Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Viorel Roman         Publicat în: Ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Viorel ROMAN - ŢIGANIZAREA ROMÂNILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Îi ţigan?  
Da cine nu-i !?"  
Folclor urban 2016  
 
Cine caută „ţigani români” pe google.ro găseşte 84.000 de documente. Robi ai moldo-valahilor secole de a rândul, ţiganii continuă şi după creştinizare, tradiţiile lor de castă din India. Aşa au dezvoltat ei o strategie de supravieţuire a şatrei de care se folosesc azi şi ortodocşi supuşi presiuni statului de drept, agresiunii raţionalităţii occidentale, mai ales după aderarea la UE/ANTO.  
 
După dezrobire, ţiganii sunt folosiţi de ruşi şi de preşedinţii ortodoxo-comunişti moldo-valahi. Moscova a instalat la Bucureşti după 1944 pe Ana Pauker şi după 1989 pe Ion Ilici Iliescu, care la rândul lor se bazau pe oamenii din etnia lor lor, evreii şi ţigani.  
 
şi „Ţiganii şi evreii romani”  
 
După Antonescu şi Ceauşescu ruşii nu mai au încredere în români.  
 
Simbioza dintre ţiganii lui Iliescu şi ortodocşi a început cu tranziţia de la ţigan la rom. TA-ROM, Rom-pres, Rom-silva, Rom-trans sunt ale rom-ilor? Ţiganizarea sub Iliescu, Văcăroiu, Năstase, Voiculescu, Voicu, Vanghelie, Pleşu era un paravan binevenit şi al moldo-valahilor, care-i baga pe ţiganii romanes în faţă, pentru că încă se tem de occident în ciuda vizitei în România a Fericitului papa Ioan Paul II.  
 
Şi preşedintele Traian Băsescu, fratelui său Mircea, sunt văzut de ţigani ca fiind de a lor. Oricum ei au mers consecvent pe urmele lui Iliescu. Corupţia cu larg caracter de masa continuă, ţiganca romanes Elena Udrea e unsă ministru cu cel mai mare buget, de patru miliare de euro, iar legăturile familiei prezidenţiale cu clanurile interlope ţigăneşti sunt de notorietate şi fac acuma obiectul multor procese. Preşedintele Klaus Werner Iohannis are misiunea să dreagă busuiocul. Credibilitatea preşedinţilor postrevoluţionari amalgamata cu strategia de supravieţuire a ţiganilor trebuie reabilitată. Problema e că partida moldo-valahilor ortodocşi - PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, PNL, USL, PC - nu acceptă statul de drept occidental, membrii lor marcanţi şi infractori nu se consideră, că în UE, incompatibili cu funcţii publice.  
 
Ţiganii au soborul castei lor, nu respectă din principiu statul, pentru că i-a ţinut în robie. Oligarhii ortodocşi mimează democraţia de tip Westminster, dar îşi urmăresc interesele de tip fanariot şi nu accepta nici ei justiţia occidentală. Ei vor puterea politică şi subordonarea necondiţionată a justiţiei, procuraturii, poliţiei, presei. Pentru a înţelege această lume orientală, pe lângă studii socio-politice şi de antropologie religioasă, merită văzute câteva filme. În „Leviathan” (2014), oligarhul rus (fără componenta ţigăneasca) seamănă cu baronul local moldo-valah. În „Ticăloşii” (2007) şi „Aferim!” (2015), se vede simbioza dintre moldo-valahi şi romi, adică ţiganizarea românilor.  
 
Baronii ortodocşi moldo-valahi sunt incompatibili cu normele şi valorile occidentale. După cum spunea ţiganul genial Nae Ionescu: „Cine nu-i ortodox, nu-i roman!” Ceea ce nu-i adevărat, pentru că nu toţi românii sunt ortodocşi, iar transferul modului de comportament ţigănesc şi peste Carpaţi este intolerabil. Rezultatul: Patru, cinci milioane s-au refugiat, au plecat în occident din cauza ţiganizării României.  
 
