Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ai remarcat? Am urmărit-o şi nu a zâmbit defel tot timpul petrecut cu noi. 
  
— Mâine mă întâlnesc cu ea şi vom descâlci tristeţea ei. O să-ţi spun mai multe mâine seară, draga mea. 
  
A doua zi la ora stabilită, Ştefan sună la poartă. Vila, împodobită de sărbătoare, arăta minunat. O casă ca din poveste, îşi spuse Ştefan. Cred că seara, când se aprind beculeţele, se împrăştie vraja de basm. Mi-aş dori şi eu o astfel de casă, gândi Ştefan. Delia îl primi îmbrăcată lejer, un pantalon larg de stofă subţire, o bluză elegantă, cu mâneci lungi. Ochii din care răzbate tristeţea, sunt la fel de frumoşi, ca în adolescenţă, îşi spuse. 
  
— Iată-mă, pentru a treia oră în locuinţa ta. Îmi place foarte mult casa voastră, chiar gândeam că dacă ar fi să-mi construiesc o locuinţă, aş lua-o de model. Ştefan privi în jur, şi aici sărbătoarea ce bătea la uşă era prezentă. Frumos şi strălucind de curăţenie, sufrageria dădea impresia de loc ideal de relaxare, de veselie, bună dispoziţie. 
  
— O cafea merge? îl întrebă Delia. 
  
— Poţi să-mi aduci, nu am băut în după-amiaza asta, m-am grăbit să vin la tine. Sunt îngrijorat. Ce se întâmplă în această splendidă locuinţă? 
  
Delia îi puse cafeaua şi un pahar de apă. Nu era agitată, dar din glasul ei răzbătea nesiguranţa, ceea ce nu o caracteriza. 
  
— În primul rând îţi spun că sunt pe sfârşite cu divorţul. Mă reprezintă o bună amică, care cunoaşte situaţia din ambele tabere. Totul se învârte în jurul acestei vile pe care tu o admiri. Se întâmplă tragedii mari în case mari. Eu nu sunt femeia care să simtă nevoia de alt partener în viaţa de cuplu. Însă, nu aceleaşi trăsături le are și Cristi. A demonstrat-o! Aventura, am crezut că este o aventură, ţine de aproape trei ani. Nu există cale de întoarcere. Fiind preocupată de necazurile mele, nu am dat importanţa cuvenită când, iată, la poarta acestei case am găsit, într-o dimineaţă, o coroană de trandafiri cu panglică neagră ca la înmormântare. 
  
Pe panglică scria: De mâna mea vei muri şi trandafiri roşii şi albi se vor odihni pe mormântul tău. 
  
Ştefan, îngheţă. Ea nu-i spusese despre acest grav incident. Îşi stăpâni emoţia şi o întrebă: 
  
— Ce a urmat? 
  
— Am plecat cu coroana funerară la Poliţie, bineînţeles. De această dată evenimentul m-a pus pe gânduri. Nu ştiu dacă gestul acesta are legătură cu faptele desfăşurate de-a lungul anilor, ele nu au fost atât de grave. În unele se putea chiar ascunde iubirea, așa gândeam atunci. 
  
— Aşadar asupra ta planează ameninţarea. Bine ai făcut că ai dus la Poliţie coroana, nu mai este de glumit. Când s-a întâmplat asta? 
  
— E bună întrebarea, Ştefan. A doua zi după ce am înaintat actele pentru divorţ. 
  
— Aşadar aici avem două probleme, Delia, divorţul tău şi noul eveniment în care îşi fac apariţia trandafirii. Aici este de gândit, de căutat, de obţinut informaţii, dar sunt alături de tine. Eu sunt îngrijorat pentru tine. Nu-mi place această ameninţare făţişă. Acum este grav. Dar să-ţi dau eu o informaţie care sper să nu te năucească şi să judecăm amândoi ce e de făcut. Delia, spune-mi cât poţi tu de concentrat despre prima ta căsătorie, cu Anton, colegul nostru de liceu. Îmi amintesc că atunci când noi eram în primul an de liceu, el era în an terminal. Aşadar este cu trei ani mai mare decât noi. 
  
