Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAP. 7 
  
De doi ani Ştefan căuta, tatona, umbla, întreba acolo unde exista cel puţin o justificare în cercetarea sa. Cine ar crede că nişte flori, fie ele şi reginele florilor, trandafirii, să dea atâta bătaie de cap? Dar el îi promisese lui Delia că face tot ce îi stă în puteri să dezlege misterul. Lista trimisă de Delia cu ceva timp în urmă nu l-a pus pe nici un drum, deocamdată. Verifică persoanele care ar fi avut un interes cât de mic să facă gestul de neînţeles cu trandafirii. Nici colegii de serviciu, nici prietenii din copilărie nu aveau niciun interes să se joace de-a ameninţări folosind flori. Totul e o porcărie! Aş avea nevoie de Sherlock Holmes, aici. 
  
• Într-o zi ajunse să se intereseze de fostul soţ al Deliei. Se cunoşteau ei, era cu trei ani mai mare, dar, dacă îmi amintesc bine, un an am fost colegi în acelaşi liceu, gândi Ştefan. 
  
Terminase Agronomia. Un număr de ani după divorţul de Delia nu se întorsese în localitatea natală. Aşadar. în perioada când Delia găsi petalele pe terasă, ani mulţi în urmă el Anton fostul soţ, locuise la zeci de kilometri distanţă. E clar că nu putea el să fie. Dar se hotărî totuşi să verifice. Anton, inginerul agronom era divorţat a doua oară. Nu a mers nici a doua căsnicie. 
  
Îşi cumpărase cincizeci de hectare de teren, îşi făcuse o mică fermă, în localitatea natală, dar Ştefan află ceva ce-l puse pe gânduri. Zece hectare de teren erau cultivaţi cu... Doamne! Trandafiri. Ştefan rămase perplex la aflarea veştii. Dar hotărî să nu o informeze pe Delia despre asta. Deocamdată e doar o informaţie. Asta nu înseamnă mare lucru. Nu pot bănui omul doar pentru că îi plac trandafirii şi că îi cultivă! 
  
Ştefan începu să-şi facă planuri. Avea nevoie de un motiv pentru a-l vizita pe Anton. Trebuie neapărat să fac drumul până acasă, cu ocazia asta am să revăd şi eu locul natal. Ce să mai gândesc despre mine, sunt pe drept fiul risipitor, o văd atât de rar pe mama. Ce mai fiu sunt şi eu! Noroc de telefoane căci altfel... 
  
Îşi planifică plecarea din Capitală, unde locuia şi profesa, spre localitatea natală acolo unde făcuse liceul şi unde a avut-o colegă pe Delia. 
  
De câtă bucurie a avut parte mama! A plâns de bucurie, dacă ar fi ştiut că venirea lui acasă nu este întâmplătoare, că băiatul are el treburile lui pe aici, poate s-ar fi supărat. 
  
— În sfârşit, fiule, a dat Dumnezeu şi ai ajuns acasă după ceva ani. De parcă ai locui într-o ţară îndepărtată şi nu la câteva sute de kilometri de casă. 
  
Livia, maică-sa, ducea dorul băieţilor. Nu au prea avut noroc fii mei, zicea ea uneori la câte o vecină. Unul e divorţat, celălalt necăsătorit, a trecut de patruzeci de ani şi nici nevastă, nici copil. Iar dragul meu Virgil, ce folos că are băiatul, dacă nu-l vede decât odată pe an. 
  
Da, avea dreptate, Livia. Şi era bine că ea nu ştia secretul ce a dus la divorţul lui Virgil şi nici ce rol ingrat a avut Ştefan. Bucuria mamei îi încălzi lui Ştefan, inima. 
  
Dumnezeule, de ce noi, fiii, suntem uneori nepăsători la suferinţele unei mame. Iată nici eu, nici Virgil nu am văzut-o pe mama de doi ani. Şi uite, sărmana, îmbătrâneşte, deocamdată o văd destul de zdravănă, dar într-o zi poate cădea la pat şi atunci...? 
  