Bucurest la 3 mai 2016  
 
***  
 
ANEXE  
 
Ţiganizarea României (1)  
 
La încrucişarea imperiilor şi religiilor, românii stau în calea tuturora. Ortodocşii, Imperiul Roman de Răsărit (Moscova şi Constantinopolul) n-au încredere în urmaşii Romei neslavizaţi, la nord de Dunăre şi pentru că-i împiedica să aibe legătură directă cu fraţii lor, sârbii şi bulgarii. Occidentalii, Sfântul Imperiu (UE/NATO) n-au încredere în ortodocşi. Turco-musulmanii şi Patriarhul grec au nostalgia celor cinci secole de dominaţie la Bucureşti şi Iaşi. În acest context religios de la limes, ţiganizarea moldo-valahilor are tradiţie. Ţarul îl trimite pe Alexandru S. Puşkin la Chişinău cu această misiune. În poemul său „Ţiganii” e vorba de urmaşii Romei la Dunărea de Jos: românii sunt romanes, adică ţigani. URSS promovează filmele moldoveanului Emil Loteanu „O şatra urcă spre cer”, „Lăutarii” în care ţiganii cantă româneşte. Rezultatul: România este „un stat artificial locuit de ţigani italieni” (Vladimir Jirinovski), „Romanii sunt ţigani” (Vladimir Voronin).  
 
Confruntaţi cu „Bolnavul de la Bosfor” şi expansiunea ruşilor, occidentalii îi ajută pe români, pe moldo-valahi, susţinând Unirea (după dezrobirea ţiganilor), regatul sub Carol I şi Marea Unire. Reorientarea spre Roma e meritul Bisericii Unite, aşa că după lichidarea ei, vestul descoperă duplicitatea moldo-valaha, Dracula, ţigani... Imagini negative. Pentru că natalitatea e în creştere la ţigani şi în descreştere la toţi, în vremea lui Ceauşescu se considera că ei vor deveni din naţiune conlocuitoare, una înlocuitoare. Ortodoxia, marginalizarea Bisericii Unite îi înstrăinează pe occidentali, iar ţiganii sunt confundaţi cu Rom/ânii, după ce ei ajung la conducere şi se metamorfozează subit în rom/roma/romanes. „Roma” şi „Caritas” sunt noţiuni romano-catolice la care aspiră ţigani şi escroci din Cluj, fără a le devaloriza. Confuzia între rom/roma/români este la fel una propagandistică, de imagine. Dar atât în România cât şi în Moldova, cea mai săracă ţară din Europa, majoritatea se confruntă cu o situaţie materială la limită, care generează în mod firesc comportamentul de supravieţuire la marginea legalităţii şi neîncredere, specific mai ales ţiganilor.  
 
Românii şi romi ortodocşi nu se bucura de simpatie nici în vest nici şi est. Oricum, Obedienta milenară pravoslavnica şi multiseculara suzeranitate turco-greco-musulmană nu pot fi depăşite în câteva decenii de ortodocşii moldo-valahi şi cu atât mai puţin de romii dezrobiţi în urmă cu 153 de ani. Totuşi, toate drumurile duc la Roma. Decizia românilor şi a occidentalilor de reintegrare în Sfântul Imperiu, UE/NATO, schimbă deja încet dar sigur atât viaţa urmaşilor legiunilor pierdute de la Dunărea de Jos, cât şi propagarea imaginii lor negative, diversiunea ţiganizării lor.  
 
Bremen la 20 decembrie 2010  
 
***  
 
Ţiganizarea României (2)  
 
Ideea, programul emancipării naţionale a Corifeilor Şcolii Ardelene a fost înfăptuit în Anul 1918. România Mare putea, trebuia să facă parte din comunitatea statelor occidentale, dar Biserica Greco-Catolica, unită cu Roma n-a trecut Carpaţii. Unirea cu Roma a fost subminata, Concordatul tărăgănat. La Bucureşti s-au perpetuat apoi cutumele duplicitare, antioccidentale ale Fanarului, până la dezmembrare 1940. Apoi dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunista a lichidat Biserica Unită şi i-a decretat iluminişti atei pe corifei, când ei sunt cărturari ai Bisericii Romei, nu iluminişti anticlericali.  
 
În realitate moldo-valahii vor ca atât ideea cât şi fapta emancipării, unirii neamului să le aparţină lor, să fie modelul de urmat pentru toţi românii. Acest deziderat l-au realizat în spatele Cortinei de Fier. Dar după 1989 transferul de suveranitate la UE şi NATO, desfiinţarea graniţei spre Vest, în curând şi a monedei naţionale, exodul a patru milioane de muncitori, pune în dificultate elita moldo-valaha şi ţigănească. Puţini mai cred că „Soarele răsare la Bucureşti!” unde ţiganii au fost împinşi în faţă în politică pentru a masca un Occidentalism de paradă, similar celui din perioada interbelică. Biserica Unită e periferizată, vizita Papei Ioan Paul II ăn 1999 la Bucureşti e fără urmări, unirea cu Roma, fundament al integrării autentice în Europa se lăsă aşteptată. De Concordat nici nu se mai vorbeşte. Programul naţional al Şcolii Ardelene nu este acceptat de moldo-valahi, aşa că Ţiganiada (o nouă ediţia a cărţii lui Budai Deleanu) îi ia locul. Mădălin Voicu vrea o RRomania. Deturnarea atenţiei de la lipsa de proiect autentic a orientării spre UE a moldo-valahilor spre comportamentul tribal ţigănesc rom, romanes n-a reuşit. În schimb refuzul ortodocşilor de a se uni cu creştinii occidentali este din ce în ce mai manifest. După sute de ani de robie ţiganii au o aversiune firească faţă de stat, de dreptul român şi practică furtul şi minciuna ca forme de protest.  
 
