Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mă face să adorm. 
  
Au râs amândoi imaginându-şi cum ar arăta ei doi, bărbaţi tineri, să adoarmă pe hol. 
  
— Dar ştii la ce mă gândesc? La ce m-a dus gândul simţind mirosul acesta misterios? 
  
— Spune-mi frate! 
  
— Nu i-am adus Deliei nici măcar o floare când am intrat în casa ei. Ce ar fi să-i cumpăr un parfum? Poate chiar acesta, dacă duduia Lica ne recomandă parfumul. Poate este al ei. 
  
Virgil fără să aştepte răspunsul lui Ştefan, se ridică din fotoliu şi se apropie de recepţioneră. La acea oră nu era aglomeraţie. Virgil aşteptă să termine Lica înregistrarea clientului ce se afla acolo, apoi ajungând în faţa ei o întrebă zâmbind cu subînţeles: 
  
— Duduie îmi permiteţi să vă miros parfumul? 
  
La început Lica se supără. 
  
— Cum vă per...? 
  
— Iertați-mă, nu am vrut să fiu mojic! Dar eu şi fratele meu – ştiți că este fratele meu, nu-i aşa? – nu ne putem dezlipi de pe fotolii. Mirosul parfumului de aici ne-a invadat nările și creierul. 
  
— Ha, ha, ha! râse Lica. Da, acum înţeleg mica introducere. Aveți dreptate, eu mi-am dat cu parfumul acesta ameţitor, pentru că după ce ies de la serviciu merg la un spectacol. 
  
— Aș dori să dăruiesc acest parfum magic unei prietene dragi. Puteți să îmi spuneți ce marcă e? 
  
Lica desprinse o mică foiţă din carneţelul de lângă ea și scrise denumirea parfumului. 
  
— Mi-am imaginat eu că este franţuzesc. Mulţumesc duduie Lica. Audiţie plăcută la concert. 
  
Plictisiţi de liniştea din hol, s-au retras în camerele lor. 
  
— Dimineaţă te duc acasă, am verificat, sunt şaptezeci de kilometri până la Făgăraş. Ce spui, e bine aşa? Sau poate mai rămâi cu mine încă o zi, eu am venit şi cu treabă aici, la Braşov. 
  
— Nu, Ştefan, am lipsit de la serviciu o săptămână. Plecasem în acea zi să ridic cărţile comandate de mine şi rătăcite aici, s-a întâmplat ce s-a întâmplat, şi a trecut săptămâna. Am probleme serioase la lucru, sunt în faza de testare a unui nou produs. Nu este nevoie să mă duci acasă, pot merge cu trenul, dar știu că este şi autobuz. Am să sun să aflu programul curselor. 
  
— Virgil, frate, îmi doresc mult să te duc acasă! E ceva timp de când nu am mai fost pe la tine. Aş vrea să cred că suntem împăcaţi, că dispare ura și neîncrederea. 
  
Contrar aşteptărilor, Virgil nu comentă cele spuse. Ochii săi încă mai păstrau tristeţea eşecului în căsnicie. Dimineaţă au pornit la drum. 
  
— Dar maşina ta? Cum se face că nu ai venit cu maşina? 
  
— Am lăsat-o la o verificare tehnică şi nu am mai avut răbdare să aştept să o termine. Poate a fost mai bine aşa, ar fi trebuit să am şi grija maşinii. 
  
Virgil locuia la casă. Îşi construise, pe terenul ce îi aparţinuse fostei soţii, o casă solidă și destul de încăpătoare, dar acum locuia singur. Au rezolvat problema partajului la divorţ, el achitând suma cerută de soţie. I-a achitat tot, fără nici un resentiment, sperând că face acest lucru pentru copil. Avusese, cu doi ani în urmă, o relaţie cu o colegă de serviciu ajungând chiar destul de aproape de căsătorie, dar în ultima clipă s-a răzgândit. 
  
