Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Viorica Gusbeth         Publicat în: Ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
. Îi aduse trusă de bărbierit şi o cămaşă nouă, cea rămasă în spital în mod sigur era mototolită şi poate murdară. 
  
— Ţi-am adus şi câte ceva de mâncare, nu pot să cred că eşti mulţumit cu ce primeşti aici. 
  
— Delia ai cheltuit mult, ne vedem când ies din spital şi ne socotim. 
  
Delia zâmbi spunându-i: 
  
— Vezi ce faci? O gaură în bugetul unei avocate! Ai mare grijă, îmi vei rămâne dator pentru următorii ani, iar plata o vei face cel puţin o dată pe an. Pedeapsa este de a ne revedea, pentru că eu am pătruns, cu multă dragoste datorită întâlniri noastre, în amintirile legate de anii de liceu. Să nu uiţi să mă suni când ieşi din spital. 
  
— Și așa făcu, o sună spunându-i că a ieșit și ar dori să-și i-a rămas bun. 
  
— Servus, Virgil! Nici vorbă de rămas bun, eşti invitat la masă la noi. Rezolvă până atunci ce ai de rezolvat prin oraş, eu plec peste câteva minute la un proces. Adresa este trecută pe cartea de vizită şi la ora două sper să ne vedem, să-mi cunoşti familia. 
  
— Mulţumesc, Delia, pentru invitaţie. M-ai făcut curios, doresc să-ți văd micuţa, odorul tău. 
  
Nici nu termină convorbirea când, iată, sună fratele. De când nu au mai discutat ei doi! Cu o lună în urmă au încercat să aibă o convorbire telefonică, au încercat să aplaneze situaţia, dar fără succes. Aşadar se va întâlni, în sfârşit, cu Ştefan! Nu s-au văzut de mult timp, iar trădarea din partea celor doi, a soţiei şi a fratelui, nu o putea uita. Aproape că-l ura. Îşi spunea, deseori în singurătatea lui, că i-au stricat viaţa. Se obişnuise cu trădarea soţiei, dar copilul pierdut? Şi, totuşi, mă voi întâlni cu el! Fie ce-o fi! Virgil îi spusese la telefon fratelui său că este invitat la fosta lor colegă, Delia Tomescu, acum Moga. 
  
— Ia-ţi un creion şi notează adresa Deliei, tu nu ajungi până la ora două în Braşov, iar eu nu am venit cu maşina. Am să iau trenul așa cum am şi venit. Scrii adresa? îl întrebă Virgil. 
  
— Nu, nu este nevoie, mă descurc eu, doar sunt detectiv! 
  
— Bine, treaba ta, dar să mă suni când ajungi. 
  
Virgil îşi văzu de treburile sale. Intră în librăria unde se rătăciseră cărţile sale, discută cu şeful de magazin să i le trimită la adresa pe care i-o dădu. Erau câteva volume, destul de grele, iar el nu se simţea în stare să le care după el. Problema fiind rezolvată, intră în farmacii să-şi ridice medicamentele prescrise de medic. Mai avea două ceasuri până când se va îndrepta spre locuinţa familiei Moga. Se plimbă prin oraş, căutând ceva anume. Se gândea cu ce atenţie să intre în casa Deliei. Dorea să cumpere pentru fetiţă ceva, iar pentru cei doi hotărî să cumpere o şampanie. Ar trebui să-i iau nişte flori Deliei. Nu avea chef să meargă în piaţă, căută în jur o florărie, nu văzu nimic în acea zonă iar apoi uită de flori. Ce bine a făcut! Chemă un taxi, dădu şoferului adresa şi la ora două şi cinci minute ajunse la locuinţa familiei Moga. Soţul Deliei nu sosise, încă, aşa că au putut vorbi în linişte despre tinereţea lor, despre viaţă. 
  
Virgil o ţinu în braţe pe micuţa Cristina cu atâta gingăşie încât Delia îi spuse: 
  
— Tu, Virgil, cred că eşti un tată foarte bun! 
  
— Poate sunt bun, dar sunt atât de departe de copilul meu şi dacă ai şti cât este de dureros! 
  
În sfârşit apăru şi Cristi. Cei doi s-au privit cu atenţie. Cristi încerca să cântărească persoana din faţa sa, dorind să afle dacă ar putea fi un rival pentru că prea frumos i-a vorbit Delia despre el. Îşi spuse în gând că nu este nici o primejdie, cei doi se comportau ca doi fraţi. 
  
— Delia am o surpriză pentru tine, s-ar putea ca peste vreun ceas să sosească fratele meu Ştefan. 
  
— Vine în recunoaştere, glumi Virgil. I-am spus că voi fi aici, la voi, la ora la care el ajunge și m-a rugat insistent să-l primeşti. Doreşte să profite de această ocazie să te revadă. Scuză-mă că mi-am permis să-l invit aici, nu am avut timp să te anunţ. 
  
Dar Delia ca o copilă, bătu din palme: 
  
— O, ce bucurie îmi faci! Mă simt de parcă am da nişte ani înapoi, învie adolescenţa noastră. Nu uita, Virgil, că noi am fost prieteni buni nu doar colegi de clasă. 
  
Virgil se înroşi, amintindu-şi de anii în care Delia era fata de care s-a îndrăgostit pentru prima oară. Dar a trecut timpul acela, a iubit el şi alte fete. 
  
— I-ai dat adresa mea, ştie fratele cum să ajungă aici? 
  
— Nu i-am dat adresa, spunea că se descurcă, doar este detectiv. 
  
Au râs cu toţii, glumind pe seama lui Ştefan. Şi, iată, că a sosit. Intră în curte și apoi sună la uşa casei. Se ridică Cristi să-i deschidă uşa. Îşi spuse... L-am mai văzut undeva! O, da! E geamănul! 
  
— Poftiţi, domnule! îi spuse Cristi întinzându-i mâna. Sunteţi bine venit, vă aşteptam! Prin urmare, aţi ajuns fără o informaţie prealabilă! Mă faceţi să cred că aţi mai fost aici, glumi Cristi! 
  
— Aşa sunt eu, mă descurc oriunde! 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1848, Anul VI, 22 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!