Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am dorit să vezi asta, să ştii că şi aici în acest oraş de munte se pot cultiva trandafiri. 
  
Ştefan acceptă faptul că ziua lui a trecut frumos, dar nu uită scopul. Motivul contactării lui Anton avea un scop bine determinat. Deocamdată, informaţia obţinută nu avea aproape nimic legat de ceea ce îşi propuse, sau altfel spus avea informaţii care nu duceau nicăieri. 
  
— Anton, faptul că am luat legătura cu tine m-a ajutat să-mi petrec timpul într-un mod deosebit de plăcut. Sunt încântat că te-ai întors acasă şi te ocupi cu treburi care îți dau satisfacţie, în mod sigur şi locuitorii oraşului sunt bucuroși că ai revenit acasă. Cine ştie poate, într-o zi, mă voi întoarce şi eu sau poate Virgil. Ambii suntem necăsătoriţi. Poate, data viitoare, când ne vom revedea vei fi căsătorit. Nu pot să cred că nu ai ceva în plan din acest punct de vedere. 
  
Anton zâmbi într-un fel aparte, poate enigmatic, dar nu comentă. Îi răspunse doar că: 
  
— Neştiute sunt căile Domnului...Şi atât! 
  
Ştefan se despărţi de Anton total dezamăgit. Unde sunt acum, după o săptămână de aşa-zise cercetări? Se despărţi de mamă destul de trist. 
  
— Mamă, nu mai plânge! Bucureştiul este aproape, voi încerca să vin mai des. Te rog, mult, să mă informezi despre sănătatea ta. 
  
Îi lăsă bani pentru că pensia ei acoperea doar strictul necesar, nici vorbă.să poată face și altceva. Îi spuse că dorește să facă câteva îmbunătățiri, reparații în locuință, dar nu am cu ce , băiete. 
  
— Poate faci, mamă, un drum până la Virgil. Îmi amintesc că sunt ceva ani de când nu ai mai călătorit. 
  
— Ai dreptate, fiule, s-ar putea să plec şi eu câteva zile de acasă că m-am sălbătăcit. 
  
Ştefan se întoarse la munca sa de detectiv, aducând cu sine impresii care nu aveau nimic de-a face cu scopul propus. Aşezat în faţa calculatorului îşi nota informaţii. O fi existând o legătură între cele două informaţii și ar trebui să fie de importanţă capitală?... Anton-Delia-Trandafirii. 
  
În garsoniera sa plină de cărţi, unde era prea puţin spaţiu destinat relaxării, Ştefan avusese şi zile pline de fericire alături de iubita sa, Ludmila. Când aceasta, ce-i drept nu prea des, ajungea în ţară, aici îşi petrece timpul alături de Ştefan. Iubirea lor dura de ani buni. Ca soţie a fratelui, a lui Virgil, Ludmila suferise că inima ei trăda. Trăda căsnicia ei cu Virgil, iubirea lui pentru ea, îşi trăda fiul. Uneori gândea că ar fi fost minunat dacă ar fi conceput copilul cu Ştefan. Dar în sinea sa recunoştea că l-a iubit şi pe Virgil. S-a îndrăgostit de Ştefan când acesta i-a vizitat întâia oară în noua locuinţă. Îl ştia foarte bine, fusese la nunta lor, ţineau legătura ca între rudenii. Dar marea revelaţie veni când nu ar fi trebuit să vină, după ce născu. El îi vizită, ea, sensibilă după naştere, fusese impresionată de fericirea lui Ştefan când luase pe micul Ovidiu în braţe. Faţa lui se luminase, oftase atât de dureros încât o făcu să se simtă vinovată de fericirea ei. Apoi o sărută tandru, îi strânse mâinile într-un fel anume, credea ea, ochii lui era împăinjeniţi. Ce l-a făcut atât de emoţionat? Ludmila nu ştia că Ştefan o iubeşte. El a păstrat în inimă acea tresărire pe care a simţit-o din momentul în care Virgil i-a prezentat-o ca viitoarea lui soţie. Iubire interzisă! îşi spuse Ştefan. Pe lume sunt atâtea fete! Avea douăzeci şi cinci de ani. 
  
