Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
— Cum? Nu vezi? Aici e muntele Tâmpa, aici pe banca aceasta eşti tu cu tati şi cu mine! 
  
Dar mi se pare mie sau ție ți-ai desenat lacrimi ce-ți picură din ochi, de ce ? 
  
Mă simt singură, mami! 
  
Cristina era în clasa a doua. 
  
— O elevă minunată, spunea învăţătoarea Cristinei. Uneori pare tristă şi îngândurată fiica ta, dar are talent deosebit la desen. Am înţeles că îi daţi ore la pian, poate ar fi bine să-i încurajaţi şi talentul la desen. 
  
Ecaterina, bona Cristinei, o recomandă pe nepoata sa, Carmen, să îi predea ore de pian fetei, susţinând că fetiţa are talent deosebit la muzică. Părinţii au făcut efort financiar destul de mare, au cumpărat un pian. 
  
— O marcă excelentă! a spus Ecaterina. 
  
Şi cum Delia nu avea prea mult timp să analizeze talentul fiicei, a fost de acord cu propunerea Ecaterinei, doar era alături de fetiţa ei, de trei ani. 
  
Carmen, nepoata, fusese elevă la liceul de muzică, dar Delia nu reuşi să afle de ce a părăsit în ultimul an liceul. Acum era secretară la o mică firmă din localitate. Când Ecaterina îşi aduse nepoata, prezentând-o viitoare profesoară de muzică, desigur că au plăcut-o! O tânără frumoasă cu sânii bine conturaţi sub bluza subţire. Păr liber, cercei mari, ochi frumos conturaţi, sigură de ea, emana siguranţă şi un fel de putere. Au plăcut-o. Ceea ce a mirat-o pe Delia a fost reacţia lui Cristi, văzând-o. 
  
— O cunoşti Cristi? Aşa mi s-a părut. 
  
— Nu, nu! Am tresărit gândindu-mă că poate este prea tânără pentru a da ore de pian, chiar dacă e vorba de un copil de şapte ani. 
  
— Dar a făcut câteva clase la liceul de muzică şi, nu uita, este nepoata Ecaterinei... 
  
Cristi nu mai comentă, astfel că lucrurile au decurs normal. 
  
Cristina e un copil deosebit şi nu pentru că este fiica noastră, Cristi. O iubesc, cum de altfel o iubeşti şi tu, dar astăzi m-a surprins cu desenul ei. Îi povesti despre tristeţea fiicei lor. Devine un copil egoist, i-ar trebui un frate, o soră, zâmbi Delia discutând cu soţul. Cristi nu se lăsă antrenat în discuţia deschisă de soţie. Părea absent. Aşa este de o bună bucată de vreme îşi spuse Delia. E obosit, nu ne-ar strica o minivacanţă. 
  
— Nu-mi acorzi atenţie, am impresia că eşti cu gândul în altă parte. 
  
— Delia am nişte probleme administrative, imaginează-ţi dragă, să mă ocup eu, medic, de hârtii când am clientelă pe care nu reuşesc să o mulţumesc. De aceea sunt cu gândul în altă parte. Cred că nu voi veni la cină prea devreme. Am de lucru. Medicul rezident, care se ocupă şi de hârtii, lipseşte o săptămână. 
  
Nemulţumită Delia îi aruncă soţului o privire acuzatoare. Desigur, nu era cazul să comenteze, probabil aşa era. 
  
Delia avusese o zi încărcată, două procese dificile. Sosind la birou se aşeză la masă, îşi masă capul care o împovăra cu o durere surdă. Îşi spuse că îi vine tot mai greu să facă faţă multiplelor procese. Avea o tânără stagiară, dar era prea puţin. Nici fata nu mai făcea faţă. O să aduc ajutoare aşa nu mai merge! 
  
— Lidia, adu-mi dosarul cu furtul de vaci! îi strigă din birou, Delia, tinerei colaboratoare. 
  
Lidia veni în birou ţinând în mâini dosarul şi un buchet splendid de trandafiri. Delia tresări. 
  
— Ce este asta? 
  
— Dosarul ce mi l-aţi cerut! 
  
— Nu, dragă, florile! Ce e cu buchetul ? 
  
Lidia îi întinse buchetul de trandafiri roşii. 
  
— Am găsit buchetul agăţat de clanţa uşii când m-am întors de la proces, doar am venit înaintea dumneavoastră. Mă gândesc că e gestul făcut de clientul nostru, cel cu moştenirea. Sincer, nu mi-a plăcut felul în care a procedat, dar ce să-i cerem? Atât ştie el. 
  
— Ia-l și pune-l în biroul tău, Lidia! O fi pentru tine, tu ai lucrat mult la dosarul lui. 
  
Doamne, şi după atât de mult timp mai tresar când zăresc un trandafir. Şi nici vorbă de timp pentru cercetare. Ce o fi făcând Ştefan? Nu am mai discutat de jumătate de an cu el, gândi Delia. 
  
Lidia intră din nou în birou. 
  
— Am pus buchetul în apă, dar când l-am desfăcut am găsit un bilet. 
  
Palidă, Delia, luă biletul şi citi: Sunt tot mai aproape de tine! Nu uita! 
  
— Am citit şi eu biletul, zise Lidia, şi nu înţeleg nimic! O fi o glumă proastă? 
  
Tremurând, Delia şoptind doar, îi răspunse: 
  
— Probabil o glumă proastă! 
  
Nu mai avea putere, era prea mult pentru ea. Încă puţin, îşi zise, şi mă îmbolnăvesc! Îl sună chiar atunci, pe Ştefan. Îi povesti incidentul. 
  
— Nu-mi place defel, Delia! Mă consider angajat în descâlcirea acestor fapte care au început ca o promisiune de iubire şi îşi schimbă mesajul în intimidare. Promit să încep căutarea. Săptămâna viitoare mă duc la casa bunicii tale, acolo unde a început toată povestea. În localitate, ce cunoştinţe sau prieteni aveai? Fă-mi o listă şi trimite-mi-o pe e-mail. 
  
După acest nou incident, din care nu lipseau florile regine ale florilor, Delia înţelesese că nu e de glumit. Cineva o urăşte şi a găsit această modalitate de a-i transmite ura ce i-o purta. Cum pot deveni florile ambasadorii urâţeniei vieţii! De ce? 
  
Târziu în noapte, Delia se trezi speriată. Avu un vis care o trimise cu gândul undeva, departe, în copilărie. Visă că draga ei mamă era pe moarte iar ea era încă mică şi neajutorată. Se ridică din pat și merse să-şi aducă un pahar de apă şi să vadă cum doarme micuţa ei fetiţă în camera de alături. O acoperi cu dragoste maternă și îi îndreptă un cârlionţ ce stătea umed, lipit de frunte. Îi puse mâna pe frunte să-i simtă temperatura. Era bine, era doar căldura micuţului corp în somnul de îngeraş. Îşi luă paharul de apă, dar nu plecă în pat, se aşeză tristă pe canapeaua din sufragerie. Cristi, obosit, dormea adânc şi nu ar fi dorit să-l trezească cu toate că ar fi avut mare nevoie de o încurajare. 
  
. Dimineaţă, fiecare și-a văzut de treburi. Delia se pregătea de un nou proces, Cristi se urcă în maşină cu Cristina pe care o ducea la şcoală, care era în drumul său spre spital. De la şcoală o lua şi o aducea acasă profesoara Ecaterina,. Erau mulţumiţi şi-i acordau multă încredere. Fetiţa este pe mâini bune, ziceau ei. 
  
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!