Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Un vânt călduţ de vară bătea la poarta oraşului. Nori răzleţi acopereau cu nuanţe de gri şi alb cerul albastru. La munte, vara se face simţită după a doua jumătate a lunii iunie. Începeau vacanţele. Puştimea, răpusă de oboseala sfârşitului de semestru şi de an şcolar, ardea de nerăbdare să zburde fără teama lecţiilor nefăcute. 
  
Delia, ajutată de Ştefan cu care colabora, făcea investigaţii căutând să afle un fir care să ducă la descoperirea personajului care îi măcina liniştea, folosindu-se de trandafiri. Numai trandafirii cumpăraţi de ea mai poposeau în casa lor. Ea, singură, se ducea la piaţă sau la florărie să-şi umple casa cu flori. Altcineva nu avea voie să facă asta, nici menajera, nici bona, nici măcar Cristi. 
  
Uneori, Ştefan îi da spre rezolvare câte un caz pe care el îl avea de rezolvat la Braşov. Atunci Delia se transforma în detectiv şi culmea, chiar îi plăcea. Aşa au rezolvat un caz foarte complicat, un hoţ din locuinţe care se ascundea într-o localitate din judeţul Braşov. Încântat, Ştefan îi spuse că o va trece pe statul de plată a firmei sale. 
  
— Nu asta vreau eu, câştig bine cu munca mea. Tu să rămâi alături de mine să mă ajuţi să descopăr autorul. 
  
Ştefan făcuse investigaţii acolo în localitatea de unde a pornit totul. Avea un fir, dar părea lipsit de logică. Trecuse un an şi nu au înaintat prea mult. Delia, cu teamă în suflet, aştepta următoarea mişcare, dar de această dată va fi pregătită să descopere criminalul, aşa numea ea autorul sau poate autoarea celui ce jertfeşte trandafirii pentru a o înspăimânta. 
  
— S-a instalat linişte după ultima ispravă cu trandafirii şi, unde mai pui, că s-a ajuns la ameninţare directă, iar acum o linişte care mă sperie. Ce crezi tu, Ştefan, ce mă aşteaptă? 
  
Carmen, profesoara de pian a micuţei Cristina, era foarte mulţumită, şi toate acestea datorită bunicii care o recomandase acestei familii. 
  
În ultimul an de liceu, pe la jumătatea semestrului, părinţii lui Carmen au aflat că fiica lor e însărcinată. Ce s-a petrecut în casă doar ei, familia, ştiau. A fost supărare mare. Carmen dorea să facă întrerupere de sarcină. Ce rost avea să facă un copil acum când presupusul tată, coleg de an din clasă paralelă, a întrebat-o fără nicio reţinere: 
  
— Ce doreşti, Carmen, de la mine? În seara aceea, când am fost cu tine, nu uita, era şi Relu în preajmă, doar nu erai fată mare. Ce nevoie avem de plod? Dă-l afară! Vorbesc cu Relu şi contribuim amândoi dacă e vorba de bani. 
  
Carmen se simţi umilită şi iar umilită. În seara aceea, la petrecere fusese doar cu Dan, era sigură că a lui era copilul. Umilită şi plină de revoltă nu se hotărî să facă vreun pas, să se destăinuie cuiva, nici mamei, nici prietenei nu-i putea spune ce se întâmplă cu ea. Într-o seară veni în vizită bunica. Discută cu părinţii ei, apoi întrebă ce face Carmen, cum merge cu şcoala, pentru că s-a întâlnit cu o colegă din perioada activităţii ei, şi care i-a spus că nepoata sa e foarte absentă la ora ei şi a zărit-o într-o zi plânsă. 
  
— Ai grijă, Ecaterina, controlează-ţi nepoata, e în ultimul an, ar trebui să înceapă pregătirea pentru admitere la Conservator. 
  
De aceea s-a hotărât să-și viziteze fiica, să afle ce face draga ei nepoată, Carmen. Părinţii lui Carmen, amândoi prinşi de serviciile lor cu program foarte încărcat, nu aveau prea mult timp pentru ea. O ştiau destul de conştiincioasă şi se gândeau că fiind în ultimul an are discernământul necesar. Până acum a mers destul de bine, nu le-a creat probleme, doar nu e o puştoaică. Desigur se mai supărau când vorbea la telefon foarte mult sau când sosea de la petreceri către dimineaţă: 
  
— Tinereţe, ce să-i faci? Nici noi nu am fost mai buni, spunea tatăl. 
  
— Lasă dragă, fata în pace, să simtă că a fost liceeană, că eu am uitat deja. Şi când te mai întâlneşti cu aceşti ani? 
  
Aşa se face că părinţii i-au acordat încredere şi libertate deplină. Măcar să-l fi iubit pe măgarul ăsta de Dan, dar iată la ce m-a dus petrecere de la Monica cu băutură multă. Era în cameră când a auzit-o pe bunica. Desigur o iubea, dar uneori era prea cicălitoare, chiar şi pe maică-sa, fiica ei, n-o ierta. Îi făcea observaţii când era cazul. 
  
— Ce face Carmen? întrebă Ecaterina. Aş vrea să stau de vorbă puţin cu ea! 
  
— Intră, mamă, în camera ei! E tristă de câteva zile. Cred că e bolnavă, a mâncat ieri la prânz pui cu smântână şi nu i-a căzut prea bine. 
  
Ecaterina bătu la uşa nepoatei și intră. Carmen, cu părul ei bogat, răsfirat, stătea întinsă pe pat ţinându-se de cap. 
  
— Bună, draga mea! Să-i spun mamei să-ţi aducă un algocalmin? 
  
— Nu Buni, închide uşa, îmi trece! 
  
— Ce faci copila mea? Cum stai cu școala? o întrebă direct bunica. 
  
Pe neaşteptate, Carmen izbucni în plâns, un plâns tăcut, o suferinţă ce încet, încet, ieşea la suprafaţă. Carmen era mai apropiată de bunică decât de mamă. Cu bunica şi bunicul a stat până la trei ani, părinţii îşi terminau studiile, nu aveau prea mult timp pentru ea. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!