Confuzia occidentală între romi şi români este la fel de nesinceră ca diversiunea dâmboviţeană. Fireşte nu romii sunt vinovaţi că românii nu ştiu cum să împace capra şi varza, să fie acceptaţi sincer, nu monitorizaţi ca ţiganii Europei. Ei vor, precum în perioada interbelică, atât solidaritatea, bunăstarea occidentală, cât şi duhovnicia, sobornicia orientală, ortodoxă. Rezultatul acestui proiect naţional cultural, mimetic după cum se ştie, a eşuat 1940 şi nici azi nu-i de bun augur. Ţiganii rromi sunt numai un element nou, folcloric, dar la fel de artificial ca şi maimuţăreala culturală occidentală din Vechiul Regat. Dacă vor în UE moldo-valahii trebuie să reabiliteze, să urmeze Şcoala Ardeleană, să înceapă dialogul cu Roma.  
 
Bremen la 1 mai 2009  
 
***  
 
Ţiganizarea României (3)  
 
Ion Iliescu provine din „Ţigănia” Olteniţei, Adrian Năstase 50% din Tărtăşeşti, Vanghelie 100% de Bucureşti. Toţi sunt fără îndoială intelectuali integrii şi de cea mă bună calitate!  
 
Împotriva agresiunii raţionalităţii occidentale, ţiganii şi moldo-valahii s-au aliat, mint şi fură pe faţă şi se organizează în structuri de supravieţuire informală. Ţiganizarea ţării nu mai poate fi mascată. Corupţia, minciunea şi furtul sunt deja forme de protest social general acceptate. Manelele şi modul de viaţă al romilor sunt dominante. Scriitorul Paul Everac regretă într-un articol din „Naţiunea” că nu face şi el parte din ţigănie. Cine vine din vest, la Timişoara vede un cartier rezidenţial în stil baroc-ţigănesc. În drum spre orient palate cu turnuleţe, simboluri heraldice ţigăneşti, sunt la tot pasul. În capitala procentul ţiganilor este remarcabil; oricum ei dau tonul în prezent, în toate.  
 
În aceste condiţii liberale, social-democratice nu-i de mirare că ţiganii şi mai ales moldo-valahii aleg ţigani în funcţii de conducere şi trimit sute de mii spre vest. Occidentalii îi percep pe moldo-valahi ca ţigani, mai ales pentru că ei refuza creştinismul occidental şi se ascund după deget, în spatele romilor. Acesta e începutul, ei se poartă încă cu mănuşi, dar în situaţii de limită occidentalii ştiu că moldo-valahii ortodocşi sunt de un secol duplicitari ca ţiganii băgaţi în faţă, şi nu vor mai avea îngăduinţa de azi. Ei dau permanent o mână de ajutor ortodocşilor moldovalahilor, la Unirea din 1600, 1859 şi 1918, la 1989 şi integrarea în UE, după care ei cred că sunt „occidentali” sau „europeni” fără dialogul cu Roma. Rezultatul, ţara e dezmembrată şi lăsată pe mâna Moscovei. Republica Moldova este şi azi sub obedienţa pravoslavnică nemijlocită.  
 
Şi în vestul Europei sunt sute de mii de ţiganii, dar sunt occidentalizaţi, ei nu sunt o problemă social-politică. Ţiganii occidentali nu aspira la impunerea modului lor de viaţa în societatea UE, ca la Bucureşti. Creştinii occidentali au, desigur, multă răbdare cu societăţile subdezvoltate, ţiganizate, pentru a spune romanizaţi, dar sesizează că... în permanentul lor avans de simpatie, încredere acordat ortodocşilor, inclusiv ţiganilor, nu este onorat, ci manipulat, considerat de ei de la sine înţeles şi faptul că mai ales ţiganii abat atenţia de la chestiunea, opţiunea fundamentală a moldo-valahilor şi ţiganilor pravoslavnici: spre orient sau occident? Moscova sau Roma?  
 
Bremen la 20 decembrie 2010  
 
***  
 
ŢIGANII - Ruşine pentru mass-media manelizată din România!  
 
