Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   



Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
— Ei, Dinule ai o imaginaţie... faci scenarii... nu cred! Pare absurd! 
  
— Ai dat de dracu, cum zice românul! Dar, ce Dumnezeu, eşti medic ginecolog. Să te învăţ eu ce să faci să nu ajungi în stradă? 
  
Astăzi Cristi este mulţumit, a reuşit să strângă o sumă frumoasă pentru achitarea unei rate substanţiale la Stănilă. Era de gardă, liniştea se lăsă peste coridoarele spitalului. Nici o urgenţă, ar fi vrut să aţipească niţel, Cristina a avut noaptea trecută crampe şi nu i-a lăsat să doarmă liniştiţi. 
  
— Te rog, Cristi, pleacă în dormitor, mâine ești la spital, eşti şi de gardă. Pleacă la culcare, mă descurc eu cu fetiţa, îi spuse Delia. Dar, el a plimbat micuţa, ţinând-o în braţe, ştiind că şi peste zi va fi la fel de greu pentru Delia. Se ajutau, se bucurau, sufereau, toate împreună. Singurul lucru ce nu-l ştia Delia, era datoria la bancă şi mai nou, cealaltă datorie. A dorit s-o protejeze. El făcuse de la bun început împrumutul la bancă pentru casă şi-i spusese: Delia, este domeniul meu, am grijă de toate problemele noastre financiare. 
  
— Ana, îi spuse el asistentei medicale. Încerc să aţipesc niţel, păpuşa nu m-a lăsat să dorm noaptea trecută. 
  
Ana dădu din cap, că a înţeles, dar îi spuse: 
  
— Doctore, ai auzit vestea formidabilă? 
  
— Ce veste, dragă? Informează-mă, de când sunt soţ şi tătic nu mai sunt la curent cu ştirile din spital. 
  
— Îl ştiţi pe Ruja, medicul pediatru! 
  
— Desigur că îl ştiu! I-a plecat soţia, lăsându-l cu pokerul! 
  
— Doctorul a dat lovitura! A câştigat o sumă uriaşă la cărţi, astfel că, nevastă-sa, s-a întors acasă. 
  
Doamna Maria Tomescu, mama Deliei se trezi de dimineaţă răvăşită. Avu un vis de neînţeles. Nu-i putea da de capăt. 
  
Deci, aşa! Eu eram în camera de la stradă, bărbate şi apare deodată o fetiţă de vreo zece ani şi-mi spune: bunico tu nici nu m-ai văzut încă şi uite cât sunt de mare! Eu am început să plâng şi i-am spus, iartă-mă copilă, plec chiar acum la mama ta să o cert. Şi m-am trezit dragă Luca o apă, de spaimă. 
  
— Te gândeşti că noi nu am văzut-o pe micuţa Cristina? Gata, plecăm, bărbate. Ne ducem la fată să o ajutăm să facă botezul copilului. 
  
Doamna Maria, mama Deliei era o femeie puţin trecută de şaizeci de ani. Înaltă, cu spatele drept, nici grasă, nici slabă, încă frumoasă, cu toate că ridurile nu au ocolit-o nici pe ea. Se pensionase de trei ani. Locuiau în oraşul de la poalele Ceahlăului. Soacra ei locuise în oraş mare, acolo unde Delia îşi terminase studiile şi unde bunica îi lăsă moştenire casa. Luca, soţul ei, tatăl Deliei fusese singurul copil, aşa că Delia moşteni de drept ceea ce îi revenea tatălui după moartea mamei sale. Şi-ar fi dorit să fi avut şi un băiat, dar nu a fost să fie. Dar erau foarte mulţumiţi de fiica lor; Delia. Desigur prima ei căsnicie terminată cu divorţ, i-au supărat tare, dar iată, ce noroc a avut Delia şi-a găsit un soţ minunat. 
  
Luca, tatăl Deliei nu se pensionase încă, era maistru la o fabrică de conserve. Şi el se ţinea bine, Avea şaizeci şi doi de ani, un păr ce încă nu se albi de tot, un bărbat voinic cu trăsături frumoase. Au avut şi încă mai aveau, o căsnicie durabilă. Marea lor suferinţă era faptul că fata lor dragă locuia prea departe, ziceau ei. 
  
— Ştii ce mă gândesc, Luca? Ce ar fi dacă m-aş muta la fată să o ajut, tot sunt pensionară acum, am timp, iar tu te-ai descurca fără mine un timp. Luca îi aruncă o privire nemulţumită. 
  
— Aşadar de mine nu-ţi mai pasă, eu să rămân singur să merg şi la serviciu, să vin acasă să-mi gătesc tot eu, să-mi spăl tot eu, iar tu, fuga la fată! Desigur că nu i-ar strica fetei ajutor, dar nu, nu sunt de acord, rămâi lângă mine, o să le încurci viaţa, lasă-i să se descurce. Au salarii frumoase, servicii bune, ai fost tu singură atunci, acum nu te mai las să pleci singură. 
  
— Ai dreptate plecăm la ei, curând. Să vedem cum se descurcă, să ne cunoaştem nepoata. Săptămâna viitoare, plecăm pregăteşte-te, ai patru zile la dispoziţie, fă cumpărături, cadouri şi ce mai este nevoie. I-a din cutie banii ce-i păstrăm pentru sărbători, asta e sărbătoarea noastră cea mai mare. Ai văzut ce a adus visul tău? Hotărârea noastră. 
  
Maria era nespus de mulţumită. Din mai multe motive. Fericită că vor pleca la fiică, dar i-a fost recunoscătoare soţului că, încă are nevoie de ea în preajma lui, că o iubeşte, îşi spuse ea, ca să vezi ce egoistă sunt. Dar, sigur că ginerele meu va fi fericit dacă nu rămân cu ei. Lasă că ştiu eu, îmi aduc aminte cum nu-i cădea de loc bine lui Luca când venea mama. Asta este, tinerii să-şi ducă viaţa singuri, să ia hotărâri de care să fie răspunzători. Şi apoi, ei sunt doi intelectuali, doi oameni inteligenţi şi descurcăreţi. Maria s-a liniştit şi plecă la cumpărături, dar nu înainte de a discuta cu fiica la telefon. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1812, Anul V, 17 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!