În sfârşit, după o oră în care de-a lungul traseului în faţa ochilor au dansat munţii şi o vegetaţie plină de nuanţe diverse, au ajuns la Virgil acasă. Ştefan nu a stat decât să bea un pahar de apă rece de izvor. Casa mirosea a stătut. Uşile închise au păstrat nealterată indiferenţa locatarului. Erau haine aruncate peste tot. La bucătărie vasele nespălate zăceau, poate, de mai mult timp. Casa era formată din patru camere, un hol foarte mare din care pornea scara de acces la etaj, acolo unde fusese şi camera băiatului. 
  
— Trebuie să plec, Virgil! Cheamă şi tu o femeie să-ţi cureţe aici! Fă-o, altfel te spun mamei și imediat te vei trezi cu ea aici! glumi el. 
  
— De ce nu mai stai la mine, Ştefan? Astăzi nu mă duc la fabrică, e cam târziu, am putea să mai stăm de vorbă. Gătesc ceva urgent, am destule în congelator. 
  
— Ţi-am spus Virgil că eu am de rezolvat o problemă foarte serioasă la Braşov. Urmăresc o persoană care, după unele bănuieli, ar fi comis o crimă. Am o sarcină serioasă, probabil voi rămâne încă două zile la Braşov. 
  
Totuşi, înainte de plecare, Virgil îl rugă insistent să rezolve ce nu au reuşit ei să rezolve în cele câteva ore în care au mai rămas în Braşov. Îl rugă să cumpere pentru Delia, acel parfum, îi dădu biletul scris de Lica şi, desigur să cumpere flori. 
  
— Neapărat trandafiri ca pa vremuri, zâmbi Virgil. 
  
Desigur asta era şi dorinţa lui Ştefan, de a repara acea vizită făcută pe fugă. Luna iunie se apropia cu repeziciune. Suntem la sfârşitul lunii mai, îşi spuse. Ştefan parcurse drumul de întoarcere privind cu nesfârşită încântare frumuseţea peisajului. Un verde ameţitor încânta ochiul iar mirosul începutului de vară îi umpleau nările, sorbea aerul tare de munte. Zări vârfurile înalte ale munţilor Făgăraş. Oare Făgăraşul să fie sau alte creste? se întrebă. Dar nu avea așa importanţă pentru el, în acele clipe, tot munţii Carpaţi sunt. Pe ei îi privea cu o reală bucurie. Îşi spuse că a reuşit să găsească acea partea frumoasă ce îi poate linişti mintea, după toate supărările prin care a trecut şi mai trebuia să treacă. 
  
Ajunse la Braşov la o oră în care nu putea face o vizită Deliei. Poate mai târziu. Luă legătura cu persoana de la care primea informaţii legate de problemele ce îl aduseră de fapt aici. Desigur, scopul principal a fost fratele său, dar poate ar fi amânat vizita dacă nu ar fi fost şi urgenţa misiunii sale. 
  
Persoana cu care trebui să ia legătura pentru a clarifica situația, îi spusese că va fi nevoit să rămână încă două zile. Se întoarse la acelaşi hotel, obosit după o zi plină, drumul dus-întors, legătura de interes major, restabilită. Se uită la ceas, era ora şapte. Prea târziu să facă vizita propusă, la Delia. Ar fi trebuit să intre în parfumerii să caute acel parfum. Apoi florile! Nu, va fi prea târziu pentru vizite. Oamenii vin obosiţi de la o zi de muncă, au nevoie de liniştea căminului, mai puţin de vizite. Totuşi hotărî să dea un telefon familiei să-şi anunţe intenţia. Avea acum şi el cartea lor de vizită, i-o dăduse doctorul Moga, pentru orice eventualitate. Îi răspunse, la telefonul fix la care făcu apel, bona fetiţei după cum se recomandă și îl informă că: 
  
— Domnul doctor nu este acasă, dar sunaţi-o pe doamna, se află în cabinetul dumneaei. 
  
La rugămintea sa primi numărul de telefon al Deliei și îi răspunse imediat. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!