Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Mama
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mama 
  
M-am trezit într-o noapte cu un sentiment acut de dor .Dor de mamă ! 
  
Bine , dar am 72 de ani, nu sunt doar mamă, sunt deja bunică. 
  
Bine , dar am fost și eu copilul cuiva ! 
  
A mamei mele, unice . M-a părăsit de 7 ani , se vor împlini, la sfârșit de lună martie Π
  
Într-o zi, când primăvară venea, ea ne-a părăsit. 
  
Asta fiind zise ar trebui să trag linie ? Nu, acum doar încep să depăn dorul ! 
  
Acum la 72 de ani, dor de mamă ? Nu pot înțelege ! 
  
Ce mister plutește , misterul ce încearcă să ascundă ce este la vedere, viața și moartea ? 
  
E aici, lângă mine, în odaie, ea, mama . Îi simt prezența. 
  
Undeva într-o cutie păstrez o şuviţă din părul ei. Poate de aceea, îmi zic! 
  
Poate de aceea îi simt prezența! Arunc privirea spre bibliotecă, acolo frumos înrămat portretul ei, a dragei mele. Și îmi amintesc! Punctul culminant al vieții ei! Și povestit de ea, mama, care, știu bine cum era, cum gândea. 
  
Era într-o duminică de lună decembrie. Afară frig . Un ger năprasnic a pus stăpânire pe micul orășel. În cameră, doi copii stau la o masă , față în față și citesc, învață. 
  
Doi elevi. luni e zi de școală, încă nu a început vacanța de iarnă. Într-un colț al camerei, un pat. Un corp acoperit spune că cineva încearcă să doarmă sau se odihnește, poate. 
  
. Dar în liniștea încăperii se aude un zgomot slab, zgomot ce duce a geamăt. Copila aflată pe scaunul din dreapta , mai aproape de pat se oprește din citit,ascultă atentă . 
  
Se apropie de pat , întrebându-și mama, pentru că , ea mama se află acolo sub plapuma verde cu mici pătrate galbene . 
  
Mamă, ce este cu tine mamă ? Te doare ceva ? Dar nu se aude nici un răspuns. 
  
Mamă, să-ți aduc apă? Să-ți fac un ceai ? 
  
Și celălalt copil, un băiat, să fi avut 13 ani, se ridică de pe scaun și se apropie de patul unde mama gemea . 
  
Încetișor, geamătul crește în intensitate. Femeia aflată în pat încearcă să se ridice. 
  
Scumpa mea, șoptește ea abia auzit: 
  
- Trebuie să plec la spital. Mă simt rău, dar copii, nu vă speriați, îmi trece. Încearcă să coboare din pat. Fiica o sprijină , încercă să o ajute, dar fără folos. Ea cade iarăși pe pat. Atunci fiica înțelege că se întâmplă ceva grav. 
  
Cu mama se întâmplă ceva!. Ce trebuie să fac? se întreabă. 
  
Nici un mijloc de transport nu au. Anii 60 ofereau libertatea drumului bătut cu piciorul. Spitalul e la un km distanță de casă . Eventual să-l roage pe bunic, aflat la trei străzi distanță, să vină cu sania, să o ducă pe mama la spital. Dar fratele spune : Bunicul este plecat, nu e acasă. 
  
Mama, după mari eforturi și sprijinită de ambii copii se ridică totuși din pat. Fiica o încalță, o îmbracă, în timp ce femeia geme tot mai intens. 
  
Tu rămâi acasă, îi spune fiica fratelui. Plec doar eu cu mama. . 
  
La oră târzie , în noapte de duminică cele două siluete mamă și fiică se târăsc spre spital. 
  
Ajung într-un târziu. La camera de gardă se află un tânăr medic internist. După ce o consultă pe femeie, se adresează surorii: urgent cheamă-l pe medicul chirurg Avem o apendicită perforată. 
  
Ce a urmat e greu de descris, dar câteva elemente se pot desprinde. 
  
Cu diagnostic de peritonită generalizată și după trei luni de luptă a medicului cu boala femeii, în acei ani în care nu toți locuitorii unei urbe aveau telefon instalat în locuință, când o singură mașină era pusă la dispoziţia unui spital într-o urbe numită raion, femeia a fost salvată de la moarte! 
  
Mama s-a întors acasă, în mijlocul copiilor după trei luni de suferință cu boala. Avea 39 de ani . Și șase copii, cu gemeni de doar patru ani. 
  
Într-o seară când mâinile ei obosite se odihneau, după o zi în care nu avusese timp să le oprească din muncă, strânse în jurul ei pe cei patru prunci. 
  
- Voi dragii mei, m-ați salvat, datorită vouă, trăiesc . 
  
Am fost întrebată atunci când am ajuns în tunelul morții, dacă mă întorc, sau pășesc spre lumină! 
  
- Ce tunel, mamă despre ce ne povestești ? O poveste ? 
  
- Nu draga mea copilă, experiența prin care am trecut când am murit ! 
  
Fata își duse speriată mâna la cap .O durere apăsătoare, simți, înconjurându-i capul. 
  
- Ce vorbești mamă, cum spui asta, doar ești aici cu noi, nu ai murit. Iată, te strâng în brațe! Băiatul mare se apropie și el de mama, o strânse și îi sărută fruntea. 
  
- Mamă, acum e bine suntem aici cu toții. 
  
- Da, dragilor, o să vă povestesc prin ce am trecut! Să țineți minte cât veți trăi. 
  
Într-o noapte, nu știu a câta, nu știam ce este cu mine, dar îmi amintesc că am pătruns într-un fel de tunel. 
  
Se auzea o melodie foarte plăcută, iar eu mă simțeam nespus de bine. Eram ușoară și nu mă durea nimic, dar voiam neapărat să ajung acolo la lumina ce se întrezărea la capătului coridorului în care mă aflam. În jurul meu simțeam că se mișcă lume, auzeam glasuri ce murmurau. Și muzica aceea divină! 
  
Pășeam foarte hotărâtă să străbat tunelul când aud că mă strigă cineva, pe nume. 
  
- Veronica, dacă străbați drumul spre lumină nu o să-ți mai vezi copiii, vei sta aici cu noi. 
  
Atunci, dragii mei, scumpii mei, m-am aruncat la pământ, așa am simțit la picioare, răceala pământului. Și m-am rugat fierbinte să mă întoarcă din drum, să vin la voi. 
  
Atunci, acolo m-am gândit că poate sunt pe moarte, poate mă m-ai pot întoarce. 
  
Copiii au ascultat-o pe mamă cu neîncredere, gândind că poate a visat. 
  
Și în una din zile când fiica cea mare și-a însoțit mama la un control, l-a auzit pe medic spunându-i: 
  
Așadar, în moartea clinică ai văzut lumina cea misterioasă, ai auzit voci, ai străbătut un tunel. 
  
Da, a fost tunelul spre moarte, noi am crezut că te pierdem, doamnă, Nu aveai nici un semn de viață. Inima se oprise. 
  
Dar, iată-te aici acum. Și în mijlocul copiilor și a familiei tale. 
  
Mulţumesc, doctore! 
  
Nu, tu mulțumește-i lui Dumnezeu! Și copiilor tăi! 
  
Și trecură ani mulți de la experiența de moarte clinică prin care a trecut mama. Ne-a fost lăsată încă 48 de ani, ani în care ea, mama, a fost unică! Cea mai minunată mamă de pe pământ! 
  
Dormi în pace draga mea, mamă! 
  
Referinţă Bibliografică:
Mama / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!