Desigur a avut iubite, iar speranţa ca Ludmila să ajungă să îl iubească era mică. El o iubea în taină. Când află că mariajul fratelui său merge bine, când află că Ludmila va naşte, inima lui se revoltă. Îşi spuse că trebuie să-i împărtăşească iubirea. Şi se întâmplă! Virgil plecase pentru o săptămână în Austria la specializare. Ludmila îl chemă. Atunci, când au botezat copilul a realizat că s-a îndrăgostit de Ştefan. I-a transmis emoţia, iar ea a desluşit mesajul. Şi a început iubirea lor plină de păcat. Ludmila îşi trăda soţul, copilul. S-a năruit totul. Ea a preferat să fugă din viaţa amândurora și a plecat în Italia la o specializare unde a și rămas cu serviciul. Astfel s-a născut o imensă suferinţă! 
  
Virgil se resemnă și divorţă. A aflat despre trădarea fratelui, îl urî, se îmbolnăvi, dar tinereţea a învins. Ştefan însă nu cedă. Începu să-i facă vizite Ludmilei. Nu se puteau gândi la căsătorie niciunul dintre ei. Nu aveau curajul. Aşa că au început să facă naveta când unul, când celălalt, și să fure acea fărâmă de iubire interzisă. Vestea primită de la Ludmila că vine să-şi aducă fiul în vacanţa de iarnă la tată şi că doreşte să-şi petreacă cu el sărbătorile în România, l-au bucurat nespus. Ludmila vine cu băiatul. 
  
— Îi este dor de tată, dragă Ştefan, aşadar am hotărât să ne petrecem vacanţa de iarnă, în România. Duc băiatul la Virgil, apoi vin la Bucureşti, să petrecem acest timp împreună. Îmi este dor de noi, Ştefane! 
  
Bucuria lui Ştefan era pe măsura veştii. Se grăbi să i-a legătura cu amicul său, patron la un hotel în Poiană, acolo îşi dorea să petreacă frumoasele zile de vacanţă. Nu sperase să aibă parte de această bucurie, dar iată că, se poate. Ştia că Virgil nu este amator de cabane sau localuri cu animaţie, va pleca probabil la o cabană liniştită unde îl poate învăţa pe fiu să schieze. 
  
Ludmila intră în ţară, după ce călători întreaga noapte. Era obosită, dar fericită că nu a avut parte de evenimente neplăcute în trafic. Şi-a dus fiul la Făgăraş, la Virgil. Relaţia cu fostul soţ era civilizată, aşa o numea ea. S-a despărţit greu de băiat, dar văzându-i fericirea, s-a liniştit. 
  
— Te rog, Virgil, ai grijă de el. Vorbesc cu mătuşa mea să vină să vă gătească și să aveţi sărbători frumoase. 
  
— Nu te îngrijora Ludmila eu mi-am luat concediu, vom pleca amândoi în vacanţă la o cabană. E totul aranjat, nu-ţi face griji! Fiul nostru va învăţa, în această vacanţă, să schieze. Vorbim la telefon dacă doreşti să afli mai multe. Spune-i mătuşii că nu e nevoie să vină aici. 
  
— Plec totuşi îngrijorată, Virgil, aveţi grijă ce mâncaţi pe la cabane, să nu supui copilul la eforturi mari să nu se îmbolnăvească. 
  
Supărat, Virgil, îi atrase atenţia, luând-o deoparte, că îi subminează autoritatea de părinte. Încă avea motive de nemulţumire, de furie, uneori. 
  
— De ce mă dădăceşti faţă de băiat? Uiţi că şi eu sunt părinte, lasă-ne în pace! Bine ar fi să pleci cât mai repede. 
  
Ludmila se întristă, copilul va fi pe mâna tatălui, tată doar câteva zile pe an, dar ştia că vinovată de toate era numai ea. Îşi sărută băiatul, spunându-I :să-l asculţi pe tata, Ovidiu, voi fi foarte fericită dacă în această vacanţă te vei simţi bine şi o să înveţi să schiezi. 
  
Plecă la drum, se grăbea să ajungă la Ştefan. Sunt o nenorocită, îşi spuse, plec de la un frate să ajung la celălalt frate. Dar îl iubesc! Îl iubesc, ţipa inima ei. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!