Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Intră în sufragerie, dădu mâna cu Delia, o îmbrăţişă și mângâie fetiţa. Au discutat de toate. Cristi se retrase cu fiica sa, de această dată fiind el de serviciu, soţia avea musafiri. 
  
Delia remarcă la Ştefan o rigiditate pe care probabil i-o dăduse maturitatea, pentru că fusese altfel în tinereţea lor. Nu observă la Virgil acea stare pe care o remarcă la Ştefan. Lăsa impresia că atenţia sa nu era îndreptată spre cei cu care discuta, era rigid şi neatent. 
  
— Ne ajunge cât am stat. Vom mai avea ocazia să ne mai întâlnim sper, spuse Virgil ridicându-se de pe scaun. 
  
Se urcară în maşina cu care venise Ştefan. Virgil se aşeză pe scaunul din dreapta. 
  
— În sfârşit, suntem doar noi doi, Virgil! Aştept de mult să discutăm stând faţă în faţă. Cred că e timpul să ne comportăm ca fraţii. 
  
— Îmi pare bine că eşti tu cel ce deschide subiectul acesta pe care-l ţinem dosit în nu ştiu care ungher din creier. Au trecut o mulţime de ani, băiatul meu avea trei ani când m-a părăsit. Sunt cinci ani de când mă simt orfan. Părinte orfan de copil! Da, există şi o astfel de stare! 
  
Ştefan privea pe fereastra maşinii. Au oprit în prima parcare care le-a ieşit în cale. Privea trist dar fără să îndrăznească să privească în ochii fratelui său. Apoi zise: 
  
— Virgil, cred că ne ajunge! Doresc mult să trecem, într-un final, peste acest episod care ne-a schimbat viaţa amândurora. 
  
— Ţie? Ce anume s-a schimbat în viaţa ta, Ştefan? 
  
Ştefan nu se mai controlă. Ţipă! 
  
— Mă! Am iubit-o ca un nebun! Şi-ţi mai spun încă ceva! O m-ai iubesc! 
  
Virgil rămase pentru câteva secunde uluit. Nu se aşteptase la o izbucnire atât de crâncenă şi de o sinceritate crudă. Nu se simţea bine. De abia ieşise din spital, dar egoistul de frate uită de suferinţa lui. Pentru o clipă Ştefan îşi dădu seama că a făcut o gafă! Privi speriat la Virgil, dar acesta se străduia să păstreze aparenţele, să facă pe indiferentul. 
  
— Lasă, Ştefan, o să treacă şi asta! Se pare că ne urmăreşte nu ştiu ce fel de blestem, zise Virgil. Semănăm prea mult şi e un blestem. De ce să iubim aceeaşi femeie? Nu sunt destule femei pe lumea asta? 
  
Tăcură, fiecare gândind, cum să repare gafa făcută. 
  
— De abia ai ieşit din spital şi eu care am venit special să mă interesez de starea ta, uite cu ce mă ocup! Iartă-mă Virgil! 
  
Se întoarse spre scaunul pe care stătea Virgil şi îl strânse în braţe, aproape să-l sufoce. Virgil se emoţionă de ieşirea fratelui său, dar recunoştea că gestul lui Ştefan l-a înmuiat, l-a făcut să uite măcar pentru un timp durerea din suflet. 
  
— Hai, trecem peste aceste momente de băieţaşi, hai să discutăm despre tine, frate! 
  
— Dar, am o propunere! Este destul de târziu pentru a pleca la drum, pentru că eu mi-am propus să te duc acasă la Făgăraş. 
  
— Dar eu mi-am luat bilet pentru ora nouă, în seara asta, zise Virgil. 
  
Ştefan nu era de acord, dorea să mai stea de vorbă cu fratele său, să se împace, să revină la relaţia normală pe care au avut-o atâţia ani. A reuşit să-l convingă să amâne plecarea pentru a doua zi. S-au instalat la un hotel unde şi-au luat un apartament. Seara au ieşit să mănânce la restaurantul hotelului. Amândoi fraţii ,înalţi, cu părul şaten închis, doar ochii îi aveau diferiţi. Virgil avea ochii albaştrii ca ai mamei, Ştefan, în schimb, îi avea verzi, ca ai tatălui. 
  