— Mamă, cum îţi mai este? Ai fost la medic? Cum te simți? La telefon sigur nu-mi spui prea multe. 
  
— Ştefan, mă simt bine! Nu dau importanţă durerilor reumatice. Aici, la munte, aerul rece ne dă destul frig dar ne şi întăreşte. Mă descurc, nu fii îngrijorat! Mă bucur că tu eşti puternic şi sănătos, slavă domnului, de un timp m-am liniştit şi în privinţa lui Virgil. Lucrează, am înţeles de la el că are o parteneră, poate dă Domnul şi se recăsătoreşte. Dar tu, Ştefan, mă îngrijorezi că eşti singur, că nu ţi-ai găsit încă, perechea. 
  
Atât de multe îşi pot povesti, o mamă, un fiu! 
  
Aproape că uitase Ştefan că scopul vizitei sale la casa părintească fusese altul. 
  
— Aş dori, mamă, să merg la mormântul tatei, vii mâine cu mine? o întrebă Ştefan. 
  
Tatăl murise într-un accident, cu patru ani în urmă. 
  
— Da, dragul meu, vom merge! Să vezi cum am pregătit mormântul şi să nu uitaţi că acolo am și eu un loc, lângă tatăl vostru. 
  
Poate a fost o zi tristă dar, într-o oarecare măsură, i-a redat lui Ştefan o linişte de care avea nevoie. 
  
— Spune-mi, mamă ce ştii de Anton Ghiţescu, fostul soţ al Deliei, fiica doamnei Tomescu? 
  
— Despre Anton? Un bărbat minunat, păcat că nu l-au înţeles soţiile! Ştii doar că a fost căsătorit şi a doua oară. E inginer agronom, lucrează vreo cincizeci de hectare de teren doar cu doi oameni. Îi merge foarte bine după cum am auzit şi eu, dar munceşte foarte mult. Are părinţii destul de în vârstă şi locuiesc împreună. Cică nu a avut copii nici cu a doua soţie, dar fosta nevastă avea un băiat din altă căsătorie, iar Anton l-a iubit foarte mult. 
  
— Mamă, am auzit că el cultivă şi trandafiri, e adevărat? 
  
— Băiete, nu ai văzut aşa o minunăţie! Zece hectare de teren, numai trandafiri. Sunt cultivaţi acolo, dincolo de râu şi spune lumea că în luna mai când încep să înflorească e un rai în zona aceea și un miros care te îmbată. Vin din străinătate să-i admire culturile, de altfel am înţeles că vinde trandafirii în străinătate, prea puţin în ţară. Treci pe acolo, s-or fi uscat în mare parte, dar tot ai ce vedea. 
  
— Bine, mamă, poate îi fac o vizită lui Anton. 
  
Două zile trecură de când Ştefan se bucura de casa copilăriei, de micul său orăşel. Aduna informaţii, deocamdată de la mamă, ştiri desigur lapidare, se mai întâlni cu o fostă colegă de la care încercă să afle câte ceva despre Anton. Hotărî că este cazul să treacă la întâlnirea cu Anton. Obţinu numărul de telefon, îl sună şi stabiliră să se întâlnească. Nu-şi făcu prea multe gânduri şi nu simţi nevoia să caute argumente pentru a-i da explicaţii lui Anton. Au fost colegi de liceu, tineri ce şi-au trăit adolescenţa în acelaşi loc. 
  
Sâmbătă după ora cinci Anton îl sună şi-l învită să-i facă o vizită. 
  
— Voi fi acasă, Ştefan, mai depănăm amintiri comune, apoi vedem unde ne ducem, eşti de acord? 
  
— Desigur, aştept să te văd. Sunt prea mulţi ani de când nu ne-am văzut, Anton! 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!