Delia nu se aştepta la o astfel de pretenție din partea lui Ştefan. O fi ceva dacă mă întreabă! 
  
— Da, ai dreptate, doar un an am fost colegi de liceu. Apoi el a plecat la studii la Bucureşti. A terminat Agronomia. 
  
— Da, ştiu, am avut onoarea să particip ca spectator la munca lui. Îmi pare un bărbat cu calităţi, Delia! 
  
— Da, după ce am terminat liceul, ştii prea bine și tu, am plecat la studii. Ne-am căsătorit când eram în ultimul an de facultate. Anton lucra la o fermă agricolă, lângă Bucureşti. După căsătorie ne-am mutat în localitatea unde bunica îmi lăsase moştenire casa. Au fost zile minunate. Îţi repet a fost prima mea dragoste. 
  
— Să ştii Delia că am auzit aceleaşi cuvinte câteva luni în urmă. 
  
Delia făcu o pauză aşteptând continuarea observaţiei lui Ştefan, dar acesta tăcu. 
  
— Aşadar, eu lucram la o firma ca juristă, mai târziu mi-am făcut intrarea în Barou, el era inginer agronom la cincizeci de kilometri de localitate. La începutul căsătoriei nu mă deranjau orele târzii la care ajungea acasă. Înţelegeam că este agronom și că, în sezon agricol, aşa trebuie să fie. Prima noastră iarnă am petrecut-o minunat. Desigur, ne duceam şi acasă la părinţi. S-a ivit o posibilitate şi am făcut o excursie de zece zile în Africa. Anton primise o ofertă de muncă în Africa, unde se căutau agronomi. Ne-am dus să simţim totuşi atmosfera, să ne dăm seama dacă ne-am putea obişnui. Limba vorbită era franceza, din acest punct de vedere ne descurcam bine amândoi. În anul următor ne-am mutat acolo. Munca lui era foarte solicitantă. Eu nu aveam serviciu. Eram în ţară străină, nu aveam prieteni, nu cunoşteam obiceiurile, nu aveam mulţumirea profesională. El era tot mai absent, întârzia, lipsea de acasă, apoi am aflat că avea o iubită. 
  
— Nu cred, Delia! L-am cunoscut pe Anton altfel, nu mi-a lăsat impresia de neseriozitate. Cum ai aflat de aventura sa? 
  
— Îmi făcusem până la urmă o prietenă, soţia unui coleg de muncă a lui Anton. Era medic, lucra la spitalul din localitate. La început, m-a apropiat de ea compătimirea. Soţul îi suferise un accident rămăsese fără piciorul stâng, purta proteză. Elena, acesta era numele doamnei, mi-a povestit că s-au cunoscut la spitalul unde el se internase pentru operaţie, ea fiind medic acolo. Două zile soţul meu, Anton, nu a venit acasă şi nici nu mi-a trimis vreo veste. Văzându-mă supărată, Elena, mi-a dezvăluit secretul. Anton era plecat cu iubita sa, nici nu-mi amintesc unde. Când a sosit după două zile mi-a relatat o poveste desigur inventată, că a fost răpit. Nu am stat pe gânduri. Mi-am făcut bagajele, nici nu aveam cine ştie ce, doar hainele. M-am întors în ţară şi am divorţat. El nici nu a venit la divorţ. Nu am ştiut despre el mult timp, cineva totuşi m-a informat, că s-a căsătorit şi este fericit. Şi cu asta s-a încheiat capitolul Anton. Nu înţeleg ce rol are el în desfăşurarea evenimentelor mele? Eu am un copil, un viitor fost soţ, o slujbă de care sunt mulţumită şi sper că viaţa mai are, încă, să-mi ofere zile mai bune. 
  
În timp ce Delia îşi depăna suferinţa căsniciei ratate, Ştefan ajunsese cu gândul acolo pe câmpul cu trandafiri. Ochii blânzi ai lui Anton străluceau în mintea sa. Nu era o logică în ceea ce povestea Delia şi omul pe care Ştefan îl revăzuse după mulţimea de ani. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1931, Anul VI, 14 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!