25 februarie, 2010  
 
Presa din Franţa a început să ne catalogheze ţigani acum 15 ani. Presa din Italia nu ne scoate din ţigani, iar elveţienii ne spun ciori şi corbi. Norvegienii se plâng ca sunt victime ale înşelăciunilor din partea ţiganilor români care le vând cupru pe post de aur. Toate aceste naţiuni au însă un numitor comun: presa locală, ziariştii din aceste ţări, îşi apără conaţionalii, arătând cu degetul România, naţiune care în proporţie de 70 % ajunge în Europa să se identifice cu sintagma de „Tzigania” sau ţara ţiganilor europeni. Cum s-a ajuns aici? Nu discutăm despre impotenţă diplomaţiei româneşti care, şi-a făcut o tradiţie din a fi una din cele mai, nu slabe, ci fricoase, lipsite de reacţie diplomaţii europene, care nu face mai nimic să apere poziţia românilor în lume (în Elveţia ciorile de români sunt striviţi în presă de o săptămână şi nu există încă nici o reacţie oficială a MAE, că doar de aia plătim taxe şi impozite!), ci discutăm despre faptul că, în România, este poate singura situaţie în care mass-media, nu numai că nu ia apărarea românilor care tind să fie identificaţi cu etnia rromă, însă promovează o Românie manelistă.  
 
Discutam cu un prieten, manager la o companie elveţiană din România, care, pe marginea atacurilor la adresa românilor din Elveţia, mi-a transmis aceste lucruri:  
 
“Dragă Iulian, Văd şi remarc, pe bună dreptate, că românii sunt supuşi unui tir de acuzaţii îngrijorătoare în Elveţia. Sincer este prima oară când în ţara mea, conaţionalii mei se pronunţă cu asemenea agresivitate la adresa unei naţiuni europene, însă, hai să vedem cum s-a ajuns aici. Eu, ştii bine, lucrez şi locuiesc în România de 5 ani. Dragule, sunt şocat de faptul că, în presă româna, nici măcar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine faţă de linşajul mediatic la care sunteţi supuşi în Elveţia. Sunt surprins să văd că oficialii din politica voastră externă se fac că nu văd şi că nu aud, şi nu se declară, oficial, măcar îngrijoraţi de escaladarea acestor lucruri la adresa romanilor în presă elveţiană.  
 
Păi dacă voi nu vă apăraţi, cine să vă apere? Ştii de exemplu faptul că, au existat luări de poziţie din partea presei germane, adică au ajuns ziariştii nemţi să-i apere pe români, în vreme ce ziariştii voştri nu spun nimic? Pentru un elveţian este o chestiune ciudată, pe care o poate elucida doar trăind în ţara voastră. Pentru că, să mă ierţi însă, programele voastre TV abundă de producţii centrate pe imaginea ţiganilor. De Revelion am văzut o chestiune grotească, am văzut cum nişte valori istorice ale romanilor, erau jucate de către nişte celebrităţi locale cărora voi le spuneţi manelişti. Fetiţa mea, învaţă la şcoală germană din Bucureşti, iar colegii ei, discuta în pauze despre aventurile unei prinţese în filmul „Inimă de ţigan”.  
 
În ziarele voastre, nunţile, divorţurile şi viaţa ţiganilor fac cap de afiş, astfel încât întreaga imagine a ţării este construită în jurul lor, astfel încât, cum vreţi să nu fiţi identificaţi cu ei; adică, cultura voastră ca popor deja este asimilată de cultură ţiganilor români, şi cred că este un eveniment unic, în care o etnie fără civilizaţie să domine un întreg popor şi aici mă refer la faptul că, vină o poartă mass-media care este centrată şi preocupată să facă audienţa, exacerbând la maximum imaginea ţiganilor, astfel încât, în mod firesc ţara voastră a ajuns să fie asimilată cu locul de baştină al ţiganilor europeni.”  
 
