Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   



Să nu uiți trandafirii continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAP. 2 
  
Cristi se îndrăgosti. 
  
Dar aşa nu se putea, era prea obositoare naveta sa. Hotărî să-și concretizeze relaţia propunându-i Deliei să se mute cu serviciul în Braşov. Profesia Deliei, de avocat, crea probleme în găsirea unui post convenabil. O meserie căutată, dar angajatorii erau foarte pretenţioşi în ceea ce privește viitorul angajat. La propunerea lui Cristi, Delia reacţionă în felul ei, negativ. E greu, e departe, nu ştie dacă va fi bine şi unde îşi va găsi un loc de muncă pe măsura pretenţiilor sale. Căută pe internet, dar pentru Braşov nu găsi, eventual în judeţ, la distanţe ce nu le convenea nici unuia. Nici Cristi nu a stat cu mâinile în sân. Fiind un medic apreciat și căutat, avea şi el cunoscuţi care-l puteau ajuta. 
  
În următoarea săptămână Delia, plecă şi ea la Braşov. A fost o adevărată desfătare. În braţele lui Cristi, simţea că renaşte. Simţea iubirea lui Cristi, comportamentul lui era ireproşabil din toate punctele de vedere. Doar, nu degeaba se zice că dragostea e oarbă. 
  
— Mergem, după-amiază, la noul local din Poiană. Nu este mult de când ai fost aici și să vezi câte s-au construit! Sunt două restaurante noi, piscină, hotel cu parc sus la etajul cinci... 
  
— De ce este nevoie aici, în peisajul de munte, parc pe acoperiş? 
  
— Şi eu m-am întrebat, zise Cristi, dar, de... sunt mulţi leneşi pentru care ieşirea în natură e prea obositoare. Probabil, de acolo de sus privesc la munte şi se mulţumesc doar cu aerul. Ha, ha, e de râs,dar s-ar putea că unele persoane bolnave au nevoie şi de aşa ceva. Tăcură! 
  
Am o veste foarte bună, Delia! Voiam să o las până după cină, dar nu mai pot. Am găsit ceva excelent pentru tine. Un post de avocat la spitalul în care lucrez şi eu. 
  
Delia încercă să pară fericită, dar ceva o oprea. Ce este cu mine, îmi este teamă de Nou? Şi-a dat seama că îi este teamă de faptul că merge spre căsătorie, şi după experienţa tristă pe care a avut-o era de înţeles. Cristi, care se aştepta la o explozie de bucurie, rămase dezamăgit. 
  
— Ce te sperie draga mea? Ştiu că eşti foarte pregătită pentru meseria ta, aşa că... Sau te sperie faptul că de acum, s-a terminat, eşti a mea pentru totdeauna? 
  
Delia, şi-a dat seama că expresia de pe faţa ei a trădat-o, dar încerca să găsească o justificare pentru nehotărârea ei. 
  
— Sunt doar surprinsă, nu mă aşteptam să se rezolve, să-mi găseşti postul pe care mi-l doresc. Dar asta nu înseamnă că nu sunt foarte, foarte fericită. 
  
A dat deoparte temerile. Va porni la drum, e drumul lor comun, vor fi împreună, spera ea, pentru totdeauna. 
  
— Mulţumesc, dragule, pentru dragostea ce mi-o porţi. 
  
S-au căsătorit într-o zi luminoasă, plină de prospeţimea toamnei. Invitaţi au fost puţini. Doi colegi ai lui Cristi, prietena ei Dana, care se măritase şi ea de curând cu Mihai, mama lui Cristi, singură, tatăl îi murise, iar părinţii Deliei nu puteau lipsi de la fericirea fetei lor. 
  
Au locuit la început în garsoniera lui Cristi, o garsonieră elegantă, destul de aproape de centrul oraşului. Zilele erau luminoase iar sărutările tandre sau pătimaşe făceau parte din cotidian. Cutreierau fără să ţină cont de vremea de afară, cărările de munte. Când veni iarna, Cristi nu renunţă până când iubita lui nu coborî panta, pe schiuri. De altfel, dacă te însoţesc ambiţia şi iubirea, orice e posibil. 
  
— Obrajii tăi roşii sunt ca doi trandafiri! Îţi priește muntele, zăpada, schiurile. 
  
Auzind comparaţia făcută de Cristi, obrajii ca trandafirii, a început să-i zcâcnească inima. Se făcu dintr-o dată palidă. Cristi privind schimbarea bruscă din obrajii ei atât de delicaţi nu înţelegea cu ce a greşit. 
  
— Sper că nu te-ai lovit la picior atunci când ai căzut? 
  
Delia nu dorea să-i destăinuie lui Cristi acea întâmplare, petrecută în urmă cu doi ani, când încă nu-l cunoştea. O va considera naivă, poate va râde spunându-i că e alergică la amintiri legate de trandafiri. Şi ar fi râs de temerile sale, aşa că găsi o justificare oarecare. Serviciul Deliei era pe placul ei, cu multiple acţiuni de specialitate, muncă de birou la care era ajutată de o asistentă medicală care cunoştea bine activitatea din spital. 
  
Într-o zi sună mama Deliei. 
  
— Fata mea, cum vă descurcaţi? Aş veni la tine să-ţi aduc nişte alimente, am tăiat porcul, ţi-aş aduce două trei raţe tăiate şi dulceţuri. 
  
Desigur nu le-ar strica alimentele, în special acele bunătăţi de casă, dar gândi Delia unde va dormi mama? Nu aveau decât un pat, o cameră. Cristi când află că soacra doreşte să vină şi să vadă cum decurge viaţa lor şi desigur să aducă acele bunătăţi de casă nici nu-i trecu prin cap să refuze. Se vor descurca ei, va dormi la spital, va face gărzi, şi aşa aveau nevoie de bani pentru un concediu. Maria, adusă de ginere acasă de la gară ea venită cu o mulţime de bagaje, se necăji văzând spaţiul strâmt în care trăiau. 
  
Referinţă Bibliografică:
Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!