Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   



Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E drept că în primele luni, chiar un an, doi, e o bucurie să fii mereu atât de aproape de fiinţa iubită. Mergi la bucătărie, corpul e atât de aproape de cea sau cel drag. Nu te poţi certa pentru că nu ai unde dormi, iar spaţiul îngust te obligă să priveşti de aproape în ochii celuilalt. 
  
— Dragii mei, nu sunt mulţumită, viaţa voastră e cam înghesuită. Delia, dragă, eu îţi propun să vinzi casa bunicii, casa în care ai locuit şi te-ai simţit atât de bine. Ştii că bunica ţi-a dăruit-o cu multă dragoste. Noi suntem cam departe, la kilometri distanţă, nu putem avea grijă de casă, şi dacă nu locuieşte nimeni acolo, se degradează. Ai mai lăsat câteva lucruri fără importanţă acolo, am trecut cu taică-tău acum două luni . Vinde casa, vindeţi garsoniera şi luaţi-vă un apartament. 
  
Desigur ei s-au gândit la viitor, dar deocamdată credeau că ajunge spaţiul ce-l aveau. 
  
— Mama soacră are dreptate, vom face ceva neapărat. Nu am nimic împotrivă, zise Cristi. Luăm în calcul toate variantele. 
  
Important este că se iubesc şi se înţeleg de minune i-a zis Maria acasă , soțului. 
  
— Bărbate, îi spuse Maria soţului , le-am dat o sugestie. Tu ce zici? 
  
— Să-i lăsăm în pace, Maria! Se iubesc se înţeleg, se completează. Micile neînţelegeri se rezolvă destul de repede, vor şti ei ce au de făcut. Doi oameni inteligenţi găsesc rezolvare la probleme dacă se şi iubesc. 
  
Delia venise de la serviciu destul de obosită, două procese trebuiau pregătite, îşi luase de lucru şi acasă. Pregăti mai întâi cina, azi vom mânca probabil prânzul şi cina la ora care o fi. Cristi o sună: 
  
— Delia, mai am de lucru, mi-a venit o urgenţă, mănâncă singură. 
  
Încep să mă obişnuiesc cu singurătatea, ăsta este sacrificiul cerut unei soţii de medic. Mâncă singură, fără prea multă poftă. Pentru seara aceasta în care m-a lăsat singură, îl voi pedepsi. Şi ce pedeapsă! Să plecăm într-o scurtă vacanţă. Cristi se întoarse destul de târziu. 
  
— O operaţie dificilă, un accident stupid, îi spuse el dimineaţă. Dar mă revanşez cât de curând. 
  
Delia nu comentă. Deocamdată, nu spuse ce plan şi-a făcut şi ea. La sfârşit de săptămână, el veni nespus de fericit în biroul ei, aflat în aceeaşi clădire cu spitalul. 
  
— Acasă! Să vii acasă, mai devreme, eu plec acum! Trebuie să ne facem bagajele. 
  
— Aşa, pe nepusă masă? Unde doreşti să pleci? 
  
— Întreabă-mă unde plecăm! Surpriză!!! Te aştept acasă. 
  
Îşi zâmbiră fericiţi. 
  
A fost o vacanţă de vis. Iată s-au întors de două săptămâni, dar ea încă nu a uitat, acea stare minunată de trăire intensă ce a însoţit-o. Au văzut oceanul, au călătorit cu un elegant iaht, admirând răsăritul şi apusul soarelui înconjuraţi de nesfârşita linişte, din când în când tulburată de zgomotul valurilor. Au prins o vreme de vacanţă. I-a fost rău la începutul călătoriei, dar s-a obişnuit şi de altfel medicul era lângă ea. Fusese fericită, era fericită! Iată, câteva zile minunate care te fac să uiţi trecutul dureros. 
  
Delia verifică corespondenţa din calculator, îşi notă principalele puncte ce trebuiau verificate în cazul unei reclamaţii depuse de un bolnav. Ridică telefonul să ia legătura cu secretara când iată, în încăpere intră Cristi. Cu mânecile halatului suflecate până la cot, cu părul lăsat în dezordine, cu zâmbet tineresc, se apropie de ea. O sărută, de parcă nu s-ar fi despărţit în dimineaţa aceasta, îi mângâie sânii, întrebând-o, cum se simte? Delia era însărcinată în două luni. Lui nu-i spusese decât acolo pe vas făcându-i o surpriză de proporţii. Cum, spunea el, eu, medic şi nu am remarcat starea ta? Nu ai trădat cu nimic răul ce l-ai avut în călătorie îl pusesem pe seama răului de mare, mai bine zis, ocean. Dar... surpriza va fi răsplătită cu o altă surpriză! 
  
— Ne ducem după serviciu să vezi casa ce am găsit-o pentru noi! 
  
— Casă? Dar nu avem bani de ajuns pentru casă, dragul meu! — Nu hotărâsem să cumpărăm apartament? Îţi spusesem că am şi vizitat unul, apartamentul din centru, deasupra cinematografului. Nu ai vrut să-l vezi şi tu, credeam că vei veni să-l vezi într-o zi, dacă nu s-a vândut între timp. 
  
— Cu ce bani, scumpule? 
  
Cristi zâmbi larg şi fericit o strânse în braţe. 
  
— Am găsit o modalitate de a face bani, nu-ţi face griji, vom fi bogaţi! Nu uita la ora patru te aştept jos, să nu întârzii. Şi fără să aştepte răspunsul ei, ieşi din încăpere. 
  
Ea îşi vânduse modesta casă ce o avusese şi cu ceea ce ar fi luat pe garsonieră, aşa cum de altfel le propusese şi mama, planificară să cumpere un apartament cu două, sau chiar trei camere. Doar vor fi trei şi nu se poate trăi într-o garsonieră. Ce planuri şi-a făcut Cristi, ce comoară a găsit? La ora convenită coborî să-l întâlnească, curioasă de ceea ce urmează a vedea, a auzi. Desigur fericirea ei era justificată, a avea o casă este mai mult decât a avea un apartament la bloc. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1791, Anul V, 26 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!