Sunt doi bărbaţi frumoşi, încă tineri şi de ce oare așa trişti? gândi duduia de la recepţia hotelului, căreia îi lăsară buletinele. Dintr-o privire, duduia Lica îi categorisi: sunt singuri, puţin trişti şi nu am remarcat nici o verighetă pe mâna vreunuia. Ăştia sunt gemeni! Măi, să fie! Nu vezi zilnic doi bărbaţi identici, tineri, arătoşi şi singuri. Hm! îşi zise Lica. 
  
— Doriţi să vă trezim dimineaţă? întrebă Lica cu o voce mieroasă. 
  
— Nu, duduie, nu avem nevoie. Unde ne recomandaţi să mâncăm ceva? 
  
— O! Desigur la restaurantul hotelului, nu are rost să mergeţi în altă parte. 
  
— Ce spui Virgil, de acord? 
  
— Da, ce să mai aşteptăm! 
  
La masă Virgil consumă și el două pahare de vin.Dar Ștefan se supără. Ştia că acesta a început un tratament serios şi nu avea voie să consume alcool. 
  
— Nu e prea bine ce-am făcut, nu trebuia să luăm sticla cu vin, sper că eşti destul de conştient, că eşti sub tratament. 
  
— Nu-ţi face griji, mă descurc, la prânz am luat tratamentul dar în seara asta nu-l voi lua şi-mi permit şi eu un pahar de vin. Îl voi considera perfect pentru împăcarea noastră. 
  
Au discutat despre ei, despre părinţii lor care începeau să îmbătrânească şi ar avea nevoie de mai multă atenţie din partea lor. S-au ferit să discute despre cel mai fierbinte subiect: Ludmila. Asta nu este o împăcare sinceră, gândi Ştefan. Ar trebui să deschid eu subiectul acesta dureros pentru amândoi şi din care motiv eu nu mă voi spăla nicicând de păcat. Bine că el nu ştie că eu o vizitez pe Ludmila, şi-i văd fiul de mai multe ori decât îl vede el. Dar tăcu. Ar fi fost prea mult pentru o singură zi. 
  
— Te rog, Virgil, sună-i pe părinţi şi spune-le mai multe despre sănătatea ta. 
  
Trist, Virgil îi aruncă privirea aceea goală de care îi fusese teamă încă din copilărie lui Ştefan. Îşi amintea de parcă nu trecură mulţi ani de atunci, când se întâmplă nenorocirea. Erau amândoi în tabără şcolară. La un joc nevinovat, de copil, aveau nouă ani, un copil aruncă de la etaj un obiect mare de fier, acesta lovindu-l grav pe Virgil la cap. Fratele său leşină. Ştefan îşi aminti cât de înspăimântat a fost atunci. Desigur, imediat instructorul taberei a adus medicul. Virgil s-a îmbolnăvit grav. Avu câteva crize de epilepsie, făcu un greu tratament, care dădu rezultat, dar sensibilitatea lui rămase. I se mai întâmpla să facă convulsie, apoi reuşi să se liniștească. Ştefan era îngrijorat, gândindu-se dacă starea lui de acum, pierderea conştienţei nu avea legătură cu acel episod din copilărie. 
  
— Nu fi îngrijorat, Ştefan, o să-mi revin, am atâtea de făcut! 
  
În hotel se opriră în holul elegant unde ocupară două fotolii din cele câteva existente acolo. Erau obosiţi și, totuși nu doreau să meargă la culcare. În hol mai erau două persoane, probabil mamă şi fiică, care stăteau de vorbă. Un miros plăcut inundă holul şi poate tot hotelul, gândi Virgil. Ce combinaţie chimică a dat naştere acestui miros atât de plăcut? 
  
— Simţi şi tu mirosul acesta aparte? 
  
— Da, e chiar odihnitor sau poate sunt eu obosit. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1853, Anul VI, 27 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!