iese din schemă, dar acum ultimul eveniment nu te sperie? 
  
— Coroana mortuară schimbă totul. Eşti atacată direct. Şi probabil aceeaşi persoană este în spatele acţiunilor. 
  
— Am dat pe mâna poliţiei, cazul. Ei stau de pază la propriu. 
  
— Da! Stând de vorbă cu Anton, apropo, este singur și nu are soţie, am aflat că este la curent cu viaţa ta. Ştie totul despre tine! Şi încă, te iubeşte! Pentru ca eu să fiu sigur şi totodată să ştiu de unde să încep, pentru că iată, o luăm de la început, trebuie să-l informez pe Anton. Să discutăm cu el pe faţă. Ce zici, Delia? 
  
— Şi cum vezi tu asta? Cum să procedăm? 
  
Ştefan aştepta această întrebare pusă de Delia. Avea şi el un plan bine pus la punct. Un scop puţin diferit îl anima. Delia era nefericită. El simţea că lui îi revine responsabilitatea, să aibă grijă de Delia. 
  
— Nu îţi pot spune prea multe Delia, dar ceva tot îţi spun. Îi vorbi despre intenţia de a se căsători după Crăciun cu Ludmila. Dorea să oficieze relaţia lor. 
  
— Găsesc că e momentul cel mai potrivit pentru aceasta. Dar, cel mai important lucru la care s-a gândit de o bucată de vreme, încă nu ştia dacă e cazul să-l dezvăluie, dorea să-l aducă şi pe Anton la eveniment. Încă nu-i spusese nimic lui Anton, dorea să afle mai întâi reacţia Deliei la primirea veştii. 
  
— Dar este minunat momentul pentru acest eveniment, doar că, mă gândesc cu regret la fratele tău, Virgil. Te felicit şi îţi doresc din toată inima, cu toată dragostea să fiţi fericiţi. Asta este viaţa. Sunt unele lucruri care nu pot fi controlate în totalitate de noi, printre acestea este şi iubirea. 
  
Ştefan dorea să-l aducă pe Anton la eveniment pentru a-l interoga, dar într-un mod mai puţin oficial. Dorea să afle ce părere are Anton despre trandafirii primiți de Delia. Ştefan înţelese din comportamentul acesteia că ea a conștientizat sfârșitul căsniciei sale. Știa că nu există cale de întoarcere. 
  
Ştefan privi la ceas, era deja târziu iar Ludmila, probabil, şi-a rezolvat problemele. Privi către Delia. Un surâs chinuit dădea ochilor ei acea tristeţe ce părea renunţarea la speranţă. Asta nu-i plăcu lui Ştefan. Pentru el, Delia era acea adolescentă plină de viaţă, inteligentă şi cu un umor sănătos. 
  
— Doresc Delia, să fii prezentă la ceremonia din Poiană. Nu mă părăsi, am nevoie de tine! Promit să fac lumină totală de această dată în acţiunea Trandafirii Deliei, aşa o numesc eu. 
  
Delia îi strânse mâna întinsă, îl mângâie pe obraz, spunându-i că: 
  
— În niciun caz nu voi lipsi de la un astfel de eveniment! Ştefan, meseria de avocat, te introduce în vieţile oamenilor, dacă medicul pătrunde în interior, noi, avocaţii, pătrundem în viaţa de zi cu zi a oamenilor, nu putem tăia răul şi uneori asistăm neputincioşi la decesul insului. 
  
— Da, aşa este! îi răspunse Ştefan. 
  
De aceea a renunţat el la avocatură, ca detectiv pătrunde mai intens în inima conflictului. Se despărţiră. Delia, după ce îl conduse pe Ştefan, telefonă la prietena fetiţei. Urcă în maşină şi plecă să-şi aducă fiica acasă. 
  
Ludmila se aşeză comod în fotoliul din camera de hotel. Venise de o jumătate de oră. Găsi în incinta hotelului un salon de coafură precum şi celelalte servicii de înfrumusețare. Era destul de aglomerat dar statul la coadă nu o deranjă. Trase cu urechea la ce discutau două tinere aflate în stânga ei. Ar fi zâmbit la felul în care cele două îşi povesteau aventura de astă noapte. 
  
— Tu, m-a ciufulit toată! M-a sufocat cu sărutări şi complimente, devenise plictisitor, zise una din fete. 
  
— Ai grijă, Mirela, Ionuţ e un mare fustangiu, luna trecută a părăsit-o pe Monica, cealaltă lună pe Tudoriţa... 
  
— Cu mine n-o să-i meargă, îl părăsesc eu. 
  
Distrată, Ludmila ascultă o reţetă de prăjitură specială, ceva extraordinar, îi spuse vecina. 
  
În sfârşit, i-a venit rândul. Tuns şi coafat, îi spuse ea, coafezei. 
  
— Doamnă, nu-i păcat de frumuseţea asta de păr? Vă stă excelent! Nu doriţi un coc? 
  
— Nu, nu dorea niciun coc şi dorea foarte mult să scape de părul ei lung. Devenise obositor. Doar voi fi femeie măritată, nu voi avea timp de plimbări dese la coafor. 
  
Dar zâmbi, ştia că va face ce va dori, chiar şi măritată. Acum în camera de hotel se privi lung în oglindă, sunt parcă mai tânără cu această freză, apoi gândul îi zbură la fiu. Îl sună. 
  
Răspunse Virgil: 
  
— Ce dracu, Ludmila, nu vezi cât e ceasul? Băiatul doarme, e obosit, astăzi am schiat binişor. Îi voi spune să te sune el când se trezeşte. Apoi, fără niciun salut, închise telefonul. 
  
— Ce măgar! Nu mi-a permis să deschid şi eu gura. Mitocanul! 
  
Da, erau fraţi, dar ce diferiţi erau. Mama lor ar fi spus: fii mei nu seamănă doar fizic, dar şi caracterele lor sunt identice. Fiecare ce apreciază sau nu, depinde din ce punct de vedere vezi lucrurile. 
  
Ea începu să se plictisească şi Ștefan nu mai apărea. Îşi aminti că uitase să cumpere poşeta ce se asorta la frumosul ei taior crem, pregătit pentru marele eveniment. Sperase să ajungă în acest punct cu Ştefan. Îl iubea nespus de mult. Îi admira caracterul integru, ambiţia, dar cel mai mult aprecia iubirea ce i-o purta de atâţia ani. Aşadar, vor fi o familie. Dar un lucru ştia: nu va avea copii cu Ştefan. Ar fi fost prea grav! Copiii să aibă două calităţi, verişori şi fraţi? Bine că îl am pe Ovidiu, de altfel suntem trei implicaţi în dragostea pentru băiat. Destul de greu, dar nu imposibil, îşi spuse cândva, când a pornit pe acest drum. 
  
— Apar în câteva minute, dragoste! Ştefan îşi parcă maşina în faţa hotelului. Grăbit, urcă scările la primul etaj. S-au sărutat de parcă timpul ce i-a despărţit ar fi fost foarte lung. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!