Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
. De aici au pornit necazurile. Ei, dar ce să facem, asta este viaţa. Să nu mă dai de gol dacă cândva o întâlneşti pe Delia. Cât mai stai pe acasă? Dacă mai rămâi te invit la o vizită pe moşia mea, zise zâmbind Anton. 
  
— Da, stau până la sfârşit de săptămână. Ne vedem pe joi? 
  
Curiozitatea lui Ştefan era de necontestat. Din punct de vedere profesional simţurile sale erau ascuţite la maxim. Se întreba, pe bună dreptate, despre ce este vorba, nu putea crede că, dându-se de gol faţă de el, Anton ar fi comis mai mult decât ceea ce a mărturisit, să ofteze în continuare după fosta soţie. Nimic de condamnat aici. Omul are libertate deplină să poarte sentimente diverse dacă acestea nu fac rău unei persoane. Bine, dar trandafirii? Se întreba pe bună dreptate Ştefan, o fi doar o coincidenţă? La una ca asta nu mă aşteptam. Sper să aflu ce doresc cu adevărat, joi când ne întâlnim. 
  
Se aşeză la biroul din fosta lui cameră, păstrată de mamă, neatinsă... vin doar să şterg praful, băiete. La fel fac şi în camera fratelui tău. Măcar aşa simt că-mi sunteţi aproape. Îşi scoase laptop-ul, intră în pagina rezervată cazului Trandafirii Deliei, aşa l-a intitulat. Citi şi reciti toate momentele în care trandafirii au intrat în viaţa Deliei să o înspăimânte. Bine, dar eu nu am ce reproşa celui ce a făcut ceea ce a făcut! Intimidarea se poate foarte bine confunda cu patima. Că Delia a pierdut sarcina din pricina florilor, era de considerat atentat la viaţa ei? Nici vorbă, îşi spuse Ştefan! Se consideră intimidare, dar care să fi fost scopul intimidării? 
  
Analiză, comunică cu Delia telefonic pentru a mai clarifica câte ceva, dar în rest? Nimic. Bătea pasul pe loc. Să zicem că Anton se va da de gol cu ceva. Dacă ştie atât de multe despre Delia, s-ar putea să fi avut şi nişte intenţii, poate îl orbeşte gelozia... 
  
Sosi și ziua de joi. Nerăbdător, Ştefan îl sună pe Anton la telefon. 
  
— Mi se pare mie, sau norii se pregătesc să ne întunece ziua şi eu visez la ziua aceasta, să simt mirosul câmpului, ce să spun, sunt orăşean doritor de câmpie. 
  
— Am trimis maşina să te aducă la mine, sunt la vreo zece hectare distanţă de tine, îi spuse râzând Anton. 
  
Bucuros, aştepta să cuprindă cât va vedea cu ochii ceea ce mai era pe câmp, dar cel mai mult dorea să vadă trandafirii şi să simtă în vocea lui Anton, ceva ce l-ar putea da de gol. 
  
— Să trăiţi domnule Ursache! M-a trimis domnul inginer după dumneavoastră. 
  
Tinerelul, băiatul unei familii de care Ştefan îşi amintea vag (au trecut ceva ani, a crescut o altă generaţie), era şoferul şi mâna dreaptă a lui Anton, dar aflat în practică la ferma lui Anton, fiind student la Agronomie. Au ajuns la timp, să-l vadă pe Anton cum ara o bucată zdravănă de ogor. 
  
— După cum vezi fac de toate, sunt şi tractorist, maşinist şi tot ce este necesar. Nu aş face faţă altfel. Hai urcă alături de mine! Ştefan se miră de faptul că în timp scurt Anton a reuşit să-l cucerească. Muncea cu seriozitate, îl vedeai rar zâmbind, doar faţa i se îmbujora ca la fecioare, atunci când era mulţumit de rezultatul muncii. 
  
După ce vântul răvăşi părul de pe capul lui Ştefan iar braţele sale au condus o bucată bună tractorul, simţi o altă viaţă, simţi natura în toată splendoarea ei. În depărtare se zăreau piscurile Ceahlăului, oraşul de la poalele muntelui Petricica era undeva departe. 
  
— Se poate trăi şi altfel, nu-i aşa, Ştefan? Nu va ploua astăzi, zise Anton trăgând în piept aerul uscat. Am avea nevoie de ploaie, dar să mă lase să-mi termin treburile urgente. Trecură două, poate trei ore de când cei doi răscoleau pământul. 
  
— E cazul să ne oprim, mai am pentru tine o surpriză, păcat cu nu ai venit în luna mai-iunie să admiri trandafirii pe care îi cultiv, iată este al patrulea an. 
  
Ştefan gândi în acel moment... doar patru ani? Atunci...! 
  
— Da, am auzit eu de la mama că ţi-ai cultivat cu trandafiri o bucată mare de pământ. Cum ţi-a venit această idee? 
  
— Am fost la un Congres în Olanda, ţara lalelelor. M-au încântat, dar eu iubesc mai mult trandafirii, sunt flori nobile. Am o bucată de pământ a cărei compoziţie este ideală pentru cultivare de flori. Nu-mi pare rău că am făcut-o. Am rezultate mai bune decât la cultura de cereale. 
  
Au trecut podul peste râul din marginea localităţii, o lizieră despărţea drumul de terenul cu trandafirii. Un miros, altul decât acela pătrunzător lăsat de porumbul ce se coace, mirosul venea de la floarea de trandafiri, uscată. O adiere de vânt împrăştia frumuseţea florii adunată în miros. Alei elegante presărate cu mici bucăţi de piatră albă, buchete imense de trandafiri străjuiau aleea. Ici, colo, rămăseseră câteva frunze uscate, care mai păstrau un strop de culoare. 
  
— Am, pe fiecare alee, un alt soi de trandafir. Lucrez cu un horticultor de la Cluj, el m-a învăţat foarte multe. Sunt foarte mândru de ceea ce am realizat. 
  
Au tot mers, dar, obosiseră era prea mult chiar şi pentru ei. 
  
—Am la reparat maşinuţa de teren cu care omul meu verifică şi întreţine terenul. În perioada de muncă maximă îmi aduc ajutoare, nu mă descurc doar cu angajaţii ce-i am. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1900, Anul VI, 14 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!