Sinuosul drum al lebedei din Austria către grătarele faraoancelor şi magraonilor a trecut invariabil prin presa română. Iată că aceasta goană după audienţa, care implică scoaterea în prim-plan al non-valorilor, al maneliştilor, au adus România la stadiul de cultură făcută sub coviltirul căruţei. Megaproducţii gen „Inimă de ţigan” sau „Regina”, nu trebuie să uităm că au avut audienţă maximă! De exemplu în ziua alegerilor, atunci când ROMÂNII [nu rromii] nu fost mai preocupaţi să nu rateze episodul respectiv, decât să îşi exercite dreptul la vot. Am făcut această paralelă pentru că, în cursul acestei dimineţi am discutat telefonic cu Ambasadorul României la Berna. Domnul Sava, s-a declarat încântat de faptul că sunt preocupat de imaginea românilor din Elveţia, şi sincer mi s-a părut a fi un diplomat, care este plin de intenţii bune, însă este cam legat de mâini şi de picioare. Asta pentru că, dânsul mi-a spus că a informat MAE despre ceea ce se întâmplă în presă elveţiană la adresa românilor s-au lipit ostentativ afişe înfăţişând ciorile de romani inclusiv pe străzile oraşelor elveţiene şi aşteaptă o reacţie a oficialilor români. Însă, interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstrează faptul că, Elveţia chiar era ultima ţară din Europa care avea dreptul să ne catalogheze drept ciori, şi să discute, despre un referendum care să interzică cetăţenilor români, dreptul la libera circulaţie pe teritoriul ţării lor. Astfel pe piaţa muncii din Elveţia există circa 750.000 de muncitori străini, în această ţară posibilitatea de a muncii la negru fiind redusă. Din aceşti 750.000 de muncitori străini din Elveţia, doar puţin peste 3.900 sunt români, adică sub un procent, astfel încât prezenta românilor este extrem de redusă. Însă, din aceşti 3.900 de români care muncesc în Elveţia, şi din cauza cărora nu mai au loc să respire elveţienii, în proporţie de 90 % sunt oameni de o înaltă probitate profesională şi morală: manageri MBA, profesori, medici adică romani care reprezintă cu cinste ţara noastră. Este evident, astfel, faptul că, cel puţin în cazul acestor atacuri xenofobe din presă elveţiană, MAE trebuia să intervină, pentru că românii se simt efectiv abandonaţi de toată lumea, adevăraţi „fii ai ploii”.  
 
Un profesor român care preda la catedra unei universtităţi din Berna îmi spunea: „Am învăţat la Oxford, predau de peste 20 de ani, însă nu am crezut că o să apuc ziua în care, la curs, studenţii să mă întrebe dacă nu cumva şi eu am rude ţigani în familie! Nimeni nu ne apără, nici presa româna, nici autorităţile române, nimeni, astfel încât nu ne mai rămâne decât să ne punem cenuşa în cap, sau să renunţăm pur şi simplu să mai declarăm că suntem români! Înainte de ’89 eram priviţi cu simpatie aici, noi românii, eram consideraţi oameni eminenţi, însă în numai 20 de ani, am ajuns să primim în bloc eticheta de ţigani. Şi cum să nu o facă, dacă în presă româna nimeni nu vorbeşte de românii de succes, de românii inteligenţi, şi asta pentru că ziarul se vinde numai dacă îl are pe prima pagină pe Guţă, pe Minune, ş.a. Eu refuz să mă las manelizat, însă asta se pare că este echivalent cu a renunţa să mă mai consider român. Ţara mea se cheamă România, nu RRomania!”  
 
Daţi mai departe. Aşa poate ajunge şi la un ilustru oficial, care să ne apere CĂ DOAR DE ACEEA ÎI PLĂTIM, NU?  
 
***  
CONCLUZIE:  
 
Viorel Roman:  
 
„Atât moldo-valahii cât şi occidentalii se folosesc de ţigani romi ca să abată atenţia de la incompatibilitatea est-vest ca şi de la o serie de probleme. Aşa au devenit ţiganii, cărora statul le-a schimbat numele în „romi”, „roman”, „romanes”, ţapi ispăşitori. Dar iată că deja şi romanii sunt văzuţi, fără discriminare de rasă sau naţionalitate, ca ţapi ispăşitori pentru toate relele din Europa. Promovarea modelului de viaţă ţigănesc la Bucureşti, clientelar şi antioccidental, i s-a răspuns în presa din vest prin ţiganizarea în masă a cetăţenilor Republicii România şi Republicii Moldova. Ruşii din tot deauna au văzut şi promovat la Bucureşti ţigani, din motive lesne de înţeles. În cele patru articole de mai sus m-am străduit să desluşesc cum, de ce şi de când sunt romanii ţiganizaţi, adică făcuţi „romi”, „roman”, „romanes”, după terminologia oficială actuală. Desigur sunt numai câteva modeste repere fragmentare, dar care cred că pot fi de folos în actuala dezbatere generată de Apelul intelectualilor de mai sus.  
-------------------------------  
Prof.Univ. Dr. Viorel ROMAN  
Akademischer Rat a.D.  
Bremen, Germania  
10 mai 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Viorel ROMAN - ŢIGANIZAREA ROMÂNILOR / Viorel Roman : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Roman : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Roman
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!